84 matches
-
această îndelednicire de acum de a scrie, ar fi fost o cutezanță. Scrisul, ca și viața, are căi întortocheate, greu de descifrat, e un labirint cu infinități ascunse în textul literar. Deși stau singură la masa de scris, în spatele meu fojgăie o mulțime de alter ego care se iau la harță. Scrisul impune, pe lângă inspirație și un strop de îndrăzneală, efort continuu, chiar și un strop de umilință care să îngăduie exigenței puterea de a anula multe rânduri în favoarea limpezimii și
NICIODATĂ NU E PREA TÂRZIU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 by http://confluente.ro/Elena_buica_niciodata_nu_e_prea_tar_elena_buica_1343815559.html [Corola-blog/BlogPost/360068_a_361397]
-
întoarcă-n Miel ...peste ogrăzi - cu fùrie - ning prunii... a dat iarăși chix cu acest hoit lepros (...viermii-l lucrează pasionat și din gros...) iar vremea-și vâră-adânc - în buzunari: tot speră - din îngeri - să facă samsari... de șobolani Îți fojgăie dugheana e-atâta praf de stele negre - slute cine întreabă-acum - senil - de Cosânzeana toți cerberii pe Inorog i-asmute... ...nu știu la ce mai zornăi - iarăși - lanțul că-Ți știm cu toții - dezastruos - bilanțul... TAROT mereu se-ntâmplă ce s-a
SUMBRE ZIDIRI (STIHURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 by http://confluente.ro//var/www/html/Home/Stihuri/Momente/adrian_botez_1497499082.html [Corola-blog/BlogPost/356091_a_357420]
-
pe lângă mine acele trecătoare momente ale vietii pe care tocmai voiam să le prind în scris și, după un timp, chiar să le văd strălucind în scrierile semnate de alti autori. Deși stau singură la masa de scris, în spatele meu fojgăe o mulțime de alter ego care se iau la harță. Conștientizarea propriei limite este de multe ori apăsătoare și chiar dureroasă. Reușită în scris se plătește în fel și chip și, nu de puține ori, propriile-mi slăbiciuni îmi râd
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA BUICĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Interviu_cu_scriitoarea_elena_buica.html [Corola-blog/BlogPost/345031_a_346360]
-
a artei meșterilor care prelucrau aluminiul, rămasă și ea din preistorie când era folosită în penitenciare și dădu să guste din mâncare. Înțepeni la timp! În strachină văzu ceva straniu! În jurul unei bile strălucitoare cam cât un bob de mazăre, fojgăiau niște ființe asemănătoare unor râme verzi. - Băăă, să vezi hai dreacu’ că iar luară fasole dă la bulgari și ne-o dădură hăia, gata plină dă carcalaci. Da’ las’ că nu-i grabă, torn niște oțet pă ei șî-i
ODISEEA SPAŢIALĂ DOMESTICĂ 3001 de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 by http://confluente.ro/Mihai_batog_bujenita_1400508181.html [Corola-blog/BlogPost/349853_a_351182]
-
a artei meșterilor care prelucrau aluminiul, rămasă și ea din preistorie când era folosită în penitenciare și dădu să guste din mâncare.Înțepeni la timp! În strachină văzu ceva straniu! În jurul unei bile strălucitoare cam cât un bob de mazăre, fojgăiau niște ființe asemănătoare unor râme verzi.- Băăă, să vezi hai dreacu’ că iar luară fasole dă la bulgari și ne-o dădură hăia, gata plină dă carcalaci. Da’ las’ că nu-i grabă, torn niște oțet pă ei șî-i
ODISEEA SPAŢIALĂ DOMESTICĂ 3001 de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 by http://confluente.ro/Mihai_batog_bujenita_1400508181.html [Corola-blog/BlogPost/349853_a_351182]
-
chitara în mână; pe ici, pe colo câte un profesor de filozofie mai distrat, sau altul, de sport, entuziast,încurajându-ne să privim peste gard sau să ne canalizăm agresiunile răzbunându-ne pe minge. Trăiam debusolați, într-un iureș nebun, „fojgăind”, cum ziceam noi ardelenii, printre nuanțe de gri. Dar orașul era doar decorul, nu și responsabilul acțiunii. Este acum o mare ușurare să constat că imaginea Bucureștiului nu se suprapune în memorie peste acea stare de angoasă. Temerea mea cu privire la
