46 matches
-
fost în sensul amintit, lucrările rezultate ca donație de la cele zece ediții ale Saloanelor Internaționale de Carte organizate de ASLA la Oradea între anii 1993-2002. Iată ce consemna revista ieșeana „Poezia” despre acest fenomen cultural orădean: „Ioan Țepelea este un fantast care demonstrează din 19 iunie 1992 că singura dimensiune a realității este cantitatea ei de imaginație. Nimic nu pare a rezista avântului său organizatoric și dorinței de a muta semnificativ centrul de greutate culturală spre provincia geografică. O somptuoasă CARTA
A PLECAT ŞI IOAN ŢEPELEA... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 453 din 28 martie 2012 by http://confluente.ro/George_roca_a_plecat_si_ioan_tepele_george_roca_1332956987.html [Corola-blog/BlogPost/357943_a_359272]
-
început: fără presupunerea unui ominos legionar de esență irațională, trama cărții are un miez sibilinic de parabolă cețoasă. De aceea, cine străbate cartea ca pe o ficțiune autonomă trăiește cu senzația că asistă la o poveste tristă în care cîțiva fantaști, mînați de elanul vîrstei și de înălțimea idealului, își frîng destinele. E drept, se moare în carte, dar se moare fără patos, se moare oarecum himeric, adică se moare nu fiindcă o cere logica romanului, ci fiindcă așa a fost
Hristoși în serie by Sorin Lavric [Corola-website/Journalistic/6271_a_7596]
-
reflecția artistului asupra acestor obiecte și vizitatori va putea fi descoperită prin intermediul Întâlnirilor Audio, înregistrări cu artistul incluse în aplicația de mobil. Lucrare realizată de Ștefan Câlția „Suflet răscruce, Ștefan Câlția este un sangvin melancolic - sau, dacă vreți, un coleric fantast, deopotrivă contemplativ și ziditor. Un meșter insuflat de ethosul breslelor de altădată, dar subtil alcătuitor de himere, cultivând cu hâtră sobrietate estetica ambiguității”, apreciază Dan C. Mihăilescu. Pe parcursul a patru luni de expunere, între 20 mai și 20 septembrie, spațiul
Noaptea Albă a Muzeelor by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105491_a_106783]
-
un apartament interbelic întunecos, fără să sun la ușă, așa cum îmi spusese la telefon, pe un ton grav, profesorul. Mi se păruse o procedură destul de curioasă aceasta și, recunosc, mi-am închipuit că e vreun bizar ritual domestic al unui fantast. M-a întâmpinat aceeași voce gravă, care m-a ghidat până în camera mare. Ajuns în pragul ușii, am fost izbit de cea mai neașteptată scenă: profesorul Mihai Nichita, autoritatea supremă în materie de literatură latină din ultima jumătate de veac
Trei stadii ale creșterii omului sau cum mi-am întâlnit Profesorul by https://republica.ro/trei-stadii-ale-crec-terii-omului [Corola-blog/BlogPost/338284_a_339613]
-
Un lung șir de figuri subalterne, menite parcă neantului memoriei, pentru că sistemul nu își permite decât rareori să joace cu cărți mari. Dacă sunt scoase pe scenă, acestea din urmă trebuie să prezinte garanții absolute: Andronescu, Marga. Uneori se strecoară fantaști bine intenționați (Miclea), dar incapabili să priceapă ceva dincolo de resorturile specializării lor (Funeriu). Ceea ce îi unește pe toți acești domni și o doamnă este încrederea oarbă în birocrația educației și blocajul contabilicesc în gândirea de lemn. Sunt oameni care cred
Pe mâna cui ne-am dat copiii. Evul întunecat al învățământului by https://republica.ro/pe-mana-cui-ne-am-dat-copiii-evul-intunecat-al-invatamantului [Corola-blog/BlogPost/338410_a_339739]
-
și inteligență, itinerariul existenței fizice și creatoare, mai poate încă suporta anumite retușuri și întregiri, evident, deloc obișnuite. Omul era imprevizibil, adesea misterios și se relaționa, cu anume timiditate și scepticism, cu cei din preajma sa. Era neîncrezător, bântuit de neliniști, fantast și, rareori, stabilea punți de legătură cu mai tinerii săi confrați. Revelatoare mi se pare a fi și misiva pe care o trimite lui Alexandru Ronetti-Roman, fiul scriitorului M(oise) Ronetti-Roman, de care îl leagă o trainică și nedezmințită prietenie
