19 matches
-
GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) Autor: Cezarina Adamescu Publicat în: Ediția nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului CĂLĂTOR PE MERIDIANE LĂUNTRICE Ioan Gh. Tofan, Piața Veche, (Călătorii paralele I) Fundația Culturală ANTARES, Galați, 2013 Un amestec ciudat de frustețe și candoare (dar, în lumea lor și spinii pot fi catifelați și tandri!) un veșnic monolog al vocii auctoriale, paralel cu rememorarea unor vechi sau mai noi întâmplări, acesta este subiectul cărții de față. Autorul ține să-și explice totul
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Calator_pe_meridiane_launtr_cezarina_adamescu_1383944526.html [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
se transformă într-o relație cu istoria însăși. Călătoria devine un proces de autoidentificare și investigare prin care clipă prezenta, desi efemera, poate fi contemplata și analizată retrospectiv: fotografia reprezintă un mijloc de recuperare. Seducția virtuozităților tehnice este înlocuită de frustețea instantaneului în care marginea clișeului devine martor suplimentar. "Fotografia devine la Kiraly o metodă de autoanaliza pornind de la ipoteza pierderii reperelor naturale și a pervertirii capacității de judecată prin cultură. Astfel, ciclul de lucrări Indirect propune privirea în urma a unor
Iosif Kiraly () [Corola-website/Science/301518_a_302847]
-
nici nu par atât de bizare. În fond, lumea ficțională e singularizată prin poziția autorului - un anumit neosentimentalism ne-duios și ne-dulceag, de grad secund, manifest în contemplarea binevoitor ironică, simpatetică, a delicateței sufletești „handicapate” de sfieli și de frustețea ori obscuritatea comunicării. Nici chiar „răii”, atâția câți sunt, nu sunt scelerați de anvergură, vădiți în tonuri frapante, ci complexați mărunți, pizmași fără cruzime, malefici minori - păcatele lor fiind de ordinul unui „arivism meschin” (Valeriu Cristea) - și naivi totodată. Scriitorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290480_a_291809]
-
cealaltă, calm, nepăsător” (Surprinderea serii. Eseu). Dar această certitudine nu numai că nu devine pretext de lamentație, ci maschează chiar o jubilație secretă. Există aici o metafizică „naturistă”, un rousseauism latent, care constituie axul central al poeziei. Nici primitivismul, nici frustețea nu provoacă indignarea eului liric; dimpotrivă, civilizația, „tiehnica” și sofisticăria reprezintă echivalențe ale unei căderi din raiul agrest: „Nu vei fi/ Cu nimic mai frumoasă dacă mergi cu o sută la oră/ Nici dacă radioul ne ține suspendați/ În muzică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288331_a_289660]
-
și Al. Paleologu, și vizează descrierea și evaluarea fenomenului în spațiul poetic românesc. Explicând succint această „fenomenalitate în progresie, înscrisă poate în codul genetic cultural”, C. constată că există „un tip de sensibilitate ce trăiește din mediere, și nu din frustețe și inocență, dintr-o cultură a senzației, și nu din senzația pură și diformă”. Având ca specific un dezechilibru al funcțiilor creative, „poezia livrescă se ivește în umbra celei clasice, reflexive și vizionare, destructurând nucleul ei funcțional”. După modul în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286280_a_287609]
-
unei semnificații unitare în logica figurii de stil. Lumina este, în parabola Orbului, totuna cu libertatea. Pierderea libertății este deplînsă, asociată conștiinței că astfel e o victimă a înlănțuirii puterilor. Zahei apare ca sărac întru duh, trăirile lui apar cu frustețe, avînd urgența unor crize organice. CUPRINS CONFIGURĂRI ALE SCENEI ÎN ROMAN 5 FUNCȚIA REPREZENTĂRII ÎN ORIZONTUL ROMANULUI 8 REALISM VS. "ROMANESC" 16 NOTE 20 ROMANUL IMATURITĂȚII 21 NOTE 38 UN REFLECTOR PE SCENA SUPLICIULUI 39 IMAGINARUL SCENIC ÎN ROMANELE HORTENSIEI
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
