24 matches
-
concretizat într-o multitudine de procedee tehnice, de soluții tactice, dintre care vom enumeră doar o parte, parte care se distinge prin originalitate: anastomozele perichisto-digestive în chistul hidatic hepatic, sfincterotomia oddiană în hepatitele colestatice și în colangita scleroasa primitivă, drenajul extraperitoneal al cavităților posthidatice, sonda de perfuzie mezenterica în ocluziile dinamice și în pancreatitele edematoase, antroduodenostomia în ulcerul duodenal, simpatectomia toracica în arteriopatiile membrului superior, repermeabilizarea venei ombilicale - cale de tratament și explorare în cirozele hepatice și în neoplasmul hepatic, variante
GALATENI,FITI MANDRI DE INAINTASII NOSTRI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 570 din 23 iulie 2012 by http://confluente.ro/Galateni_fiti_mandri_de_inaintasii_nostr_pompiliu_comsa_1343065560.html [Corola-blog/BlogPost/354718_a_356047]
-
În 1982 Heald, Husband și Ryall aduc o soluție pentru aceste probleme (cât și cum) propunând și un nou concept anatomic - mezorectul - și chirurgical - excizia totală a mezorectului (7). Termenul de mezorect este oarecum confuz întrucât rectul este în parte extraperitoneal și în totalitate fix, fără mezou. Caracterul imprecis al termenului nu a rămas nesesizat (14-15), unii autori preferând termenul de excizie extrafascială a rectului (16-17). Heald a propus însă acest termen din rațiuni practice - plecând de la premiza redefinirii anatomiei în funcție de
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
viscerelor pelvine și organelor genitale) și plexurile pelvine autonome (plexul hipogastric superior și plexul hipogastric inferior) - intricate cu cele precedente. Plexul hipogastric superior este format din fibre toracolombare simpatice (responsabile de ejaculare la bărbat) și e situat în țesutul conjunctiv extraperitoneal, anterior de bifurcația aortei și de vena iliacă comună stângă, în dreptul vertebrei L5 și promontoriului (1) ; are o formă de triunghi cu vârful cranial, iar din unghiurile inferioare se desprind nervii hipogastrici (drept și stâng) (56). O rețea filamentoasă delicată
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
adipos, nervi, vase sanguine și limfatice. Țesutul adipos cuprins în acest manșon fascial este mai abundent în porțiunea posterioară a rectului, unde are aspect de “lipom bilobat” (2, 44). Fascia este mai evidentă în părțile laterale și posterioare ale rectului extraperitoneal și mai groasă în apropiere de planșeul pelvin (44). Fascia presacrată este o porțiune mai groasă a fasciei endopelvine care acoperă concavitatea sacrului și coccigelui, nervi, artera sacrată medie și venele presacrate. Fascia recto-sacrată se întinde de la fascia presacrată la
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
poate trage o concluzie cu privire la momentul evolutiv al apariției acestor structuri, dar probabil că apariția lor este legată de stațiunea bipedă. Aceasta s-a însoțit de modificări anatomice și funcționale importante (transformarea unei mari părți a rectului într-un organ extraperitoneal, solicitările mecanice la care este supus rectul în această poziție, creșterea cantității de grăsime perirectală care să absoarbă șocurile mecanice. Spre interior învelișul adipos perirectal (mezorectul) ajunge până la adventiția rectului (64); aceasta nu este o structură identificabilă macroscopic, dar înlocuiește
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
este supus rectul în această poziție, creșterea cantității de grăsime perirectală care să absoarbă șocurile mecanice. Spre interior învelișul adipos perirectal (mezorectul) ajunge până la adventiția rectului (64); aceasta nu este o structură identificabilă macroscopic, dar înlocuiește peritoneul visceral în porțiunea extraperitoneală a rectului. Posterior mezorectul împreună cu fascia perirectală ajung până la fascia presacrată; un șanț median dă feței posterioare a mezorectului aspectul de “lipom bilobat” (2). Lateral fascia perirectală e perforată de câteva orificii prin care trec ramurile rectale din plexul hipogastric