Contribuții la biografia lui Mateiu I. Caragiale by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/11840_a_13165]
-
Vladimir Streinu, Tudor Vianu, "primii poeți moderni: Nevroticii", în "Istoria literaturii române moderne", Editura Eminescu, București, 1985, pp. 341-342. CIOPRAGA 1970: Constantin Ciopraga: "Literatura română între 1900 și 1918", Editura Junimea, Iași, 1970, pp. 362-371. CIOPRAGA 1970: Constantin Ciopraga: "Un fantast: Ștefan Petică", în „Iașul literar”, 21, nr. 2, febr. 1970, pp. 45-49. CIOPRAGA 2006: Constantin Ciopraga, "Despre fenomenul Bacovia", în „Vitraliu”, XV, nr. 5-6, 25 septembrie 2006, pp. 5-6. CIORĂNESCU 1953: Al. Ciorănescu, "Teatrul românesc în versuri și izvoarele lui
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
mai mult de aspectul "poeziei de patrie", atenția lui Gheorghe Grigurcu reține versul "ca braț de revoltă", imaginile "compunându-se contrastant", viziunea translirică, obiectivă", lirismul colectiv, precipitat de a o situa: e geopolitică", "imaginea limpidă înșelător transparentă", sugestiile folclorice "tratate fantast", sensibilitatea de grup, aspirantă spre gnomism, simbolurile "un adevărat corn al abundentei" cu care se identifică patria "neoromanticului" Grigore Vieru. Criticul originar din Basarabia îl vede pe Grigore Vieru drept un "menestrel al simțămintelor simple", înscriindu-l în categoria spiritelor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
căprioara rănită, numai șarpele vătămat, și privighetoarea fără de aripi se târăsc până acolo transfigurate și cad... O pseudo baladă, Mistrețul cu colți de argint, e piesa-etalon a unui Doinaș destins, de astădată apropiat imaginarului popular. Un "prinț din Levant", un fantast vrăjit de năluca unui mistreț năzdrăvan, își încită servii să-l vâneze; mirajul apropierii de insolitul animal de codru e, în subtext, mirajul absolutului temă macedonskiană în Noaptea de decembrie: Priviți unde-și află odihnă și loc mistrețul cu colți
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
la o mare sinteză, fiecare relevând câte ceva din spiritul epocii. În menționatul profil din Contemporanul, G. Călinescu afirma că Sorescu nu e parodist "în înțelesul curent al cuvântului, chiar și în acela al lui G. Topîrceanu" văzând în el "un fantast". E drept, în acel Singur printre poeți din 1964 (lărgit și reeditat în 1972), uneori Sorescu încetează să parodieze, totuși dimensiunea parodică domină. Orice text literar e, în fapt, parodiabil. Voltaire scrisese povestiri-parodii, la rându-i Pierre Gaxotte (din Academia
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
niște fixațiuni toate își aliază accente patetice. Acesta era visul nostru / să deschidem un pension pentru fluturi; / și din naivitate nici nu știam / că o mulțime de lume se gândise / mai înainte la asta". Candide Proiecte primăvăratice denunță fondul himeric, fantast al celui care abandonându-se halucinației, invocând harfa, clavecinul, viola și cornul, se confruntă cu teluricul. Sedus de orizonturi sans rivages, Mihai Ursachi practică programatic aventura (intelectuală, etică, metafizică); iscoditorul se proiectează repetat în oglinzi deformante opunând sordidului, profanului și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
acțiune. Inventatorul lui Arthur-detectivul vine cu propria-i regie inconfundabilă. Repudiind banalul care mortifică mica provincie (locul unde nu se întâmplă nimic), deturnând spre umor însemnele stereotipiei curente dar lăsând loc și elegiei, senzitivul Emil Brumaru adoptă masca unui dionisiac fantast. Melancolia, câtă este, atribuită bunăoară Ospitalierului, se estompează printre zâmbete. De detectivul Arthur, de Julien Ospitalierul, el e aproape și departe; formează cu ei un triptic legănător balansând între exterior și interior. Detectivismul presupune operații secrete, enigme de descifrat; poetul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
