58 matches
-
sintetizând astfel poezia Eugeniei Țarălungă: „E ca și cum un spadasin în duel cu sine însuși s-ar răni sub stern încă înainte de a porni împotrivă-și și, în locul replicii neiertătoare, ar face o neașteptată reverență.” Voi trece acum în revistă observațiile (extraestetice) făcute de critici privind semnificațiile micilor unități de percepție, utile demersului meu de relevare a aspectelor gnoseologice din poezia românească (începând cu Nichita Stănescu). Așadar, micile unități de percepție reprezintă: - fragmentele pulverizate ale ființei noastre, care își caută coerența tinzând
EUGENIA ŢARĂLUNGĂ – ENDO, META, EPI, PARA TEXTE LIRICE de LUCIAN GRUIA în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 by http://confluente.ro/Lucian_gruia_eugenia_taralunga_lucian_gruia_1331195129.html [Corola-blog/BlogPost/346591_a_347920]
-
care decurg de aici. Acest fenomen a fost teoretizat în cartea lui Harold Bloom, intitulată „The Western Canon”, folosită ca armă a discriminării inverse, de rasă, de sex, de etnie, astfel că acest proces de canonizare este manipulată în scopuri extraestetice. În țara noastră, după 1989, s-au constituit, de la început, două grupări și și-au disputant notorietatea în fața unui public dezorientat. Elitiștii s-au declarat minoritari, în timp ce oportuniști „apolitici”, care fuseseră activiștii culturali ai regimului criminal comunist, s-au regrupat
ARTA-OGLINDĂ CONVEXĂ A REALITĂȚII, ESEU DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1491919257.html [Corola-blog/BlogPost/380046_a_381375]
-
tărâmuri exotice din Asia, America, Africa și Oceania. Îngemănând talentul de scriitor cu rigoarea cercetătorului științific, Dr. Dan Mihai Ștefănescu ne propune în cartea sa modele și fapte unice, reproducând cu maximă fidelitate experiențe aflate la confluența dintre estetic și extraestetic (aspecte sociale, politice, morale). Oprind clipa, scriitorul ne introduce într-o lume mirifică, plină de suspans, ce se cere descoperită prin explorarea atentă a filelor de jurnal pe care ni l-a încredințat, consemnând atent și minuțios specificul locurilor explorate
DINCOLO DE EUROPA”, UN SPECTACULOS JURNAL DE CĂLĂTORIE ILUSTRAT, SEMNAT DE DAN MIHAI ȘTEFĂNESCU de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 by http://confluente.ro/corina_diamanta_lupu_1494347117.html [Corola-blog/BlogPost/354459_a_355788]
-
mesianică a lucrărilor lui Marian și Victoria Zidaru tinde, în fond, către un proiect de inginerie socială, o „plastică socială” tipică pentru arta timpului nostru, cel puțin de la Joseph Beuys încoace. Faptul că pentru a face priza la public, adezivul extraestetic folosit de către cei doi Zidaru în lucrarea lor socială este mistica, profeția și transcendența, și nu egologia, drepturile omului sau feminismul(adezive „acreditate”), a făcut ca, adesea, opera lor să fie închisă în limitele tradiționalismului ortodoxist, pe când ea reclamă mai
Marian Zidaru () [Corola-website/Science/316848_a_318177]
-
mesianică a lucrărilor lui Marian și Victoria Zidaru tinde, în fond, către un proiect de inginerie socială, o „plastică socială” tipică pentru arta timpului nostru, ce puțin de la Joseph Beuys încoace. Faptul că pentru a face priza la public, adezivul extraestetic folosit de către cei doi Zidaru în lucrarea lor socială este mistica, profeția și transcendența, și nu egologia, drepturile omului sau feminismul(adezive „acreditate”), a făcut ca , adesea, opera lor să fie închisă în limitele tradiționalismului ortodoxist, pe când ea reclamă mai
Victoria Zidaru () [Corola-website/Science/316850_a_318179]
-
metafore, interogații și exclamații retorice, trimiteri la înțelepciunea paremiologică sau la citate livrești, cu precădere din latină sau franceză, ritm sacadat, uneori nervos, proza rimată etc. „Am primit „Acolada” și am citit „Etnologul...”, spune Dr. Mircea Moț, nu din motive extraestetice (...), ci pentru rafinamentul narațiunii, trădând prozatorul Rogoz, pentru eul spectaculos care se simte în spatele rostirii, al cărui portret se poate contura de către cititor sub semnul unei aventuri singulare.” Profesorul Viorel Rogoz este pasionat de etimologia unor cuvinte arhaice din limba
