17 matches
-
șoc hemoragic, perforații. Extirpare chirurgicală (diverticulectomie sau enterectomie segmentară). Diverticulita este un proces inflamator cu caracter acut sau subacut, asemănător clinic și anatomo-patologic cu apendicita acută. Simptomatologia e asemănătoare cu cea a apendicitei acute: S-au descris 3 forme: catarală, flegmonoasă și gangrenoasă. Evoluția este asemănătoare cu a apendicitei acute. Complicații: perforație cu peritonită localizată sau generalizată, plastron. Se recomandă intervenția chirurgicală: Excepție: Plastronul - beneficiază de aceeași atitudine ca și plastronul apendicular. Este cel mai frecvent accident meckelian și constitue 3-5
Diverticul Meckel () [Corola-website/Science/313754_a_315083]
-
în piesele anatomice din apendicectomii variază între 2,5-8,1%. Frecvența maximă a oxiuriazei apendiculare a fost constată înainte de vârsta de 15 ani. În cele mai multe cazuri, apendicele prezintă semne cronice sau subacute de inflamație, rareori semne de apendicită acuta, catarală, flegmonoasă sau supurată. Oxiurii sunt de multe ori endoluminali (90% din cazuri), rareori intraparietali, deoarece ei nu pot penetra mucoasa decât în cazul în care aceasta este lezată. Majoritatea autorilor consideră că oxiurii sunt responsabili pentru tabloul dureros apendicular funcțional, dar
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
aeriene ca urmare a vărsăturilor produce edem epiglotic și laringeal). ¾ Bronhopneumonia prin aspirație. ¾ Perforația esofagului, ce poate fi urmată de: 1. Hemoragie (este fatală În caz de perforație simultană a aortei!). 2. Mediastinită. 3. Pneumomediastin. ¾ Fistulă eso-traheală sau eso-bronșică. ¾ Esofagita flegmonoasă. ¾ Perforația gastrică urmată de peritonită. ¾ Edemul pulmonar acut toxic. ¾ Acidoza metabolică. Tardive: ¾ Stenoze: esofagiene : Înalte, medii, joase; apar În leziunile de tip II b și III, la 2 - 4 săptămâni postingestie; gastrice: pilorice (cel mai frecvent sugerate de sațietatea precoce
Compendiu de toxicologie practică pentru studenţi by LaurenȚiu Şorodoc, Cătălina Lionte, Ovidiu Petriş, Petru Scripcariu, Cristina Bologa, VictoriȚa Şorodoc, Gabriela Puha, Eugen Gazzi () [Corola-publishinghouse/Science/623_a_1269]
-
nespecifice și nu sugerează mecanismul de producere; cavitatea de regulă exclusă; vezică mărită de volum (hipertrofia peretelui vezicular; congestie accentuată la nivelul peretelui); leziuni inflamatorii difuze; localizate - intensități diferite, ajung până la ulcerații sau necroză (pereți cu modificări de tip cataral, flegmonos, edematos, false membrane alb-roz, aspect gangrenos , +/- perforații „frunză veștedă”Ă; leziunile inflamatorii se propagă la organele vecine; inflamație accentuată la nivelul hilului și pediculului hepatic, care apare Îngroșat, congestiv, edemațiat, cu elemente cuprinse Într-un bloc inflamator; fața inferioară a
Patologie chirurgicală by Sorinel Luncă () [Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262]
-
compresiune. B. Conținutul: calculi (colesterolici, pigmentari, calcici, micști); bila - tulbure, cu flocoane, vâscoasă, purulentă. C. Forme clinice: - supraacute: coleperitoneu cu vezica biliară perforată; coleperitoneu cu vezica biliară intactă (perforații microscopiceă; gangrena veziculară supraacută prin necroza masivă a pereților. - acute: colecistite flegmonoase și gangrnoase cu evoluție blocată; colecistite purulente septice; piocolecist cu conținut steril; colecistite acute hidropice (cataralăă. - subacute: după tratament cu antibiotice; piocolecistitele scleroretractile +/microabcese; piocolecistitele fistulizate. - germeni frecvenți: - E coli, B. perfringens, S. aureus, B. tific, streptococul; pot fi identificați
Patologie chirurgicală by Sorinel Luncă () [Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262]
-
sunt surprinse leziunile; - apar modificări la nivelul: peretelui; conținutului; structurilor vecine. 1. Peretele Ț din punct de vedere anatomopatologic se descriu: ω colecistita acută catarală: numită și hidropică; colecist mărit de volum, cu edem masiv și congestie. ω colecistita acută flegmonoasă: caracterizată prin infiltratul inflamator poliblastic; Îngroșarea pereților; +/- zone de necroze; acum se pot grefa germenii și apare semnul de iritație-inflamație peritoneală parietală. - colecistita acută gangrenoasă: alterarea tuturor straturilor parietale; necroză parcelară sau cvasitotală; evoluează frecvent cu perforație. - colecistita acută reziduală