îmi va sosi prin poștă un colet uriaș / Cu albastre ștampile și timbre subțiri de mătasă..." Îndărătul acestor relatări lucrează ficțiunea, visul suprapune realului meschin vedenii compensatorii cu serafi și crini. În Testamentul Detectivului Arthur (11 secvențe în proză), un fantast ardent convertește spațiul concret într-un film absurd. Că l-a cunoscut pe Jarry, celebrul autor al lui Uburoi, e sigur, dovadă un Mic tratat despre plăcerea de a bea bostani ca mierea (în Cântece naive). Respectivul "mic tratat" parodiază
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
metonimic și metaforic din cer, frunze, crini, zăpezi, „pleoape de pom”, mări și izvoare. Lucrurile „cuvântă” în sângele său, iar natura înconjurătoare devine alfabet, dicționar, „literă căzută”: interferențe purificatoare și securizante. Poet al contactului direct cu sevele și miracolele firii, fantast („calc printre greșeli/ și vorbesc despre aripi”), tinzând la recucerirea și perpetuarea prin evocare a candorilor copilăriei, a satului și câmpiei natale și găsind în iubire o prelungire a miresmei lor, el poate să scrie și în alte chei: ironică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288193_a_289522]
-
2003). Această din urmă carte edificată în două părți, "Hero" (68 p.) și "Leandru" (75 p.), după principiile simetriei și complementarității, îmbină dicțiunea și imaginile aproape urmuziene cu repertoriul ficțiunii fabulos-insolite. Narațiunea pendulează între realul relatat canonic, epic, și suprarealul fantast și fantastic, cu intarsii poematice, aforistic-paremiologice. Heroneja Bukur, alias Hero, este studentă la Chimie și locuiește cu chirie în zona comercială a Belgradului. Deși are răcitorul ticsit cu romane de dragoste și cu farduri, principala ei ocupație e să inventarieze
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
din dacă, ipoteză care nu poate stârni decât indignare sau ilaritate printre lingviști. Mitologia nu cunoaște Însă dificultăți. Unii români au ajuns să se considere daci puri (și par foarte mulțumiți!). Tonul l-a dat Nicolae Densușianu (1846-1911), un erudit fantast, autor al unei masive cărți intitulate Dacia preistorică (publicată postum, În 1913). Teza pe care o susținea, recurgând la un amalgam bizar de informații și deducții, era aceea că Dacia ar fi constituit, cu 6000 de ani Înainte de Cristos, centrul
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Nimic nu fixează mai repede decât originalitatea, chiar când nu se sprijină pe un suport sufletesc mai mare și pe un talent mai robust; accentul personal impresionează chiar de rămâne un simplu accent.” Un Al. Macedonski frondeur, imprevizibil, teatral, un fantast, un egotist nutrit cu iluzii plutind pe suprafața realităților amintea de plăsmuirile navigatorilor greci întorși din lungi călătorii; mințind „în povestirile lor despre oameni și locuri”, inventivitatea acelor navigatori a făcut să apară Odiseea. În relațiile sociale obișnuite „invențiunea e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
uneori, haz de necaz în stilul lui Jean Richepin: „Era un flăcău, hai, hai -/ Azi cerne în vatră mălai”; „La ora patru dinspre zori,/ Trei pești zburători/ Din nu se știe ce ocean/ Rămaseră fără un ban./ O-la-la”. Câteodată e fantast în genul lui E. A. Poe, exemplul cel mai ilustrativ, poate, fiind imaginea proliferării infinite a lunilor. În permanență e depravat, „sărman” și „blestemat”, ca Paul Verlaine. Iată-l, „trestie sfâșiată de vânt”, într-o tavernă, ce „miroase-a pământ,/ A
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
