36 matches
-
constituiau un nucleu narativ de sine-stătător și se refereau la experiențele sale timpurii de pescar pe plavia (insula plutitoare) Nada Florilor, ascunsă în stufăriile din bălțile Șoldăneștilor, unde se adunau zilnic un băiat mai mare pe nume Culai, moș Hau (fanaragiul orașului), moș Spânu (un grec fugit de prigoana turcilor și pripășit aici cu zece ani în urmă) și lelea Ileana (cunoscătoare a buruienilor de leac și a descântecelor). După preluarea puterii de către sistemul comunist, Sadoveanu a sprijinit noile autorități, trecând
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
din iazurile de pe râul Șomuzul Mare. Într-o dimineață de vară a fost condus de un băiat mai mare pe nume Culai la plavia (insula plutitoare) Nada Florilor, ascunsă în stufăriile din bălțile Șoldăneștilor, unde se adunau zilnic moș Hau (fanaragiul orașului), moș Spânu (un grec fugit de prigoana turcilor și pripășit aici cu zece ani în urmă) și lelea Ileana (cunoscătoare a buruienilor de leac și a descântecelor). Acolo a învățat tainele pescuitului, dar ucenicia sa a fost întreruptă odată cu
Împărăția apelor () [Corola-website/Science/334879_a_336208]
-
lei. Anterior cedase și venitul căsăpiilor. Eforiile orășenești erau creația Regulamentului Organic, bugetul eforiei Vaslui pe anul 1842 fiind la venituri de 1687 lei, iar pe 1843 de 4585 lei, cu cheltuieli anuale de 1524 lei pentru plata a 2 fanaragii care lucrau cu „lumânările lor", cercuitul sacalelor, cumpărarea a patru fanare din nou și a patru căzi de fier. În 1856 suma veniturilor se ridica la 9314 lei iar a cheltuielilor 8486 lei, „cu un escendent la venituri 825 lei
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
să lucreze toți orășenii localității, dar în activitatea curentă erau folosiți și sătenii veniți din satele învecinate - cei din urmă fiind folosiți mai ales la salubrizarea localității ca salahori pentru efectuarea unor munci grele, dar plătite cu sume foarte reduse: fanaragii, pojarnicii, tulumbagii etc. Pojarnicii despre care am amintit sunt pompierii de astăzi, instituție care se ocupa cu organizarea sistemului de prevenire și stingere a incendiilor, rod al prevederilor Regulamentului Organic, aplicat de generalul rus Starov, mai întâi în Muntenia în
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Comanda pojărnicească la Bârlad", publicat în revista „Academia bârlădeană" nr. 26/2007, p. 19 Dintre instituțiile care aparțineau de Eforie, poliția avea largi atribuții. Ea supraveghea aproape întreaga viață orășenească, de poliție depindeau nu numai proprii slujbași ci și cioclii, fanaragii, tulumbagii etc. Poliția se ocupa de ordinea, liniștea și curățenia orașelor și a târgurilor, de supravegherea străinilor și suspecților, de aprovizionarea și vânzările din orașe, paza contra incendiilor etc. Poliția și Eforia erau două organisme care, prin Regulamentul Organic erau
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
seu în toate nopțile anului, afară de acele când va fi lună plină la care vreme vor arde numai jumătate din lumânări. Așezate la depărtare de 12 stânjeni unul de altul și prin mahalale la 15 stânjeni, felinarele erau supravegheate de fanaragii târgului iar „Sfatul municipal Iași", se preciza în Regulament, urma „a face toate ispitele câte vor povătui către aflarea unei îndemânatice închipuiri pentru luminarea orașului în chipul cel mai lesnicios, mai economicos și mai sigur despre tot felul de primejdiiDupă
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