Patologie chirurgicală by Sorinel Luncă () [Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262]
-
cecoascendent și forme clinice pseudoocluzive și pseudoapendiculare. Prin corelarea formelor clinice cu formele anatomopatologice rezultă formele anatomoclinice, delimitate mai ales prin diagnosticul intraoperator. i. Forme anatomo-clinice acute - corespund cel mai fidel formelor anatomopatologice macroscopice parietale: - colecistita acută catarală; - colecistita acută flegmonoasă;colecistita acută gangrenoasă: conținutul fiind purulent sau nu; domină leziunile parietale ischemice-inflamatorii. - colecistita acută purulentă (piocolecistul, empiemul): dominată net de bila purulentă; pereții cu leziuni mixte flegmonosgangrenoase; blocaj aderențial juxtavezicular de tipul plastronului subhepatic recent. ii. Forme anatomo-clinice supraacute:complicații
Patologie chirurgicală by Sorinel Luncă () [Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262]
-
semnelor de iritație peritoneală; creșterea bruscă a leucocitozei; icterul mai ales asociat cu febră și frison (triada Charcot pentru colangită septică); coexistența semnelor de suferință pancreatică. FORME CLINICE 1. acută: durere + apărare + colecist palpabil + semne de infecție; pio(hidroăcolecistul, forma flegmonoasă și gangrenoasă dacă sunt blocate (plastron). 2. supraacută: gangrena, perforația colecistului cu apariția cole peritoneului localizat, generalizat; semne de peritonită toxică. 3. subacută: semne atenuate + puseuri de acutizare care retrocedează incomplet, trecător la antibiotice; piocolecistita scleroretractilă (+/microabcese localizate pericolecistic). COMPLICAȚII
Patologie chirurgicală by Sorinel Luncă () [Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262]
-
chirurgical și sa dezvoltat înaintea, sau ca o complicație, a actului operator. Sunt clasificate în infecții primare (care apar spontan) și infecții apărute după leziuni ale țesuturilor sau în urma unui traumatism chirurgical. Din primul grup fac parte, ca exemple, apendicita flegmonoasă, abcesul, flegmonul. Al doilea grup cuprinde infecțiile plăgilor și abcesele postoperatorii, care pot surveni imediat postoperator sau la distanță de gestul chirurgical. Aceste infecții apar secundar multiplicării locale a bacteriilor cu invazia și distrucția țesuturilor care sunt urmate de eliberarea
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1184]
-
prin comprese locale și antibiotice. 6.3. FURUNCULUL ANTRACOID (CARBUNCULUL) Apare sub forma unei aglomerări de furuncule, la nivelul cefei sau spatelui, zone bogate în foliculi piloși și glande sebacee de aspectul unui fagure, dedesubtul căruia se formează un proces flegmonos masiv, destul de întins. Apare mai frecvent la diabetici, vârstnici, tarați (fig. 6.1). Simptomatologie. La început, carbunculul apare ca o tumefacție mică, roșie-violacee, de consistență fermă, foarte dureroasă spontan și la palpare, care crește progresiv în volum, devenind apoi fluctuentă
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Viorel Filip () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1185]
-
stării generale survine pe măsura eliminării sfacelurilor și a puroiului. Forme clinice particulare: flegmonul difuz al planșeului bucal (angina Ludwig); flegmonul lemnos al gâtului (Reclus). Diagnosticul diferențial. Diagnosticul flegmonului este în general ușor, dar uneori pretează la confuzie cu: erizipelul flegmonos (etiologia fiind aceeași); gangrena gazoasă (în care se întâlnesc placarde bronzate și crepitații fine gazoase); osteomielita acută, cu simptomatologie asemănătoare; limfangita; sarcoamele cu evoluție rapidă. Complicații: Flegmonul poate reprezenta focarul de unde se produc însămânțări septice la distanță, ceea ce explică apariția
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Viorel Filip () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1185]