Sevele creativității unice ale poetului urcă și hrănesc o poezie al cărei destin e greu de prevăzut, dar care își găsesc izvorul nu în pure abstracțiuni, ci în inegalabilele trăiri reflectate în poetica eminesciană. Afirmația din Geniu pustiu: Sunt un fantast 54 explicitează condensat un dat natural al poetului. Ce substanță ascunde această afirmație se poate demonstra prin analogie cu versul Eu rămân ce-am fost: romantic 55, știindu-se că romanticul a excelat întotdeauna printr-o imaginație debordantă, exaltată și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
orce scrisoare mi-ar veni în lipsă și s-o arunce în sertarul mesei. Cum veni toamna, zburai și eu din câmpiile cele friguroase, brumatece și întinse * în camera din București, din etagiul al treilea, caldă și mică. Sunt un fantast. Capul aplecat asupra mesei, îmi făceam planuri de aur, cugetam asupra acelor mistere din viața popoarelor, din mersul generațiunilor care, asemenea fluxului și refluxului mărei, duc ca o teribilă consecință ici la înalțare, colo la cădere. Afară era un timp
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
volum de versuri proprii, o carte cu traduceri din poezia românească... A publicat până acum în jur de 70 de volume din literatura română și a scris el însuși peste 20 de volume. [...] Adam Pusjlović este, în fond, un mare fantast care n-a obosit să cutreiere și să petreacă într-o Balcanie a spiritului, ca și prietenul său Nichita Stănescu și cei care au fost și sunt ca ei... EUGEN SIMION SCRIERI: Pasărea dezaripată, tr. Nichita Stănescu, București, 1972; Apă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289071_a_290400]
-
de la paradisiaca grădină a castelului unde cuibul de nobili trăiește amurgul unei lumi într-o splendidă amenzie care amintește întrucîtva de lordul Darlington și de Rămășițele zilei (1993) al lui James Ivory după romanul lui Kazuo Ishiguro la lumea construită fantast a copilului tulburat de "ororile" unei sexualități devoalate destul de abrupt, sau la fresca războiului într-un longplan care se închide cu scena unei idile confecționate pe marele ecran pe pînza căruia se află proiectată umbra soldatului Robbie ca o fumegoasă
Ultima noapte de dragoste... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8848_a_10173]
-
Înviu grădini ascunse cu gîndul. Tu te pierzi în mireasmă, / eu, adormit cu capul în brațele tale / pe trupul ca o catapeteasmă / în mijlocul goliciunii de fluiere siderale” (Întunecime secretă). Sub privirea auctorială care caută dedesubturile materiei spre a le însufleți fantast, Pegasul, cel înzestrat cu o mie de ochi și cu un milion de lentile, dar orb aidoma Marelui orb, apare concrescut cu peisajul. Simbolul migrează în natură: „Nu-i albă coama lui, nu-i albă. / E albă- murdar, deși ca
Valențe etnice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5579_a_6904]
-
adevăr! - cu un povestitor „oriental” prin excelență, hedonist și visător, un extraordinar creator de atmosferă balcano-levantină, pentru care intriga reprezintă mai degrabă un pretext. Un Panait Istrati baroc și un „suflet slav” trecut prin luxurianța policromă a realismului magic, un fantast al cărui „balcanism” e vecin cu focurile de artificii ale „moldovenistului” I. Teodoreanu... Chiar dacă notații gen „Frumuseții i se iartă totul, i se cuvine totul” vădesc crezul unui estet, Fănuș Neagu extrage, mereu, din arta povestirii o morală specifică, altoită
Finis coronat opus by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3688_a_5013]
-
ermetic este forma degradată a ezotericului în varianta lui proto-chimică. Obsedat de retorte și de proporții numerice, alchimistul aduce cu imaginea ucenicului vrăjitor mestecînd cu lingura în fierturi și în poțiuni spirituale, pentru a da peste panaceul mult visat. Un fantast vorace, ahtiat după substanțe inefabile, căutînd piatra menită a preschimba totul în aur. Privită din acest unghi, alchimia este o vrăjitorie cu răcoare de bolniță și cu obscurități de firidă umedă, iar alchimistul o eminență clandestină, repudiată de autorități, al
Simboluri în firidă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5793_a_7118]