1 match
-
dicționarele s-au arătat prudente și rezervate față de formațiile în -ăraie, lingviștii au fost interesați de sufixul pitoresc. Au scris despre el Al. Graur și Iorgu Iordan; ultimul, în Stilistica limbii române (1944), enumeră forme populare ca apăraie, colbăraie, fleșcăraie, focăraie, fumăraie, glodăraie etc. și constată echivalența relativă cu celălalt sufix colectiv, apropiat ca formă: „Se pare că nuanța depreciativă este mai accentuată la -ăraie decât la -ărie” (p. 497). O oarecare stabilitate și frecvență în uz au și alte derivate
Hârțogăraie, tăblăraie, căblăraie... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5452_a_6777]