un final ne-am despărțit. Într-o vreme în care societatea era invadată (și este în continuare) cu tot felul de hoți și de pungași, când țara era (și este) jefuită la greu, împreună cu Cătălin (a mai fost și Cătălin Fanaragiu cu care am lucrat în condiții asemănătoare) am reușit să mergem împreună mai departe. Firma acestuia cu numele ,,Indecent”, poate că nu are cea mai inspirată denumire (un amănunt irelevant, de altfel), dar este una din micile întreprinderi care încearcă
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
de evreii din Iași erau din cele mai diverse. În 1774 sunt atestați evrei covrigari și brutari, în 1820 era atestată o breaslă a căciularilor evrei. Ei practicau și meseriile de cărămidari, ceasornicari, caretași, ceaprazari, cizmari, croitori, medici, dogari, butnari, fanaragii, casapi, lăutari, pecetari, pietrari, sticlari și geamgii, negustori și fabricanți de băuturi spirtoase. În Iași, atelierele și dughenele evreiești erau predominant dispuse pe două mari artere - Ulița Rusească și Ulița Hagioaiei. Conform catagrafiei din 1844, în Iași trăiau 6.168
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
de mâncător de cărți" (s.m.), mai întâi de romane franțuzești. Cumințenia, timiditatea, rațiunea - l-ar fi păzit, pare-se, de "narcisism, de egolatrie, iar mai târziu, de subiectivism". Văzuse lumina zilei într-un București de altădată, cu zăpezi nemaipomenite și fanaragii; învață o vreme la Turnu Severin, căruia îi dedică o veritabilă micromonografie, ce le poate fi de tot folosul istoricilor. La fel, este evocat Liceul "Traian", autorul desfășurând o amplă și minuțioasă documentare (sunt compulsate anuarele și publicațiile epocii) totuși
"Mâncătorul de cărți" by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8653_a_9978]
-
pe pod duruitul unei caleșce, în care era vreun boier ce se ducea la o partidă de cărți, sau un fiacru ce trecea ca săgeata și lăsa să se zărească niște bonete femeiești. Nici un pedestru nu era pe uliți, afară de fanaragiii care striga regulat raita. O caleașcă trecu în fuga cailor pe ulița mare, apucă ulița sf. Ilie, și făcînd în stînga, luă la deal pe lîngă zidul sf. Spiridon și tot suindu-se pînă-n mahalaua Sărăriei stătu la portița unei
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
Universități și cu despărțirea Moldovei de Muntenia"!). "Delegatul" bucureștean declară că misiunea i-a fost îngreuiată, întrucît "D. Sterea, un june student de vreo 40 de ani33, acela ce a fost pus să însceneze faimosul apel - împreună cu d. Cănănău, șeful fanaragiilor din Iași, șef de birou la credit, membru al clubului conservator și student-edec al Universității de vreo 10 ani - și-au continuat cinstita însărcinare căutînd să zădărnicească scopul pentru care venișseț". Cel dintîi a fă-cut-o "urmărindu-șiț orice demers și combătîndu-șlț
C. Stere și duelul său de la 1894 by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8916_a_10241]
-
-i mai era frică de el. Am încercat să-l cunosc pe tata mai bine, să-l văd mai îndeaproape, acest vlăjgan venit cu mama prin 1920, de la Botoșani, unde se căsătoriseră mai devreme. Tata era unicul fiu al unui fanaragiu, „funcționar” la primărie, care, pe lângă slujba de a aprinde seara felinarele de pe unele străzi ale orașului și de a le stinge în zori, mai avea și misiunea, în toiul nopții, să bată în obloanele sau ferestrele unor oameni. Se uita
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
