91 matches
-
țărmul vestic al Hebrului. Ulterior, alt templu este menționat lângă Ptolemais, în Egipt. De asemenea, cultul ei este atestat în Asia Mică, în Bithinia." Pe reliefuri și statuete mici, Bendis este reprezentată purtând vesminte trace și cu un coif ascuțit (frigian). Adesea are o Sulița în mâna stângă și o cupă sacrificială în mâna dreaptă. Însă pe diverse monezi ea apare fie ținând două sulițe și un pumnal, fie purtând două torțe sau o torța și o paterna. A fost identificată
ZEI DESPRE CARE ISTORICII NU ÎNCEARCĂ SĂ AMINTEASCĂ! de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_serbanescu_1481364663.html [Corola-blog/BlogPost/371492_a_372821]
-
asimilat, cel puțin aici, Nordului esoteric) arde-n valuri, furtuna-n el se scaldă” (Foc și Vehemență - furtună demiurgică); “bulgării de granit” suiți (inițiere prin Munte) se vor transfigura plebeul proletar în Cavaler-Rege (cu “arme lucitoare” - fulgerul lui Thor), cușma frigiană în coroană esoterică-clopot; prin furor sacer, femeia chtoniană (vândută) devine Prostituata Sacră: Femeia (pluralizată) cu “ură și turbare în ochii ... negri, adânci și disperați” (ochi luciferizați) se transfigurează în Formă Hieratică: “Ca marmura de albe, ca ea neprihănită” - apoi, în
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 by http://confluente.ro/Hristicul_eminescu.html [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
Pe de altă parte, I.E. Torouțiu transmite impresia că Livia Maiorescu, fiica criticului, a fost cea care a copiat poeziile lui Eminescu pentru tipar. Putea, însă, aceasta să copieze din „Convorbiri literare”, la Împărat și proletar (1874), de pildă, „cumșe frigiene” în loc de „cușme frigiene”, sau la Povestea codrului (1878), „Împreju-ne s-adună” în loc să îndrepte: „împrejuru-ne” - și cîte și mai cîte: repet, greșeli de tipar în „Convorbiri” care se regăsesc în Ediția princeps. Aceasta este prima fisură, și ne pune pe gînduri
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu by http://uzp.org.ro/cu-nicolae-georgescu-despre-reeditarea-antumelor-lui-eminescu/ [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
parte, I.E. Torouțiu transmite impresia că Livia Maiorescu, fiica criticului, a fost cea care a copiat poeziile lui Eminescu pentru tipar. Putea, însă, aceasta să copieze din „Convorbiri literare”, la Împărat și proletar (1874), de pildă, „cumșe frigiene” în loc de „cușme frigiene”, sau la Povestea codrului (1878), „Împreju-ne s-adună” în loc să îndrepte: „împrejuru-ne” - și cîte și mai cîte: repet, greșeli de tipar în „Convorbiri” care se regăsesc în Ediția princeps. Aceasta este prima fisură, și ne pune pe gînduri. Situația ineditelor pare
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu by http://uzp.org.ro/cu-nicolae-georgescu-despre-reeditarea-antumelor-lui-eminescu/ [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
din 19 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului A doua metamorfoză: Moș Crăciun american Este acel Moș Crăciun universal, cunoscut în toată lumea cu actuala sa înfățișare: bătrânul rotofei cu barbă albă, obrajii rumeni, cu o manta roșie tivită cu alb, căciulă frigiană, dar cu moțul lăsat pe spate, tivită și ea cu alb, cu toiag și sac de cadouri. Inventatorul respectivului personaj a fost Thomas NAST, un german emigrat în Statele Unite, ajuns desenator la o revistă din New York. În timpul războiului de recesiune
METAMORFOZELE LUI MOŞ CRĂCIUN-ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1449 din 19 decembrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1419004803.html [Corola-blog/BlogPost/371770_a_373099]
-
sec. III și au fost originari din Asia Mică, probabil Frigia. Epictet s-a născut din părinți creștini și iubind învățătura lui Hristos, a îmbrăcat haină monahală, învrednicindu-se apoi și de cinstea preoției. A propovăduit lumina credinței printre păgânii frigieni și a adus la Hristos mulțime de suflete. Printre cei creștinați de el se număra și Astion monahul născut dintr-o familie de vază, părinții săi numindu-se Alexandru și Marcellina. Valurile vieții i-au purtat pe amândoi în Scitya