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
stâng al abdomenului. Malrotația intestinală poate de asemenea cauza deplasarea apendicelui pe partea stângă. În timp ce baza apendicelui este într-o locație destul de constantă, 2 cm sub valva ileo-cecală, locația vârfului apendicelui poate fi retrocecală (în spatele cecumului) (74%), în pelvis, sau extraperitoneală. Apendicele uman a fost propus ca fiind o structură atavică, o structură ce și-a pierdut toată sau cea mai mare parte din funcția inițială în procesul de evoluție. a fost propus a fi considerat rămășița atrofiată a cecumului care
Apendicele vermiform () [Corola-website/Science/323575_a_324904]
-
toracice este realizat de incizia de-a lungul jumătății anterioare a coastei a opta, prelungită pe abdomen pînă la linia mediană, rezecția coastei a opta, secțiunea rebordului costal, completată cu incizia radiată a diafragmei. Calea lombară Această cale de abord, extraperitoneală, a pancreasului are indicații destul de rare, mai ales prin faptul că dă o lumină insuficientă. Incizia a fost folosită și mai este indicată, încă, în drenajul colecțiilor pancreatice care evoluează îndărătul glandei (după Quănu). Incizia are traseul paralel cu coasta
Pancreatectomiile by Ionescu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/91855_a_92354]
-
este necesar să arătăm cîteva caracteristici ale pancreatectomiilor, pentru că aceste operații vor fi analizate în continuare. Chirurgia de exereză pancreatică este deosebit de dificilă și aceasta din mai multe motive, după cum vom vedea: - este un organ abdominal profund situat, fiind complet extraperitoneal și situat într-o zonă deosebită a abdomenului, în regiunea cea mai vascularizată, cu vasele cele mai mari și cu raporturi deosebite ale centrului vital de inervație și anume - plexul solar; - raporturile sale posterioare sînt cu totul deosebite: pancreasul vine
Pancreatectomiile by Ionescu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/91855_a_92354]
-
Formele cele mai folosite de DPA sunt DP continuă ciclică (DPCC) și DP intermitentă nocturnă (DPIN). d. Accesul peritoneal Accesul peritoneal în DP se face prin intermediul cateterelor peritoneale. Acestea sunt făcute din cauciuc siliconat și au două segmente: intraperitoneal și extraperitoneal. Extremitatea internă a segmentului intraperitoneal, care se plasează în fundul de sac al lui Douglas, are numeroase orificii, ce permit trecerea lichidului. Poate fi dreaptă sau spiralată, uneori prevăzută cu anumite dispozitive (crose sau discuri). Cateterele cu vârful spiralat ar oferi
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
dispozitive (crose sau discuri). Cateterele cu vârful spiralat ar oferi, teoretic, avantajul unor dureri mai mici la infuzia dializatului (prin reducerea „efectului de jet”), al unui risc mai mic de migrare, de obstruare cu oment și de traumatizare viscerală. Segmentul extraperitoneal are, la rândul său, o parte subcutanată și o parte externă. Partea subcutanată este dreaptă sau curbă și dotată cu unul sau două manșoane de Dacron (poliester). Cateterele curbate din fabricație sunt mai stabile. Manșoanele de Dacron induc o fibroză
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
cu ușurință datorită congestiei; frecvent interesată foița posterioară peritoneală de-a lungul duodenului și capsula pancreatică; mezocolonul transvers și epiploonul blochează inflamația printr-un proces de pericolecistită acută limitată la loja subhepatică; microabcese extraparietale mai frecvente În zona fundică și extraperitoneale În raport cu ficatul . - patogenie: factorul septic + tulburări trofice vasculare - „ischemie reflexă” + factorul mecanic - compresiunea prin calcul - frecvența crescută a leziunilor: regiunea fundicăvascularizația e precară; regiunea infundibulară - calcul fixat ce determină compresiune. B. Conținutul: calculi (colesterolici, pigmentari, calcici, micști); bila - tulbure, cu
Patologie chirurgicală by Sorinel Luncă () [Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262]
-