Viorel Rogoz () [Corola-website/Science/334152_a_335481]
-
e destul de probabil (în absența unor studii aplicate) ca publicurile fidele ale instituției de repertoriu să fie, în absența aproape totală a unor experiențe spectatoriale însoțite de dezbatere, reticente - ba chiar fățiș suspicioase în raport cu asumarea în dialog a unor teme... „extraestetice”. Să ne aducem aminte de polemica de jur împrejurul spectracolului echipei dramAcum Roșia Montană pe linie fizică și politică, coprodus cu Teatrul Maghiar de Stat din Cluj: explicația dată de directorul coproducător, regizorul Tompa Gabor, pentru slaba programare a spectacolului și treptata
Atingerea umană - sau despre maturizarea teatrului de implicare socială () [Corola-website/Science/295631_a_296960]
-
Receptarea poetului a oscilat între idolatrie și defăimare. Dar niciodată Eminescu n-a fost atât de contestat ca după 1989, de către "revizioniști" furibunzi, care au înțeles imperativul revizuirii în chipul cel mai deplorabil, ca pe vremea proletcultismului, după criterii îndeosebi extraestetice, politico-partinice. Theodor Codreanu (care respinge polemismul "parazitar" și "agresiv"), le-a replicat și în cartea Dubla sacrificare a lui Eminescu: Moses Rosen, Virgil Nemoianu, Ileana Vrancea, Jean Ancel, Ion Negoițescu, S. Damian, Mircea Berindei ș.a. De aceea, între cele două
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
filosofică de tratare. Debutează cu articole la revista „Roma”, în 1932, iar editorial, cu volumul Michelangelo poet, apărut în 1939. Susținută ca teză de doctorat în 1938, lucrarea reprezintă o tentativă de a evalua poezia titanului renascentist dintr-un unghi extraestetic - ca necesitate de exprimare plenară a personalității și ca valoare filosofică - pentru a-i demonstra echivalența cu opera plastică. Michelangelo - crede exegeta - a căutat eternitatea în frumusețea vremelnică a lumii, poezia și artele vizuale fiind fațete congenere ale structurii sale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286935_a_288264]
-
mișcării circulare începute odată cu soneria telefonului care-l anunță pe detectiv că, undeva, în apropiere, s-a produs o crimă. În viziunea lui Chandler, literatura trebuie scrisă așa cum muzicianul înnegrește o partitură: atent la perfecțiunea sunetelor și nu la conotațiile extraestetice ale demersului. Din moment ce nu ești capabil să gestionezi forma, nu vei reuși să domini nici conținutul. Implicit, Chandler introduce în discuție o judecată de gust și una de stare: inabilitatea scriitorului stârnește o explicabilă iritare din partea cititorului. Serialul, foiletonul, prizonieratul
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
reflecția sistematică privind existența unor invariante psihologice în fondul "melodramatic" al literaturii (de azi și dintotdeauna) l-ar fi ajutat să-și argumenteze mult mai convingător ideile, risipite aiurea, referitoare la valoarea pragmatic-funcțională a artei și la determinările sale istorice, extraestetice, contextuale 91. Din păcate, așa cum critica sa culturală se deghizează bovaric, din necesități practice, în veșmântul unei estetici intransigente care nu găsește valoarea decât în prezent, tot astfel ajunge Lovinescu să se dezică de afirmațiile mai vechi, revizuindu-le ad
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
un obiect estetic capabil să genereze experiența estetică. Putem oare evalua o operă literară în întregime după criterii estetice, sau trebuie, așa cum sugerează T. S. Eliot, să judecăm caracterul literar al literaturii după criterii estetice, iar valoarea literaturii după criterii extraestetice? *6 In prima idee a lui Eliot se cuvine să distingem două aspecte, în legătură cu o anumită operă noi ne întrebăm mai întâi dacă poate fi clasificată ca literatură (povestire, poezie, piesă), și abia după aceea ne întrebăm dacă este sau
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