BUCUREŞTI de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 581 din 03 august 2012 by http://confluente.ro/In_vizita_acasa_bucuresti_gabriela_calutiu_sonnenberg_1343997263.html [Corola-blog/BlogPost/340894_a_342223]
-
venetic de-argint înspre stele frânt - logostele mint: nu mai ai mormânt ai nou jurământ pe scara de cânt pământ cu pământ se suie la Sfânt! NEGUSTORILOR DE ZOAIE ARTISTICE zarafi ai vorbelor deșarte strigoi ai bârfelor de noapte toți - fojgăind ca șobolanii rozând la nimburi și grijanii curg zoaie negre de pe voi linchiți la ochi ce curg șuvoi numiți „artistic” ce se vinde - artistu-i spânzurat de grinde...! ...eh - ceasul vostru a trecut curând - vă veți 'frăți c-un Mut: uitați
ALTARUL DIN PĂDURE (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 by http://confluente.ro/adrian_botez_1458520704.html [Corola-blog/BlogPost/380522_a_381851]
-
de tranșee deja visam la putere, la krakatit, la mirosul de blană de vulpe al omului invizibil la ochii catifelați ai omului care trece prin zid... creierul nostru își amintea de cînd stătea ghemuit de cînd pulsa, de cînd palpita, fojgăia, colcăia, mișuna, șerpuia antebrațul își defula în aerul slăbănog sentimentul de a avea pene urechea — sentimentul de a fi auzit boncăluitul triceratopsului și bulele de hidrogen pleznind malaria peste față. ai încredere în mine, gînguri flora intestinală întinzîndu-se voluptuos în
Aer cu diamantele lui Cărtărescu, Iaru, Coşovei şi Stratan by Simona Tache [Corola-website/-/18749_a_20074]
-
arămizați, veseli, plini de vitalitate și de idei amenințătoare pentru confruntările cu moderatorii tevé, sau pentru constructivele bătălii verbale din Parlament - de exemplu... Ce-am spus? Parlament? Iacă-tă, a venit mult așteptata primă zi de după vacanșa parlamentară! Reporterii de televiziune fojgăie de colo-colo, iar camerele de filmat ne arată sala de ședințe părând o suprafață decupată din Deșertul Gobi sau dintr-o zonă selenară. - Aracan di mini șî Doamne ferește-ne de rău!, își face cruce soacra lui Haralampy apropiindu-se și
În grija Sfântului Sisoie? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10283_a_11608]
-
-o mai îngaimă doar bețivii! Un vechi prieten, supraviețuitor prin interstițiile Ministerului Educației, îmi spunea mai zilele trecute că noua putere a adus, pe lîngă faimoasa-i incompetență, și un nou tip de om. De la securistul cu ceafă groasă, ce fojgăia prin clădirea din Nuferilor la începutul lui 1990, s-a trecut la așa-zisul "specialist-sindicalist", care-a luat cu asalt ministerul, urmat, după 1996, de ex-bursierul occidental, de "engiositul" bun la toate și la nimic. Dar nici unul dintre tipurile profesional-umane
Răutatea vine pe unde radio by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16062_a_17387]
-
scufund în deșeuri (mi-ar fi plăcut să dobor Titanul sub tone de moloz și praf); sau, mai rău, să-i dau locuitorii pe mâna acarienilor, ca pe vremea lui Ludovic al XIV-lea (nimeni n-ar fi suspectat bacteriile fojgăind prin blocuri, atacând arhitectura pielii și înlocuind-o treptat cu palatele bolii și-ale mizeriei). Orice pedeapsă era de preferat cumințeniei călduțe și iritante, pe care nimeni n-o căuta. Odată carnea lui desfăcută, părți ale Bucureștiului puteau fi dezmembrate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
