5 matches
-
pivnițe până la acoperiș. Mă rog, nu pusese chiar el mâna pe pensulă, dar sponsorizase toată operațiunea, adusese și zugravii. Mi se părea că sunt neimportant, folosit, turuiam despre robotica lui Rebreanu (meșterisem eu o teorie despre nuvelele de război) și extrospecție la Hortensia (eu am inventat termenul!) și eram ascultat, dar mintea îmi zbura la ciorapii cu pătrățele ai fetei avocatului de la a XI-a E. Inacesibili, prețioși, italienești. Îi învârtea în fel și chip sub bancă, încercând să mă amețească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-i mațele la lumină. Simulam că mă pricep, foloseam cuvinte mari, copiate din antologii, mai puneam și de la mine; degeaba. Când terminam, începeau invențiile: cortext („spațiu virtual, de intersecție între cortex și cuvinte“), fugoid („succesiune infinită de picaje și ridicări“), extrospecție („proiecție psihologică asupra altei persoane“). Nu păcăleam pe nimeni: articolele pe care le trimiteam prin poștă nu primeau nici un răspuns, iar ușile redacțiilor nu se deschideau nici când băteam la ele. Dar nu de-asta renunțasem. Într-o zi, citisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lumilor" prin extragerea generalităților care sunt astfel trecute dintr-un plan în altul, ceea ce asigură posibilitatea manipulării și controlului imaginilor. Înțelegerea viziunii ca practică culturală aptitudinală ține de premisa inexistenței unei lumi intrinsec formată, care ar putea fi "văzută" prin "extrospecție", câtă vreme aceasta ar putea fi construită social sau localizată cultural, ceea ce conferă "privitorului" mai curând un statut de "teoretician" decât de "mesager al naturii", recunoscându-se astfel funcția artistică a privirii. Cea din urmă practică pusă în discuție în cadrul
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
dintre cele mai cunoscute disponibilități care Îi sunt caracteristice: realizarea „introspecției”, care ne permite nu numai introducerea În cunoașterea de sine, dar și obținerea la nevoie a unei justificări față de noi Înșine sau Împăcarea cu propria conștiință; efectuarea, dimpotrivă, a „extrospecției”, respectiv a observației psihologice asupra altora, care ne creează posibilitatea realizării unor portrete ale caracterului omenesc, adică desprinderea din conveniențele și ipocriziile de fiecare zi a ceea ce reprezintă adevăratul fond al structurii psihice a cuiva. Μ „Acela care Își iubește
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
nelimitată [...] naratorul auctorial este omniscient și percepe din exterior ansamblul lumii romanești; 2) percepție internă nelimitată [...] naratorul omniscient dispune de o percepție infailibilă a vieții interioare ce ține chiar de inconștientul tuturor actorilor. Tipul narativ actorial: 1) percepție externă limitată: extrospecție. Adoptînd perspectiva unui actor [...], naratorul nu va putea oferi decît prezentarea externă a celorlalți actori; 2) percepție internă limitată: introspecție. Adoptînd perspectiva unui actor, naratorul [...] nu cunoaște nimic despre viața interioară a celorlalți actori. Tipul narativ neutru: percepție auctorială externă
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]