păhărele de rachiu și de vin și se înfrupta cu mâncarea primită. Și nu știu cum se făcea că bunicul nimerea numai casele unde locuiau familii tinere, avea, pesemne, un scop, poate și acela demografic. Mi-l imaginez pe bunicul Dumitru ca fanaragiu, cu scara și cu bidonul de gaz, cum se urcă pe stâlp, cum șterge sticlele fanarelor cu o cârpă murdară de funingine, și cu alta, mai curată apoi, cum potrivește din foarfecă fitilul, cum ia iasca și amnarul și aprinde
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
bărbat înalt, altfel tata cui i-ar fi semănat, spătos, cu mâini muncite, bătătorite, amirosind a petrol, un om cu un glas blajin, căci dacă tata cânta așa de frumos, desigur că acest meșteșug îl moștenea de la bunicul. Desigur că fanaragiul, când venea acasă de la slujba sa, ostenit dar mulțumit sufletește, fredona vreun cântecel ca „Bulgăraș de gheață rece”, cu iarna aceea care vine și nu mai trece, și poate nu avea cu cine petrece, pentru că a fost o zi nefastă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ca și celelalte, erau făcute în Botoșani, acum aproape o sută de ani. Fotografia aceasta, în care era un grup mare de oameni în fața unei case, fusese realizată la nunta părinților mei. Am recunoscut în rândul din față pe bunicul fanaragiu, căci prea semăna tata cu el. Avea părul înspicat cu alb, dat peste cap. Purta musteață tunsă scurt și era îmbrăcat într-un surtuc de postav gros, cu mâini mari, butucănoase și cu degete scurte și groase, așezate pe genunchi
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
îi făceau albi de săpun și-i vârau cu capul în albiile cu leșie. Altfel, pe strada aceasta, a Prefecturii, stăteau numai familii cumsecade de funcționari. Numai în capăt, spre marginea târgului, rămăsese din vechi un om de rând, un fanaragiu. Îl chema Dorobanțu. În amurg pornea, cu scara trecută pe umărul stâng, ca să aprindă luminile târgului, și se întorcea stângându-le la miezul nopții. Le stângea și cânta încet, cumpănindu-se și sprijinindu-se în scară: Foileana bobului — Pe malu Siretului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
orbecăit de la gazdă pân-aici prin toate hârtoapele, cât gândeam că mi-oi strica vreun picior. Se cădea să trimiți după mine o caleașcă sau măcar un slujitor care să mă aducă în cârcă pe bezna asta. He, he! Dacă fanaragiii mei ar lucra ca aceștia, gata, pe loc le-aș tăia capul! (se așază) APRODUL: Măria Sa Lehamite-Împărat! LEHAMITE (intră, calcă plictisit): Eu... de... iaca... m-ați chemat, am venit! Da' ce atâta tărăboi pentru o nuntă, acolo... Mai bine-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
toți de pe-acolo să poftiți pe la noi. Iară acuma mă grăbesc, că-i gata masa... CORTINA ÎNTOARCEREA DIN PUSTIU Versiune scenică după romanul Micul Prinț de Antoine de Saint-Exupèry Personajele Omul Micul Prinț Vocea Florii Regele Vanitosul Bețivul Afaceristul Fanaragiul Geograful Acarul Negustorul Șarpele Vulpea După ultimul gong zgomot de avion care se apropie, aterizează. Liniște, apoi vocea Omului. OMUL: Mi s-a întâmplat acum șase ani. Zburam deasupra Saharei, singur în avionul meu. Deodată mi s-a stricat ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mers. Se scoate avionul, se așază, în semicerc, egal depărtate între ele, șase semisfere, ca niște găoace de ou cu partea de jos plată. Fiecare va purta o pancardă de identificare: Planeta Regelui, Planeta Vanitosului, Planeta Bețivului, Planeta Afaceristului, Planeta Fanaragiului, Planeta Geografului, și vor avea în interior câteva obiecte strict ilustrative fiecărui personaj. La reaprinderea luminii, partea