favoriza prin modificarea raporturilor anatomice producînd astfel de leziuni. Pot apare: leziuni ale colonului; leziuni ale ficatului și splinei; leziuni ale duodenului; leziuni ale pediculului renal. Leziunile colonului, ce apar mai ales când abordul rinichiului este prea lateral, pot fi extraperitoneale, unde se indică o atitudine de expectativă, cu retragerea tubului de nefrostomie În spațiul retroperitoneal pentru drenajul materiilor fecale. Dacă există leziuni intraperitoneale ale colonului se impune un tratament chirurgical de urgență, ca la orice peritonită (pe lângă evacuarea conținutului colic
LITIAZA RENALĂ GHIDUL PACIENTULUI ŞI AL MEDICULUI by CĂTĂLIN PRICOP () [Corola-publishinghouse/Science/91500_a_93180]
-
scurt. Investigațiile paraclinice, cu excepția leucocitozei, a radiografiei abdominale în ortostatism, și a investigațiilor imagistice mai performante (ecografie, RMN, TC) nu au o utilitate deosebită. Uneori, chiar și acestea nu pot clarifica diagnosticul, pentru că, de exemplu, cetoacidoza determinată de o infecție extraperitoneală (respiratorie, renală etc.) evoluează cu leucocitoză dar și cu pareză intestinală prin hipokaliemie. În condițiile în care sub un tratament de rechilibrare metabolică și hidroelectrolitică corect condus, dezechilibrul metabolic se menține, probabil că este vorba de o stare septică, cu
Tratat de diabet Paulescu by Eduard Catrina, Iulian Brezean, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92219_a_92714]
-
substituție al peretelui abdominal. Amplasarea protezei de polipropilenă s-a făcut premusculo-aponevrotic, retromuscular properitoneal și intraperitoneal. Din analiza celor 422 de cazuri, repretentând lotul B de bolnavi, operați în perioada 2000-2012, la care am aplicat tehnica protezării cu plasă, montată extraperitoneal, rezultă următoarele: 2 (0,47%) decese postoperator, datorate unor complicații cardiace, respiratorii și renale pe fondul afecțiunilor preexistente, decompensate; 0 hematoame și seroame, datorită utilizării drenajului aspirativ, vidat, cu cel puțin două tuburi de dren, plasate la cei doi poli
Revista Medicală Română by Iustina Gabriela Pusel () [Corola-journal/Journalistic/92276_a_92771]
-
prin volumul lui mare, împiedică ascensiunea acestui rinichi. Rinichii sunt situați, după cum s-a afirmat, în fosa lombo-diafragmatică a abdomenului. Ei se găsesc aici într-o lojă fibro-adipoasă din spațiul retroperitoneal. Între pereții abdomenului și peritoneul parietal se delimitează spațiul extraperitoneal, care este ocupat de un țesut conjunctiv lax-fascia extraperitoneală. La nivelul pereților antero-laterali ai abdomenului, fascia extraperitoneală este subțire. Ea devine deosebit de bogată la nivelul peretelui posterior al abdomenului, unde se găsește spațiul retroperitoneal. În acest spațiu se găsesc rinichii
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
sunt situați, după cum s-a afirmat, în fosa lombo-diafragmatică a abdomenului. Ei se găsesc aici într-o lojă fibro-adipoasă din spațiul retroperitoneal. Între pereții abdomenului și peritoneul parietal se delimitează spațiul extraperitoneal, care este ocupat de un țesut conjunctiv lax-fascia extraperitoneală. La nivelul pereților antero-laterali ai abdomenului, fascia extraperitoneală este subțire. Ea devine deosebit de bogată la nivelul peretelui posterior al abdomenului, unde se găsește spațiul retroperitoneal. În acest spațiu se găsesc rinichii și ureterele, glandele suprarenale, vasele mari (aortă, cavă inferioară
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
lombo-diafragmatică a abdomenului. Ei se găsesc aici într-o lojă fibro-adipoasă din spațiul retroperitoneal. Între pereții abdomenului și peritoneul parietal se delimitează spațiul extraperitoneal, care este ocupat de un țesut conjunctiv lax-fascia extraperitoneală. La nivelul pereților antero-laterali ai abdomenului, fascia extraperitoneală este subțire. Ea devine deosebit de bogată la nivelul peretelui posterior al abdomenului, unde se găsește spațiul retroperitoneal. În acest spațiu se găsesc rinichii și ureterele, glandele suprarenale, vasele mari (aortă, cavă inferioară), trunchiuri nervoase. În jurul rinichilor țesutul fibros al fasciei