SFINŢII MUCENICI EPICTET ŞI ASTION de ION UNTARU în ediţia nr. 920 din 08 iulie 2013 by http://confluente.ro/8_iulie_sfintii_mucenici_epi_ion_untaru_1373260737.html [Corola-blog/BlogPost/357212_a_358541]
-
nici cu îngrozirile, i-a osândit la moarte prin tăiere cu sabia. Dar nu s-a bucurat de isprava sa pentru că a intrat și în el un demon care l-a scos din minți și și-a dat duhul. Un frigian care s-a nimerit pe aceste meaguri, l-a recunoscut pe Astion în timp ce era supus chinurilor, s-a întors cu grabă și a dus vestea părinților săi care nu au întârziat să se deplaseze în Halmirys întrebând pierduți dacă poate
SFINŢII MUCENICI EPICTET ŞI ASTION de ION UNTARU în ediţia nr. 920 din 08 iulie 2013 by http://confluente.ro/8_iulie_sfintii_mucenici_epi_ion_untaru_1373260737.html [Corola-blog/BlogPost/357212_a_358541]
-
Herodot povestește o legendă în care doi copii au fost lăsați în grija unui păstor, izolați de lume fără, a fi expuși la auzirea unor cuvinte. Primul cuvânt rostit de cei doi copii a fost "booka" (pâine), cuvânt de origine frigiană, dovedindu-se astfel că frigienii au apărut dinaintea egiptenilor. Chiar și așa, Herodot ne redă pe tot cuprinsul cărții a doua informații despre civilizația și cultura Egiptului Antic, relatate lui de către localnicii egipteni atunci când autorul a călătorit în respectiva țară
Istorii (Herodot) () [Corola-website/Science/330255_a_331584]
-
este figura alegorică a Republicii Franceze. Sub aparența unei femei purtând o bonetă frigiană, încarnează Republica Franceză și reprezintă, prin ea-însăși, valorile republicane franceze conținute în deviza: «Liberté, Égalité, Fraternité». Prenumele "Marianne" provine de la contracția prenumelor "Marie" și "Anne", două prenume foarte răspândite în secolul al XVIII-lea în Franța, și purtate de mai
Marianne () [Corola-website/Science/321945_a_323274]
-
dintr-un consens stabilit între partizanii și adversarii republicii, apoi acceptat de întregul popor francez. Potrivit unei alte versiuni, primul model al "Mariannei" ar fi fost o fată din Sigolsheim, în Alsacia. Primele reprezentări ale unei femei purtând o bonetă frigiană, alegorie a "Libertății" și a "Republicii", apar în timpul Revoluției Franceze. De-a lungul timpului, reprezentările diferă potrivit cu epocile în care au fost realizate și cu preocupările poporului francez, și nu poartă, în mod sistematic, totalitatea simbolurilor. De la începutul secolului al
Marianne () [Corola-website/Science/321945_a_323274]
-
Boneta frigiana este o căciulă de origine anatoliană (Frigienii vorbeau o limbă indo-europeană asemănătoare într-o oarecare măsură cu greacă, diferită de restul limbilor anatoliene), purtată în antichitate de sclavii eliberați (liberții) din Romă antică. Însuși Paris, fiul lui Priam, este considerat
Bonetă frigiană () [Corola-website/Science/321946_a_323275]
-
este o căciulă de origine anatoliană (Frigienii vorbeau o limbă indo-europeană asemănătoare într-o oarecare măsură cu greacă, diferită de restul limbilor anatoliene), purtată în antichitate de sclavii eliberați (liberții) din Romă antică. Însuși Paris, fiul lui Priam, este considerat frigian și reprezentat purtând căciulă frigiana, purtată și de zeul Mithra. Boneta frigiana de culoare roșie și cu vârful îndoit înainte, a fost adoptată și de revoluționarii francezi, care au facut Revoluția franceză din 1789, ca simbol al luptei pentru libertate
Bonetă frigiană () [Corola-website/Science/321946_a_323275]
-
raspandit ulterior peste tot acolo unde au ajuns armatele Franței. În prezent, Marianne purtând boneta frigiana a devenit un simbol al Republicii Franceze. Boneta frigiana a fost folosită ca simbol republican în statele Americii Latine, eliberate de sub dominația Spaniei. Boneta frigiana figurează pe sigiliul Senatului Statelor Unite ale Americii.
