47 matches
-
Autor: Maria Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 1991 din 13 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Iubirea mea singuratică străbate sălbatică pustiul așternut peste urmele tale pierdute pe calul sorții înspumat curg șiroaie sudorile din nemărginirea durerii nări fremătânde par vulcani fumegoși la orizont turmele de nori negrii, lânoși se bulucesc înspăimântați peste apus mânați de biciul de foc al păstorului ceresc gem cu voce de tunet ruinele pădurii sub copitele lor se îndoiesc dureros schelele schitului singuratic și cheamă a pustiu
IUBIRE ÎN FURTUNĂ de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1465851243.html [Corola-blog/BlogPost/378775_a_380104]
-
de plută pe apele-adormirii-n dedeochi... ...nici foaie - nici condei n-am să Te scriu și mă tot mir: de ce mă chinui viu? MĂ CAUT mă caut - mă caut - mă caut - necăjit că nu mai exist pe undeva - e drept - țepoși fumegoși - se mai înalță Vulcanii din dușmănia cea veche a Văii - pe altundeva trăsnesc Valuri de-Ocean - zilnic repetând Stâncilor toată pedagogia Furtunii - și - cam peste tot - răsar cosmic furnicând epiderma solară - Stele - și Flori - ba chiar snopuri de Stihuri și
CONTRADICŢIA SINGURĂTĂŢII (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2301 din 19 aprilie 2017 by http://confluente.ro/adrian_botez_1492584058.html [Corola-blog/BlogPost/375333_a_376662]
-
norilor parfumați în mov, portocaliu, galben - brun, ori cenușiu - bacovian. Noaptea cu mâinile la ochi se furișază-n Valea Corbului. Pe umerii crucilor cu identificații bătrâne dospește bruma neagră, iar rufele Domnului adorm pe sârma de fum a vremurilor triste și fumegoase care-au fost, ce sunt și care vin. Mereu este vremea când copiii își culcă părinții cu coatele pe gânduri, pe picioare de timp negru. Printre degetele ierburilor de catifea mătăsoasă, roua sfântă se disipează. Cu mâinile-n șolduri obraznice
I-AUZI PAIȘPE ! DE PUIU RĂDUCAN de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 by http://confluente.ro/ion_i_paraianu_1429770644.html [Corola-blog/BlogPost/374959_a_376288]
-
ca bună ziua, nu sunt nici Dalai Lama, adeseori spun „piua”. Nu mă ascund de mine, nu-s tânăr nici bătrân, un veteran, acolo, pe versul meu stăpân. Poetul, ca Ulise, își caută mereu casa, iar casa lui dispare, în zarea fumegoasă. O Penelopă, totuși, așteaptă undeva, acolo unde nimeni nu m-a citit cândva. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Nu sunt / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1250, Anul IV, 03 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Boris Mehr
NU SUNT de BORIS MEHR în ediţia nr. 1250 din 03 iunie 2014 by http://confluente.ro/Boris_mehr_1401771235.html [Corola-blog/BlogPost/344680_a_346009]
-
în discursul liric al condiției umane a femeii și neliniștea erotica; astfel, dragostea e un elixir de taină, o chemare inițiatică, o stare consemnabilă nu prin romantice madrigaluri, ci prin notații pure ce țin de o ceremonie enigmatica: „Ce freamăt fumegos păstrează gândul/ privirea crește-nțepător cum arzi/ De dragoste robită și cum pieptul/ Respiră taina, norocosul pas/ Când din văzduh pricepi azima ierbii/ Incendiul senzual, atâtea veri/ Chemarea furtunatică a firii/ Dezlănțuind magnetice poveri/ Mă-mbrățișezi/ Si-n vântul plin
EMIL MANU. FEMINA DE ANGELA NACHE ROMÂNIA LITERARĂ de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Emil_manu_femina_de_angela_nache_romania_literara_.html [Corola-blog/BlogPost/359529_a_360858]
-
ușor cu limba peste ungherele serii. Ne aflam acum pe o altă străduță, aburi albicioși exhalau din grătarele fixate În pavaj și prin ei se zăreau cocioabe cu pereții lăsați pe-o rână, profilându-se printr-o gradare de cenușiuri fumegoase... Am zărit, În timp ce coboram pe bâjbâite o scară (cu treptele nefiresc de ortogonale), figura unui bătrân cu o redingotă tocită și cu cilindru. Îl văzu și Dee: — Caligari! exclamă el. E și el aici, și În casă la Madame Sosostris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