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
este subțire. Ea devine deosebit de bogată la nivelul peretelui posterior al abdomenului, unde se găsește spațiul retroperitoneal. În acest spațiu se găsesc rinichii și ureterele, glandele suprarenale, vasele mari (aortă, cavă inferioară), trunchiuri nervoase. În jurul rinichilor țesutul fibros al fasciei extraperitoneale se condensează, formându-le o învelitoare numită fascia renală. Această fascie, mai densă decât restul fasciei extraperitoneale, formează la marginea laterală a rinichiului două lame care vor cuprinde între ele o lojă, loja renală. Între pereții lojei și rinichi se
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
În acest spațiu se găsesc rinichii și ureterele, glandele suprarenale, vasele mari (aortă, cavă inferioară), trunchiuri nervoase. În jurul rinichilor țesutul fibros al fasciei extraperitoneale se condensează, formându-le o învelitoare numită fascia renală. Această fascie, mai densă decât restul fasciei extraperitoneale, formează la marginea laterală a rinichiului două lame care vor cuprinde între ele o lojă, loja renală. Între pereții lojei și rinichi se găsește o masă de grăsime care îi învelește, numită capsula adipoasă sau grăsimea perirenală. Ea este mai
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
cel mai decliv al acestui spațiu. - cavitatea micului bazin aparține atât bazinului cât și cavității abdominale, reprezentând punctul cel mai decliv. Peritoneul este o membrană semipermeabilă, format dintr-un strat de celule mezoteliale ce acoperă în mod continuu țesutul celular extraperitoneal. Este un mezoteliu secretor, format din celule turtite, situate pe o membrană bazală și un strat conjunctiv vascular. Celulele mezoteliale sunt unite între ele printr-un complex biochimic care permite circulația macrofagelor de la și spre țesutul extraperitoneal, cu același mecanism
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
continuu țesutul celular extraperitoneal. Este un mezoteliu secretor, format din celule turtite, situate pe o membrană bazală și un strat conjunctiv vascular. Celulele mezoteliale sunt unite între ele printr-un complex biochimic care permite circulația macrofagelor de la și spre țesutul extraperitoneal, cu același mecanism ca și diapedeza leucocitelor (230). La suprafață celulele prezintă microvili. Peritoneul este microfenestrat, permițând contactul cavității cu epiteliul vascular, în vederea unui drenaj eficient (188, 191). Vascularizația peritoneului este extrem de bogată și este formată din: - arterele ce provin
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
acesteia, contrară gravitației, facilitează progresia în sens invers a secrețiilor acumulate în spațiile deschise către etajele superioare formând abcese (subhepatice, subfrenice). Pe de altă parte, existența vaselor comune ale peritoneului parietal și peretele abdominal face posibilă transmiterea infecțiilor către spațiul extraperitoneal și invers. Capitolul III ETIOPATOGENIA INFECȚIILOR INTRAABDOMINALE Infecțiile intraabdominale au o frecvență variabilă între 0,5-41% în funcție de factorii care intervin în apariția acestora și în special prin lipsa necropsiilor sistematice, ce scad cifra reală. Varietatea simptomatică determină ca aceste infecții
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
chistului este apoi excizat larg și trimis, împreună cu lichidul aspirat, pentru examen histopatologic. Interiorul chistului poate fi vizualizat și electrocoagulat, pentru a preveni recidiva; orice arie suspectă poate fi de asemenea biopsiată. Dacă există însă suspiciunea de malignitate, abordul chirurgical extraperitoneal este preferat, deoarece permite nefrectomia curativă, cu risc minim de însămânțare tumorală secundară. Microendoscopia (cablu cu fibre optice de 0,35-1,6 mm diametru, ce este introdus printr-o canulă Adair, fixată o dată cu inserția acului Veress) este o altă opțiune
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]