deschisă a asteroizilor este acoperită cu câte o perdea-nor, care va fi dată la o parte odată cu sosirea Micului Prinț. După plecarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mult pe capul meu? (Cade perdeaua-nor. Micul Prinț ezită o clipă, face un gest de lehamite.) MICUL PRINȚ: Oamenii mari, de bună seamă, sunt nemaipomenit de ciudați! (Trece spre a cincea planetă. Jocul se repetă. Un felinar pitic, aprins. Alături Fanaragiul, cu stingătorul în formă de pâlnie.) Bună seara! FANARAGIUL: Sau bună dimineața! De unde putem ști? Iată, ți se pare că e seară. Eu am altă părere, pentru că am învățat ce-i adevărat și ce nu. Sting felinarul, e vremea. (stinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
o clipă, face un gest de lehamite.) MICUL PRINȚ: Oamenii mari, de bună seamă, sunt nemaipomenit de ciudați! (Trece spre a cincea planetă. Jocul se repetă. Un felinar pitic, aprins. Alături Fanaragiul, cu stingătorul în formă de pâlnie.) Bună seara! FANARAGIUL: Sau bună dimineața! De unde putem ști? Iată, ți se pare că e seară. Eu am altă părere, pentru că am învățat ce-i adevărat și ce nu. Sting felinarul, e vremea. (stinge) Vezi că afară se luminează? Între amurg și răsărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
o părere între răsărit și amurg. Spunem că e așa sau așa după cum ne convine. MICUL PRINȚ: Ciudat! Cui poate folosi un felinar și un lampagiu undeva, pe cer, pe o planetă așa de mică, fără case și fără locuitori? FANARAGIUL: E foarte greu e judecat dacă folosește sau nu cuiva. De altfel, cineva tot trebuie să facă treaba asta, atâta vreme cât pe lume sunt felinare. MICUL PRINȚ: Se prea poate sa ai dreptate. Oricum, pe tine aproape te înțeleg. Tu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de noimă. Când îți aprinzi felinarul, e ca și cum ai face să se nască o stea sau o floare. Când îți stingi felinarul, îți adormi steaua sau floarea. O îndeletnicire foarte frumoasă. Și, de vreme ce-i frumoasă, înseamnă că e și folositoare. FANARAGIUL (aprinde): Bună seara! MICUL PRINȚ: Bună seara! De ce-ai aprins felinarul? FANARAGIUL: Consemnul. (stinge) Bună dimineața! MICUL PRINȚ: Bună dimineața! Ce consemn? FANARAGIUL: Să sting sau să aprind felinarul. (aprinde) Bună seara! MICUL PRINȚ: De ce l-ai aprins iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
o stea sau o floare. Când îți stingi felinarul, îți adormi steaua sau floarea. O îndeletnicire foarte frumoasă. Și, de vreme ce-i frumoasă, înseamnă că e și folositoare. FANARAGIUL (aprinde): Bună seara! MICUL PRINȚ: Bună seara! De ce-ai aprins felinarul? FANARAGIUL: Consemnul. (stinge) Bună dimineața! MICUL PRINȚ: Bună dimineața! Ce consemn? FANARAGIUL: Să sting sau să aprind felinarul. (aprinde) Bună seara! MICUL PRINȚ: De ce l-ai aprins iar? FANARAGIUL: Consemnul. MICUL PRINȚ: Nu pricep. FANARAGIUL: Nu-i nimic de priceput. Consemnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
steaua sau floarea. O îndeletnicire foarte frumoasă. Și, de vreme ce-i frumoasă, înseamnă că e și folositoare. FANARAGIUL (aprinde): Bună seara! MICUL PRINȚ: Bună seara! De ce-ai aprins felinarul? FANARAGIUL: Consemnul. (stinge) Bună dimineața! MICUL PRINȚ: Bună dimineața! Ce consemn? FANARAGIUL: Să sting sau să aprind felinarul. (aprinde) Bună seara! MICUL PRINȚ: De ce l-ai aprins iar? FANARAGIUL: Consemnul. MICUL PRINȚ: Nu pricep. FANARAGIUL: Nu-i nimic de priceput. Consemnul e consemn. (stinge) Bună dimineața! (se șterge pe frunte, e obosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]