8 matches
-
centurile), astenie musculară, dureri ale membrelor inferioare; • Monosau polineuropatie; • HTA, cu TAD > 90 mm Hg; • Retenție azotată, în absența deshidratării sau obstrucției; • VHB - AgHBs sau AcHBs în ser; • Anomalii arteriografice: anevrisme sau ocluzii ale arterelor viscerale, în absența aterosclerozei, a fibrodisplaziei sau a altor cauze neinflamatorii; • Biopsia arterială a unei artere de calibru mediu/mic - infiltrat inflamator cu polinucleare/mononucleare. Diagnosticul de PAN necesită prezența a cel puțin trei dintre aceste zece criterii (sensibilitate și specificitate > 80 %). 7.2.1.9
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
moderne, precum angiografia arterelor renale. NI este responsabilă de 10-20% din cazurile de boală cronică de rinichi terminală (stadiul 5) la pacienții de peste 50 ani. 10.2. Etiologie Cele mai frecvente cauze ale stenozei de arteră renală sunt ateroscleroza și fibrodisplazia arterelor renale. Cele două forme apar în contexte total diferite, deosebindu-se prin potențialul evolutiv și prin răspunsul la tratament. a) Stenoza ateromatoasă este localizată îndeosebi în porțiunea proximală a arterei sau la nivelul ostiumului, fiind secundară progresiei plăcii ateromatoase
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
afectează mai ales arterele de calibru mic și mijlociu, cel mai frecvent arterele renale și carotide, la femeile tinere, de rasă albă. Din punct de vedere anatomo-patologic, în funcție de localizarea predominantă a displaziei în peretele arterial, se definesc trei tipuri de fibrodisplazie: intimală, medială (60%) și periadventicială. în displazia mediei, zonele de stenoză alternează cu dilatații anevrismale (aspect de „colier de perle” la angiografie). Leziunile se pot complica cu disecția mediei sau cu anevrisme și în aproximativ un sfert din cazuri leziunile
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
lui Eustachio și arterele vertebrale. Postoperator pot apare fistule LCR datorită dificultăților de închidere etanșă a durei și instabilitatea joncțiunii [14]. 3. Abordul transfacial prin osteotomie LeForte a maxilarului permite expunerea întregului clivus fiind recomandat în leziuni extradurale (cordoame, angiofibroame, fibrodisplazie) Deși este o expunere largă a clivusului este dezavantajat de necesitatea efectuării unei traheostomii, incizia facială mare iar închiderea durei și a faringelui este dificilă cu risc mare de fistule [12,14]. 4. Abordul lateral extrafaringean transcervical este o cale
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
la tratament/ edem pulmonar. Displazia fibromusculară de arteră renală este responsabilă de 16-25% din cazurile de HTA renovasculară, este întâlnită mai frecvent la femei, cu vârsta între 20 50 ani. Rezultatele unor studii screening pe rinichii donatorilor au arătat că fibrodisplazia arterei renale, asimptomatică, ar putea fi o afecțiune relativ comună, fiind identificată în 3 - 6 % din cazuri, la subiecții normotensivi (25). Este relativ facil de diferențiat fibrodisplazia arterei renale de leziunea ateromatoasă, subiecții cu fibrodisplazie fiind în general tineri, fără
Mic ghid al practicianului HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1679_a_3046]
-
20 50 ani. Rezultatele unor studii screening pe rinichii donatorilor au arătat că fibrodisplazia arterei renale, asimptomatică, ar putea fi o afecțiune relativ comună, fiind identificată în 3 - 6 % din cazuri, la subiecții normotensivi (25). Este relativ facil de diferențiat fibrodisplazia arterei renale de leziunea ateromatoasă, subiecții cu fibrodisplazie fiind în general tineri, fără evidențe de ateroscleroză. În plus, stenoza este adesea unilaterală, localizată în treimea medie și distală a arterei, și mai rar în porțiunea proximală a arterei. În contrast
Mic ghid al practicianului HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1679_a_3046]
-
rinichii donatorilor au arătat că fibrodisplazia arterei renale, asimptomatică, ar putea fi o afecțiune relativ comună, fiind identificată în 3 - 6 % din cazuri, la subiecții normotensivi (25). Este relativ facil de diferențiat fibrodisplazia arterei renale de leziunea ateromatoasă, subiecții cu fibrodisplazie fiind în general tineri, fără evidențe de ateroscleroză. În plus, stenoza este adesea unilaterală, localizată în treimea medie și distală a arterei, și mai rar în porțiunea proximală a arterei. În contrast leziunile stenozante aterosclerotice sunt asociate invariabil cu ateromatoză
Mic ghid al practicianului HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1679_a_3046]
-
terapie. 209 Angioplastia, de obicei fără stentare, este tratamentul de elecție și este urmată de o rată mare de succes concretizată în: normalizarea valorilor TA sau scăderea necesarului de medicație antihipertensivă (26). Indicațiile tratamentului de revascularizație percutană la subiecții cu fibrodisplazie a arterei renale sunt (42) : HTA recentă, la care acest tratament ar putea normaliza valorile TA; HTA rezistentă sau asociată cu efecte secundare ale medicației; nefropatia ischemică. Succesul tehnicii este de 90%, cu rată de restenozare mai mică de 10
Mic ghid al practicianului HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1679_a_3046]