operei să nu însemne risipă, ca poemul lung din zilele noastre să ofere, înăuntrul unui spațiu dat, mai mult decât poemele din trecut. Unii esteticieni consideră că pentru stabilirea "superiorității" unei opere literare este necesar să se recurgă la criterii extraestetice. *5 Astfel, L. A. Reid și-a .propus să apere "punctul de vedere potrivit căruia măreția artei decurge din conținutul ei și, în general, arta este mare când exprimă marile valori ale vieții"; iar T. M. Greene propune "adevărul și superioritatea
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
L. A. Reid și-a .propus să apere "punctul de vedere potrivit căruia măreția artei decurge din conținutul ei și, în general, arta este mare când exprimă marile valori ale vieții"; iar T. M. Greene propune "adevărul și superioritatea" drept criterii extraestetice, dar necesare pentru judecarea artei. In practică însă, Greene și, mai ales, Reid nu depășesc Criteriile lui Bosanquet privind frumusețea dificilă. De pildă, "marile opere ale marilor poeți, Sofocle, Dante, Mil-Ion, Shakespeare, reprezintă întruchipări organizate ale unei foarte variate experiențe
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
restrângându-și cercetarea strict pe literatura realist-socialistă, fie despicând creația unor autori, focalizându-se doar pe producția lor de după 1948, fie conferind greutate, majoritatea, de nu chiar toți, dimensiunii paraliterare a operei, în speță politicului, vădind uneori înverșunări justițiare, inflamări extraestetice, apropiidu-se însă, când o fac, cu o oarecare timiditate sau chiar rigiditate axiologică de lăuntrul intim al acesteia. Nici aceia dintre ei care se dedică perioadei de până în 1948, nici cei ce-o revendică întru cercetare pe cea următoare, nu
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
retorică, semiotică (în principal, pragmatică) și ideologică a unor semnificații sociale, politice, economice și, în general, culturale, care se manifestă în dependență de modul de redare estetică a operei de artă, mod succedat, în ordinea receptării, de un interes practic, extraestetic. Această transgresare a câmpului de interes al experienței estetice se constituie în ambianța unei încercări de a înțelege noile condiții culturale în care acționează individul ca artist, spectator, critic, teoretician ori istoric. Constatarea întrețeserii experiențelor estetice cu o multitudine de
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
teoretice ale unor comunități artistice. "Uitarea esteticii" are loc pe fondul transformării practicii artei contemporane în direcția unei practici sociale și culturale. Pe fondul inserției teoriei în câmpul social, al infuziei politice de context și al instrumentalizării artei în scopuri extraestetice, estetica este eficient înlocuită de critică, câtă vreme, în majoritatea cazurilor definirii ei, estetica devine un accesoriu prin care se relatează felul în care se poate impresiona atenția și se păstrează ca discurs autonom doar în anumite medii academice, fără
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
unui scriitor. Totalitatea mijloacelor lingvistice proprii unui scriitor constituie stilul lui. Stilul literaturii artistice se diferențiază de celelalte stiluri funcționale ale limbii ( științific, publicistic, oficial) printr-o mai mare subiectivitate și prin funcția estetică. L. Blaga definește stilul prin "valori extraestetice pătrunse în estetic." Într- adevăr, materialul lingvistic este extraestetic și dobândește valoare estetică numai în contextul literar. "Fenomenele de stil sunt procese de invenție, care se abat de la construcțiile repetate, comune și uzuale în limbă. Se poate spune că faptele
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
stilul lui. Stilul literaturii artistice se diferențiază de celelalte stiluri funcționale ale limbii ( științific, publicistic, oficial) printr-o mai mare subiectivitate și prin funcția estetică. L. Blaga definește stilul prin "valori extraestetice pătrunse în estetic." Într- adevăr, materialul lingvistic este extraestetic și dobândește valoare estetică numai în contextul literar. "Fenomenele de stil sunt procese de invenție, care se abat de la construcțiile repetate, comune și uzuale în limbă. Se poate spune că faptele de limbă sunt "abateri" expresive, construcții sugestive, cuvinte și