îl micșorai de câteva milioane de ori, n-ai mai fi dat de noi acolo, ci de-alte creaturi, imposibil de închipuit. La 200 de nanometri, pe granița dintre viață și radiațiile terminale ale nervului optic, sub fluxul microscopului electronic, fojgăiau alte ființe, organizate într-o societate secretă și eficientă: nanobacteriile. Se ciocneau cu miile de milioane, tenace, vii, indestructibile. Treceau prin epoci ca particolele de praf, agățate de haine, frunți sau bronhiile plămânilor. Nimeni nu scăpa de ele. Îl morsecaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fatidică, de neșters din calendarul memoriei mele. Apele vieții mele se limpezesc. Voi vedea adâncul? În ce fel? N-am nici o idee despre felul în care voi trăi de aici înainte. „A-mi reface viața” îmi repugnă profund. „Pețitorii mei” fojgăie, făcând un foșnet subtil de hormoni. Văd foamea hormonală a masculilor frustrați. Acești „pețitori fără Penelope” vor să-și refacă sănătatea deteriorată de „obișnuințele rele”. Știu că nu e înțelept să-i păstrez ca prieteni în continuare, pentru că situația mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
coastele lui cenușii. Thea venea călare mai jos, și am văzut-o intrând pe un platou de ferigi. Îl zăream pe alocuri și pe Jacinto care urca stâncile albe ca niște turnuri și începusem să aud câteva din aceste gigante fojgăind și aterizând cu zgomot după ce săreau și fugeau, și mă uitam la florile voluptuase cum tremură aprig. Deodată mi-am dat seama ce înseamnă să mergi să vânezi, nu cu o armă, ci cu o ființă, o ființă vie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
curți se ghemuiseră În fundurile cotețelor; dobitoacele mari se Încăpățânau să stea nemișcate În grajduri ori În țarcuri; porcii se Îngropaseră În nămol și scoteau din glod numai râturile și ochii mici, cu privire ascuțită și Îngrijorată; gângăniile nu mai fojgăiau și nu mai țârâiau prin buruieni - se ascunseseră cu toatele În țărână ori În scoarță de copac; vântul Încetase să bată și văzduhul Încremenise; izvoarele lunecau la vale În tăcere, rostogolirile apei erau moi, fără bolboroseli ori clipocituri; până și Dunărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mă duci tu pe mine!”. Mai târziu, printre bocănituri de copite și scârțâit de roți, se auzi iar răcnetul: „Vaina caput! Vaina caput!”. Prin șanțul de peste drum, lui Mihai Enin i se păru că vede și aude strecurându-se și fojgăind prin buruieni pe Balaurul de pe Valea Puțului. Toamnă fiind, solzii cât țigla de pe casă Începuseră să bată În galben. Trecu apoi Odraslă, ținându-se cu mâinile de pântece și răspândind miros de moarte. În urma lui, Foiște se chinuia amarnic să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
circumscrie universului „kormușkăi”. Am caracterizat sumar, cu destulă bunăvoință și înțelegere pentru limitele omului, doar „elita” comunistă, figurile ei emblematice și de prim-plan. Nu e greu de imaginat ce se întâmplă în eșaloanele de jos ale partidului, acolo unde fojgăiesc „ucenicii”, gospodinele, lăcătușii și șoferii comuniști, aceștia din urmă școlarizați - în cazurile fericite - la seral sau la fără frecvență. Și, ca să închei descrierea „obiectului cercetat”, mai adaug că această faună cenușie, care are grave probleme în a se autodefini în
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
deja mă și sună! în loc de Holod Salonta, merge la Vașcău prin Ciumeghiu, aicea? s-a văzut, în stație cu acceleratul Timișoara Iași și cu personalul Oradea Timișoara, două ispite în operația transport, mai mult transport fizic, Ciumeghiu, nu doar omul fojgăie prin trenuri inoportun, ci și parantezele lui logistice, tati, nu umbla acolo, tati! Robert! da' hîrtia igienică ce are? întîi vine intersiti apoi pornește acceleratul, măi, se vede că n-ați crescut copii, îi sete, îi setos! numa pe altă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
curățenie generală. Și în cort, ca-n cort: pe terenul de zgură, căldură, praf. Cumplit mai era. Curgea apa pe noi când intram în corturile alea ca în saună. Lăsam noi ferestrele deschise, dar degeaba. Și erau și gândaci ce fojgăiau prin fânul de sub saltele. Atunci a fost în curățenie generală și blocul alimentar și se gătea la bucătăriile de campanie, care erau pe undeva pe lângă remiza de la Bateria a VII-a. M. M.: Da. Aranjate frumos, cu țarc. S. B.