Bonetă frigiană () [Corola-website/Science/321946_a_323275]
-
sec. IX i.e.n. de către Homer. Acestea fac referire la războiul troian din 1200 i.e.n., un conflict dintre ahei și troieni de la sfârșitul epocii bronzului. În acest război se menționează că au participat câteva populații tracice: arcași peoni de pe Axios, ciconi , frigieni și misieni ca aliați ai troienilor. În secolul al XII-lea i.en., izvoarele asiriene menționează o populație nouă așezată în Anatolia, numită "musku", un neam tracic al frigienilor. Pe tăblițele linearului B ce aparțin civilizației miceniene apare numele de
Traci () [Corola-website/Science/297450_a_298779]
-
după moartea lui Patrocles). Marele Aiax devastează un ținut tracic condus de Polymestor, un ginere al lui Priam. Polymestor l-a predat pe Polydorus, unul din copiii lui Priam pe care îl avea în custodie. Apoi, Aiax atacă orașul regelui frigian Teleutas și îl ucide într-o singură bătălie, ducând-o cu sine pe fiica lui, Tecmessa. Aiax a nimicit și turmele troiene atât pe Muntele Ida, cât și în regiunile rurale. Ulise este trimis în Tracia cu scopul de a
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
alături de un alt cântăreț (ca. 550 î.Hr.). Această reprezentare corespunde versiunii celei mai vechi a legendei, legată de mitul argonauților. De obicei, Orfeu este înveșmântat în pictura Greciei antice în portul trac, cu cizme, himation cu motive geometrice și tichie frigiană (inițial o căciulă din blană de vulpe, împrumutată chiar din portul bacantelor înveșmântate cu piei de animale). Scenele tipice sunt ulterior cea a cântului și cea a morții eroului. Moartea sa violentă este înfățișată de pildă în imaginea din stânga (Fig
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
î.Hr. Acestea înfățișează cu predilecție coborârea eroului în imperiul lui Hades, alături de alte scene plasate în infern, probabil datorită răspândirii imnurilor orfice și a orfismului în regiune. În antichitatea târzie devin mai frecvente scenele în care cântărețul apare în port frigian (cu pantaloni și tichie), în brațe ținând lira, înconjurat de animalele sălbatice țintuite de vraja melodiilor sale, de exemplu în pictura murală din Casa d'Orfeo, Pompei. Și mozaicurile romane preferă această temă, după cum se poate observa în fragmentele din
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
ridicat altare lui Marte și zeităților germanice Ricagambeda și Viradechtis. Dintre multele zeități pe care le venerau soldații romani, se pare că cel mai răspândit era cultul lui Mithra. Acesta era un zeu iranian care era înfățișat cu o căciulă frigiană pe cap. Templele închinate lui Mithra semănau cu niște peșteri. În secolele II-IV d.H., mithraismul a fost primul competitor al creștinismului. Una dintre reținerile pentru soldă era fondul de înmormântare, care era colectat de fiecare centurie. Înmormântarea era un ritual
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
loc important În fauna sgraffitată si pictată pe ceramica de Cucuteni, cu rost ritual sau ceremonial. era un corp de balaur cu cap de lup, care apare figurat si pe columna lui Traian. Mircea Eliade raportează numele dacilor la termenul frigian dàos, dat “unui zeu sau strămoș mitic lykomorf sau care s-a manifestat sub formă de lup“, patronul unei confrerii secrete de luptători de tipul Männerbünde -ului german. În plus, romanii au adus cu ei cultul imperial al lupului, ce