dialog realist nefiltrat din Brigada mobilă performând în Ferentari. (Apropo de violență și umor, romanul ăsta mi-a trezit nostalgii după ciomăgeala din }iganiada...!) Retorica e scăpată de sub control, creează saturație și, imediat, reacția de respingere. Nu avem aici oralitatea, frustețea și culoarea limbajului de mediu, ci o compoziție în retortă care pierde măsura unui minim dozaj artistic. Grotescul e mult prea căutat pentru a mai impresiona pe cineva. În plus, cvasi-omonimia sonoră a lui Muie cu Muiuț, protagonistul din 69
Un roman cu loseri ratat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11853_a_13178]
-
probabil din pricina unui complex de inferioritate al dictatorului, care îi asculta șoaptele perfide, îi lua în seamă calomniile asupra oamenilor de cultură ce i le servea cu regularitate, însă voia a-l ține la o anume distanță. Întrucît în comparație cu stînjenitoarea frustețe intelectuală, mergînd uneori pînă la un semianalfabetism, a unor Gheorghe Gheorghiu-Dej, Gheorghe Apostol, Petre Borilă, Iosif Chișinevschi, Nicolae Ceaușescu și destui alții, Leonte Răutu era posesorul unei instrucții medii, axată pe lecturi marxiste și din clasicii literaturii ruse. Situația nu
O carte despre Cameleonea (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6865_a_8190]
-
grotescul, dar naratorul-copil are neutralitatea martorului, este implicat dar nu se implică și nu judecă poate tocmai pentru că nu poate înțelege până la capăt. Așa cum și impulsurile erotice și tatonările sexuale adolescentine sunt surprinse cu farmecul misterului și duioșia candidului, fără frustețea brutală, dar cu tensiune, cu foarte mult umor și poezie. Esențial pentru perspectiva senină a copilului este faptul că, pasionat de filme, viața este supusă permanent testului ficțiunii care relativizează de fiecare dată totul. Minciuna de la Benigni are aici un
La vita e bella by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11807_a_13132]
-
lîngă aceste sonete, figură de naivi puberi. Doar diferența de ton - grav la cei tineri, jocular la Emil Brumaru - le mai salvează impresia de impotență fantezistă și stilistică pe care o resimți prin comparația fragmentelor unde junii se ,rup" în frustețe și perversiuni. Lucrurile sînt într-o oarecare măsură explicabile dacă ne gîndim că tradiția acestei literaturi la noi este firavă. Creangă, Bogza, Nedelciu, Lăcustă și Șușară ar fi singurii care au făcut literatură cu adevărat, deși ocazional, și nu doar
Preludiu pentru iubita ideală by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11534_a_12859]
-
chiar dacă le refuză tandrețea unui elementar preludiu. Pentru că Dumitru Ungureanu nu arată înțelegere pentru femeile sale de hârtie. Doar le "sexuiește", așa cum face și cu proza pe care o scrie. Obscenitatea lui Dumitru Ungureanu, atâta câtă este, nu vine din frustețea limbajului (altfel ca și absent), ci din atitudinea libidinoasă a naratorului, care nu vorbește mult dar e clar că nu știe prea multe. O replică mai dură a dialogului final din Stormy Monday Blues cred că rezumă filozofia scripturală a
Cum se dezbracă o femeie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11716_a_13041]
-
celor care-și întemeiează viața și avutul pe seama celorlalți, pe care-i pradă și-i ucid, și cealaltă, a viselor imponderabile și efemere, date, spre veșnică amăgire cu promisiunea raiului închis, și celor mai decăzuți dintre muritori. Și pedepsită cu frustețea diafană a unui vers. Iată-le pe amândouă: „Câțiva au ucis,/ Câțiva ispășesc ori un furt, ori un vis." (Cina). Taina serii, a cucerniciei și-a trădării împreunate coboară, binecuvântând fără părtinire convoiul de proscriși. Deplin izbăvită de tarele ei
Versuri de leac by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6531_a_7856]
-