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
receptării prin creșterea gradului de imprevizibilitate al operei în relația cu cititorul. Interdependența valorilor în literatură (1987) e o cercetare sistematică, păstrând justa măsură în felul în care sunt apreciate autonomia și heteronomia unei scrieri: „interdependența” nu sacrifică „independența” valorilor extraestetice reunite, prin jocul dialectic al identității și alterității, sub cupola frumosului. O temă incitantă, insuficient valorizată de exegeza anterioară, e abordată în cartea Marin Preda - o filosofie a naturii (1994). În evocarea naturii S. identifică o ipostază de prim-plan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289733_a_291062]
-
și poezia se exprimă prin cuvânt. "Cuvântul devine materialul unei modelări superioare"33 care are o altă durabilitate și exprimare față de materia artelor plastice. Acesta este și motivul pentru care Hartmann vede literatura și poezia mai aproape de obiectivările de natură extraestetică, specifice doar operelor scrise (Schrifttum). În ceea ce privește straturile operei literare, Hartmann păstrează schema planurilor duale - din spate și din față - care corespunde raportului dintre apariție și contemplație. Ceea ce apare și poate fi văzut este cuvântul, în timp ce legătura dintre cuvinte duce la
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
de critica avizată - erau subapreciate drastic, pe temeiul unor (reale sau presupuse) culpe de natură moral-politică. Fireasca și de altfel inevitabila revizuire a tabloului de valori literare a fost uneori supralicitată și invocată abuziv, pentru „excluderi” și „retrogradări” din rațiuni extraestetice. Mobilizându-se pentru a combate astfel de excese ale revizuirilor, susținând necesitatea unei continuități în materie de valorizare a literaturii și convinsă de inoportunitatea politizării abuzive a comentariului critic, echipa de la L. a adoptat la rându-i o tactică ofensivă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287825_a_289154]
-
prinsă în caracterizări pertinente și revelatoare. E o cunoaștere atentă, din interior, dar dublată de o rodnică detașare, care îi asigură un maxim de credibilitate. Ecourile partizane, coteriile ideologice sau de grup, exagerările produse de cronicile literare și de motivațiile extraestetice sunt eliminate și sancționate, ținta criticului fiind aceea de a realiza o cât mai exactă scară de valori și de a sesiza timbrul particular al operei, cel prin care se face auzită în lume. Panorama... a devenit astfel o carte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288285_a_289614]
-
este consacrată operei de artă, momentelor constitutive și clasificării artelor, cu concluzii despre „anatomia, heteronomia și pantonomia artei”. De natură mai tehnicistă e partea a patra, Structura și creația artistică, pe când ultima parte, o poetică a receptării, insistă pe elemente extraestetice și estetice, pe criteriile ierarhizării artistice, subliniind heteronomia fenomenului receptării. Dincolo de documentarea laborioasă, precumpănitor germană, relevante sunt punctele de vedere personale despre filosofia artei și fenomenologia structurii ei; intră în dezbatere specificitatea devenirii artei între individual și universal, între temporal
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
Mateiu I. Caragiale se datorează mai degrabă posterității. În epocă, romanele lui Cezar Petrescu și Ionel Rebreanu concurau din perspectiva publicului larg cu cele ale lui Rebreanu și ale Hortensiei Papadat-Bengescu. Acționau factori de conjunctură. Coteriile literare, grupările pe criterii extraestetice abat atenția, nu rareori, de la dezbaterile axiologice judicioase. Timpul corectează și stabilește dreapta măsură. Câte dintre cele șaptezeci de nume din Antologia poeților de azi (I, 1925; II, 1928) de I. Pillat și Perpessicius sunt, în continuare, reprezentative? Nici o treime
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]