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Botez () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1486]
-
al scenei reprezentate. "„Apollo și Marsias”" este unul din puținele tablouri care nu a fost pictat la comandă. În ceea ce privește tema compoziției, nu toți istoricii de artă sunt de acord cu faptul că personajul din fața lui Apollo ar fi Marsias (tânărul frigian renumit pentru măiestria cu care cânta la flaut), ci mai de grabă ar fi vorba despre Daphnis (păstorul sicilian, fiul lui Hermes, pe care Apollo îl învață să cânte la flaut). Această afirmație este susținută de faptul că, pentru chipul
Pietro Perugino () [Corola-website/Science/312224_a_313553]
-
vânjos a cărui musculatură este lăsată să se vadă de sub șorțul ce-i atârnă de la gât. El este aplecat într-o parte și frânge cu picioarele o sabie groasă îndoită deja, de forța sa. Pe cap, muncitorul poartă o bonetă frigiană, simbol al revoluției din 1780. Acest tablou a fost expus pentru prima oară la Iași în vitrina unei librării. Există o lucrare similară lui "Pax" (1916) în care muncitorul are capul descoperit. Alte lucrări cu tematică proletară expuse în 1915
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
Belvedere și al cărui exemplu extrem este "Moartea lui Hyacinthe" de Jean Broc, un elev al lui David. Acest efeb pe care îl pictase prima dată în "Moartea tânărului Bara" este de asemenea prezent sub forma tânărului scutier cu bonetă frigiană din "Sabinele". Punându-și tânărul fiu să pozeze pentru figura lui Bonaparte, el păstrează acel aspect tineresc care evocă figura tânărului Alexandru cel Mare dresându-l pe Bucefal. Această variantă de portret, care își are originile în grupurile statuare antice
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
Consul, în data de 12 martie 1803. A fost înlocuit de Pierre-Joseph Tiolier. Revoluția Franceză îi încuraja pe artiști să celebreze noua ordine. Augustin Dupré se inspira pentru compozițiile sale alegorice din simbolistica Antichității (Tablele Legii, Geniul Libertății, Hercule, boneta frigiană, "fasciile lictorilor", balanța, etc. A fost triumful stilului neoclasic. Prima sa contribuție este Ludovicul de aur de 24 de livre, tipul "cu geniu"; aversul poartă încă efigia regelui Ludovic al XVI-lea, cu titulatura ROI DES FRANÇOIS, în ortografia actuală
Augustin Dupré () [Corola-website/Science/327069_a_328398]
-
și netăiere împrejur, barbar, scit, rob ori liber, ci toate și întru toți Hristos.” (Efeseni 3: 11). Colose se află în Turcia, în apropierea râului Lycus (în prezent Aksu Cay), cel mai important afluent al râului Meander. Așezat în regiunea frigiană a Asiei Mici, orașul se află la aproximativ 190 km este de Efes. Conform Declarației scoțiene de independență, formulată de Robert I al Scoției, (sau Robert Bruce rege al Scoției în intervalul 25 martie 1306 - 7 iunie 1329) sub forma
Sciți () [Corola-website/Science/301535_a_302864]
-
lui Maximilian al II-lea al Bavariei. Alegerea acestui nume a provocat o controversă, ca și pentru asteroidul 12 Victoria; într-adevăr Maximilian al II domnea în acel moment. Astrul a fost redenumit „Cybele”, după Cybele, divinitate romană de origine frigiană. Cybele este un asteroid de tip C, ceea ce semnifică faptul că suprafața sa este foarte întunecată și compusă din carbon. Asteroidul "" are diametrul mediu de 237,26 km. Orbita sa se caracterizează printr-o semiaxă majoră egală cu 3,43335838
65 Cybele () [Corola-website/Science/333095_a_334424]