-
lichid clar, localizate mai ales la față și gambe; erizipelul serpinginos evoluează cu placarde la distanță, separate prin zone de piele sănătoasă; erizipelul hemoragic în care la nivelul plăcii erizipelatoase apar extravazări sanguine (mai ales la alcoolici și vârstnici); erizipelul flegmonos formă de tranziție între forma comună și flegmonul difuz, ce evoluează frecvent spre supurație; erizipelul gangrenos (necrotic) formă gravă, chiar mortală. Apare la nivelul scrotului, vulvei, pleoapei, fiind însoțit de gangrenă superficială precoce și edeme gigante, fiind întâlnită la bolnavii
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Viorel Filip () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1185]
-
20% sunt postoperatorii. Peste 60% dintre peritonite sunt de cauză apendiculară (perforație, propagare transparietală) evoluând direct ori în doi sau trei timpi. II. Alte cauze sunt: - perforația gastrică sau duodenală de natură ulcerativă, neoplazică, prin volvulus gastric acut, gastrită acută flegmonoasă; - perforația intestinului subțire de cauze rare dar variate: febra tifoidă (poate perfora și la nivel de cec, apendice, colon transvers), boala Crohn, ileite necrozante acute, ulcerație jejunală perforantă prin sindrom Zollinger-Ellison, gastrectomie Reicher-Polya urmată de ulcer peptic postoperator, feocromocitom, hipertensiune
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
ce ating cantități mult mai crescute (108 - 1011 germeni/ml de conținut). Aceste afirmații se regăsesc în tabelul 7. Populația microbiană poate prolifera și mai mult în anumite condiții: - neoplasme digestive (aclorhidrie, stază, depresie imunitară);inflamații închise (colecistită acută, apendicită flegmonoasă); - ocluzii intestinale mecanice;deschiderea și expunerea la aer a abdomenului pentru minim trei ore anihilează metabolismul germenilor anaerobi. La toate acestea se pot menționa și elementele adjuvante: traumatismele, corpi străini abdominali, țesuturi devitalizate, fierul feros, resturi eritrocitare, mucina. Clearance-ul germenilor
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
până când se intervine și măsurile terapeutice luate (în special cele patogenice). De asemenea nu trebuie omisă gravitatea infecțiilor intraabdominale, cu cât sunt situate mai jos, la nivelul intestinului gros. Astfel, rata mortalității pentru infecțiile tractului biliar și apendicitele gangrenoase sau flegmonoase este de 0-8%, pentru infecțiile intestinului subțire de 20-25% iar la nivelul colonului între 25-50%. Scopul terapiei antimicrobiene este de a preveni recurențele infecțioase, de a reduce complicațiile plăgii chirurgicale și de a controla bacteremia și sepsisul. Odată ce infecția este
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
apendicită acută gangrenoasă perforată cu peritonită localizată (29,9%); - apendicită acută gangrenoasă perforată cu peritonită generalizată (15,5%); - apendicită acută gangrenoasă retrocecală cu abces periapendicular (14,4%);bloc apendicular abcedat în peretele abdominal latero-posterior, peritonită localizată (14,4%);apendicită acută flegmonoasă cu peritonită în difuziune (11,3%). Complicațiile apendicitei acute înregistrate la adulți au fost: - 54,6% pelviperitonită - 15,5% peritonită generalizată - 14,4% abces periapendicular. La copiii cu peritonită secundară apendicitei acute perforate, tratamentul chirurgical a constat în: - apendicectomie cu
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
de colesterol (80% din calculi în țările dezvoltate), pigmentari negri și bruni. Când litiaza biliară este simptomatică există aproape întotdeauna și modificări ale pereților veziculei biliare și ale căilor biliare. Pereții pot prezenta leziuni de tip acut (leziuni catarale, leziuni flegmonoase cu microabcese sau leziuni gangrenoase cu necroză și perforații), sau leziuni de tip cronic cu veziculă sleroatrofică, mică, cu pereții groși aderentă la organele vecine. Bila poate lua aspectul "bilei negre", groasă, vâscoasă, aspect purulent în "empiemul vezicular" și poate
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]