voi și l-am încurajat ca pe nimeni altul, dar el și-a luat-o în cap, s-a lăsat pe tânjală, m-a făcut să mă simt ridicol în aprecierile mele pripite și pline de entuziasm”. Venite dintr-o fumegoasă antipatie sau ascunzând interese precise (de pildă, să te dea afară pentru a face loc altcuiva), aceste jocuri nu pot fi contracarate prea ușor. În astfel de situații, tânărului îi rămân câteva procedee de apărare - pe cât de simple, pe atât
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
văzut ca o „adenda lirică la Princepele” (Laurențiu Ulici), formula cuprinzând implicit o judecată defavorabilă imitatorului: „Prea mult aur, prea multe candele/ uneori/ simt vidul bizantin prin toți porii/ plutesc printre hărți balistice/ și-n loc să cânt cu glasul fumegos/ „Kyrye, Kyrye, Eleyson!”/ cu voce aspră număr meterezele/ și garnizoanele/ și umbra mea încoifată împinge seara în fântâni”. Referințele predilecte (protoistoria traco-getică, Zamolxe - „Fie că Zamolxe a fost vreun om/ sau vreo divinitate/ fie că el a ascultat de magia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288335_a_289664]
-
păsări, cu gâtul sucit, se zbătea pe jos, alta zăcea străpunsă de o bară de fier... Aruncând din când în când câte o privire asupra măcelului, ardeam într-o găleată pagini și fotografii, mistuite deja încet de flăcările mici și fumegoase. Nu mai era nimic de furat în casa noastră deja prădată. Însă, după o săptămână de jafuri, activitatea asta devenea tot mai dezinteresată, aproape artistică, precum supliciul la care fuseseră supuși păunii. Și știam din experiență că percheziția dezinteresată era
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
scriitor integru, ale unui pictor comunist, ale unui muzician în serviciul clasei muncitoare, ale unui filosof disciplinat, ale unui intelectual conștient. În biologie, comitetul central al PCUS va vota la începutul lunii august 1948 raportul Lisenco, aruncînd în uitare teoriile fumegoase ale burghezului Mendel, psihanaliza este considerată o mistifiare etc. Trebuia să se impună o știință proletară în fața științei burgheze. Această politică îl face pe Stalin să se debaraseze de toate personalitățile pe care el le consideră stînjenitoare.Conducătorii comuniști ai
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
au tras În noi. Vânau poporul ca pe iepuri, din Dacii În plină viteză. Ne Împușcau de la ferestre, din poduri, de pe acoperișurile blocurilor și iarăși fugim și trebuie din nou să ne grăbim fără să ne pripim. Ceața unui amurg fumegos ne Împresoară și ne sufocă. Hansi gâfâie lipit de zid lângă mine, și pe urmă Îl văd aplecându-se În spatele unei Dacii care rulează la pas. Alunecă pe lângă ea dându-i ocol și trage prin parbriz afară un om ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
confrunte cu arhetipul. Îi revine enigmaticei Aia - femeie de ascendență regală, dar cu purtări pastorale - să aștearnă în scris trăirile confuze ale străinului, să-l îndrume în chinuitoarea desprindere de doctrinele materialiste, să-l asiste pe drumul către un paradis fumegos al acelor români străvechi și din când în când să-i aștepte impulsul erotic, acum când faimosul poet al lui Ars amatoria acuză atonia simțurilor. În ceea ce privește motivarea exilului, Ovidiu cel pus în scenă de Marin Mincu ia în râs spusele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
el, în special. Ce rămâne de fapt după moartea unui actor? Fotografii, cronici leșioase și inutile, legende mai mult sau mai puțin false ce se sleiesc în gerul oralității deșarte, cine-secvențe și fono-fragmente derutante, amintiri care împovărează cu dulceața lor fumegoasă sufletele celor ce le poartă, toate nefiind altceva decât camuflajul peticit al ABSENȚEI. După moartea unui actor nu rămâne decât absența lui de muritor. Și arar rămâne un anume tremur inefabil al lacrimii (de râs sau de plâns) de pe obrazul
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