Romanul are un epic ramificat și destul de complex (aici nu m-am oprit decît la cel principal), scenele de sexualitate scandaloasă sînt deopotrivă violente și poetice (infinit mai inventive și mai interesante decît la Jelinek), scrise bine, la limita dintre frustețe și aluzie, și, poate cel mai important aspect, narațiunea nu e lipsită de idei, problematizează în pas cu povestirea (fraze întregi sînt de-a dreptul memorabile) menținînd un tonus al istorisirii și o tensiune a tramei care, indiferent dacă romanul
Să vorbim despre sex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11508_a_12833]
-
din punct de vedere estetic. A fost comparat cu Augustin Buzura și Marin Preda (pentru predispozițiile spre un anumit tip de reflectare socială), generația engleză a "tinerilor furioși", dar și cu beatnicii americani (Jack Kerouac, în primul rând) pentru presupusa frustețe a relatărilor sale (am mai spus-o și altădată, Kerouac este departe de a fi scriitorul inocent pe care îl cred unii). Pentru mulți esteți, Radu Aldulescu rămâne un autor care impune respect prin forța sa epică, nu prin rafinamentul
Fără iluzii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7155_a_8480]
-
a fi. Căci a rămas același neamț hîtru, mereu pus pe șagă, surprinzător prin seriozitatea lui lipsită de afectare ori prin stenicul și subtilul lui umor. Și, mai ales, prin forța cu care îmbină rafinamentul intelectual cu un fel de frustețe neaoșă, grație căreia își poate permite să deconecteze o idee înaltă printr-o fină și inocentă cozerie, fără a produce rupturi ori tensiuni primejdioase. Cred că intelectualitatea și bunul- simț s-au echilibrat în el cu fantezia și au iscat
Un neamț hîtru by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11349_a_12674]
-
contrastau ciudat cu felul lui de a vorbi, cu seriozitatea lui lipsită de orice afectare. Era tot numai inteligență, când copilăroasă, când brutală. Mă surprindea 125 mereu prin puterea lui de a îmbina sofisticarea intelectuală extremă cu un fel de frustețe rustică și de a întrerupe mereu câte o idee înaltă cu o aluzie obscenă sau un banc. Am avut atunci intuiția unui nou tip de intelectual, deosebit de clasicul șoarece de bibliotecă, o alianță de James Dean - da, cu el semăna
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
extrem de autentic), își faultează propria împlinire îngrijindu-și fără limite tatăl, suportându-i capriciile și preluând rolul mamei. Infuzia de imaginație și nebunia jocului continuu sunt armele fratelui mai mic, Giani, care moare la final într-un accident de mașină. Frustețea și sinceritatea absolute din jocul lui Eugen Jebeleanu îi transformă rolul într-un manifest al vitalității. Familia se sparge. Boala bântuie în azilul în care tatăl nu va mai hali aceleași cocoloașe. Elemente discret dispuse în contextul lor suprarealist: pat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
grația unor imagini, convenționalismului speciei și întregite în manuscris, în 1689-1690, versurile „la stemă” ajung să constituie cea mai reprezentativă compunere originală a mitropolitului, superioară poemului cronologic). Darurile de merinde divină iscă în pustiu ospețe prelungite, generoasa dispunere a culorii, frustețea, primitivitatea, în sens preclasic, a tabloului evocând belșugul „cămărilor cerești”: cârduri de crâstei, făină de grâu, „unt în stride”, „pepeni și slănină”. Înfățișarea demiurgului abia trezit din somn, „rumăn” la față și, ca de vin, „aburit și șumăn”, aduce cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
aprind Kentul de rigoare și mă surprind răspunzînd cuiva, la salut, cu un zdravstvuite absolut țicnit. La drum! Țintă: Durău. Unde n-am mai fost de-un veac. Păstrînd, de-atunci, icoana unei așezări picior-de-plai. Încă de bun simț în frustețea ei. Cu nemaipomenita frescă a echipei lui Tonitza, studenții săi întru meșteșug. Și cu istorisirea unuia din echipă, pezevenghiul Baba, punînd la cale o întîlnire de taină între colegul său, taciturnul Alupi, cu o dalbă măicuță (iertat fie-le păcatul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]