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
curățenie generală. Și în cort, ca-n cort: pe terenul de zgură, căldură, praf. Cumplit mai era. Curgea apa pe noi când intram în corturile alea ca în saună. Lăsam noi ferestrele deschise, dar degeaba. Și erau și gândaci ce fojgăiau prin fânul de sub saltele. Atunci a fost în curățenie generală și blocul alimentar și se gătea la bucătăriile de campanie, care erau pe undeva pe lângă remiza de la Bateria a VII-a. M. M.: Da. Aranjate frumos, cu țarc. S. B.
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
mult mă emoționează participarea la zdrobitul strugurilor. Mă amestec și eu desculț printre femeile semi-nude care intră în teasc cu tălpile goale și țopăi mimând același dans euforic de bacantă. Viermi la pândă Când e prea cald, observ îngrozit cum fojgăie viermii în mormanul de pești morți aruncați pe țărm. Când voi muri mă vor năpădi și pe mine. Putrezirea cărnii e firească, mă învață cu blândețe Aia. Știu că Pământul-Mumă îmi va încredința trupul viermilor care nu mă vor cruța
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
chiar, Într-o stare revolută, ce părea epuizată, o stare a copilăriei, a unei infantilități renăscute, capabile Încă o dată - de fapt, abia „acum” capabile de a contempla, Înțelege și vedea lucruri și sensuri aproape interzise muritorilor care se bulucesc și fojgăie „sus”, la suprafața lumii „vizibile”, concrete și „logice”!... 14 Trecut și prezent!... Europa, noi, europenii, trăim mai probabil În trecut; America de Nord și Americanii, În prezent! Și nu numai pentru că Americanii au „complexul lipsei lor de istorie”, dar probabil și pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mânecile și s-apucă de treabă. Întâi și-ntâi face lăutoare, apoi iese afară și începe a striga: — Copii, copii, copii! Veniți la mama să vă lăie! Și când se uită fata, ce să vadă? Ograda se umpluse și pădurea fojgăia de-o mulțime de balauri și de tot soiul de jivine mici și mari! Însă, tare în credință și cu nădejdea la Dumnezeu, fata nu se sperie; ci le ia pe câte una și le lă și le îngrijește cât
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
capătul unei cozi lungi, cu care se scoate jarul sau cenușa din cuptorul țărănesc de copt pâine feșteli: a (se) murdări, a (se) mânji; a o feșteli = a o păți, a intra într-o încurcătură; a se face de râs; fojgăia: (Reg.; Despre vietăți care se găsesc în mare număr pe un spațiu mic și se mișcă neîncetat) a foi, a mișuna (cu zgomot); găteje: creangă subțire și uscată care servește la aprinderea focului; vreasc; herghelie: crescătorie de cai, alcătuită din
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
picurau din ele cu o rumoare ritmată și continuă, ducând cu gândul la grăsimea ce se scurge din frigărui. O scursoare neagră îmi tăia calea în pârâiașe șerpuitoare, sfârșind într-un canal de scurgere prin care, la zgomotul pașilor, o fojgăiau șobolani cu ochi roșii. Ceea ce nu puteam să percep cu nasul mi s-a părut că simt cu limba, precum șarpele, și mi s-a făcut din nou greață. În a doua odaie, după un grilaj de lemn neîncuiat, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]