urmă erou (1943), care urmărește relevarea impactului dintre conștiința individuală (morală) și existența socială, complexă și paradoxală. O relatare târzie a unei călătorii din tinerețe este De la Thule la Taprobana (1969), în care apar și imagini ale fiordurilor Norvegiei, ale fumegoaselor teritorii islandeze, ale mărilor nordice sau descrieri fugitive ale deșertului și mănăstirilor arabe, ale monumentelor Indiei ș.a. Cu veleități de folclorist și etnolog, B. abordează unele aspecte ale culturii populare în câteva lucrări, dintre care în volum apare doar Mitologia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285845_a_287174]
-
fantast a copilului tulburat de "ororile" unei sexualități devoalate destul de abrupt, sau la fresca războiului într-un longplan care se închide cu scena unei idile confecționate pe marele ecran pe pînza căruia se află proiectată umbra soldatului Robbie ca o fumegoasă apariție din teatrul Nô. Filmul se desfășoară pe trei planuri temporale, dintre care al treilea este redus la un minim explicativ și întrucîtva disforic, descompletînd melodrama de visul ei de biruință. Un personaj în trei vîrste - puberal-adolescentină, tînără și bătrînă
Ultima noapte de dragoste... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8848_a_10173]
-
depus banii într-o valiză de piele și au închis-o într-un seif, s-au înțolit și poartă costumele cu oarecare stîngăcie, emfatic-carnavalesc. Memorabilă este hieroglifa lor în mijlocul străzii, în fundal giganticul picior de metal al podului Brooklyn, peisaj fumegos, în sepia ca de dagherotip, industrial, fordist. Cel mai mic dintre ei țopăie fericit și deodată totul se schimbă într-o secundă, regizorul trece la desfășurarea au relenti a peliculei, în cadru apărînd înarmat Bugsy, șeful bandei rivale decis să
America, odată ca niciodată... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9191_a_10516]
-
lui Meir-Ce-Luminează-Întunericul, Născut la poalele dealului Ivanos, Pe meleagurile îmbelșugate de modesta mămăligă, Brânză de oi și iuți cașcavaluri, Pe plaiul codrilor, buhailor barosani, Vinurilor vesele și femeilor cu mândri bronzosâni, Unde, prin stepe și porumb roșcat, Mai trăiesc focuri fumegoase Și șatre de țigani; Eu, Dovid-Ari ben-Meir, Care, adolescent, îi cântase furiosului Saul, Cel care Revoltaților feciori ai Israelului Le dăduse steaua-n șase colțuri; Eu, Duvid-Ari, Praștia căruia stoarse Blestemul din clipa morții lui Goliat, - Celui, la poalele căruia
Din poezia avangardei ruse David KNUT (1900 - 1955) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/8738_a_10063]
-
80 de scriitori ardeleni și se încheie cu un album fotografic emoționant din care nu lipsește nici unul din protagoniștii vieții literare clujene din deceniile de după cel de-al Doilea Război Mondial. Coperta desenată de Ștefan Socaciu - Clujul într-un amurg fumegos, sub un raft de cărți cartonate - are un aer vag nostalgic. Literatura însăși aparține tot mai mult zonei neclare a amintirilor. Inițiativa Irinei Petraș e demnă de toată lauda. Simpla colectare a datelor a presupus o muncă de luni și
Viața literară la Cluj by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3178_a_4503]
-
impresie că privește în urmă. Volumul debutează cu o suită de Fugi postmoderne - "versuri din periodice, nepublicate până acum în volum". Ele constituie un prezent al creației poetice de care autoarea încă nu s-a detașat. Au ceva imediat și fumegos, nefiind încă integrate de conștiință cititorului în imaginea de ansamblu a unei opere cu care, în general, este familiarizat. Urmează poeme preluate din: Blues & Parcul, 1997, Sătul prin care mă plimbam rasă în cap, 1997, Cocosul s-a ascuns în
Poezia dată la maximum by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18098_a_19423]
-
ceea ce devenea scleroză, a avut mai mult tendințe spre știința subtextului sfidând cu ele nu ontologia, ci deontologiile rațiunii doar. Vomat dintr-un pat al spitalului peste un fân de trestii, orașul gri și ademenitor cu spatele rupt în noaptea fumegoasă și goală te văzu pe tine copil ferit de semnificate și semnificanți într-un iglu de plăpumi, acea lume refugiu care cu lapte te nutri și victimă te crescu. Astfel soarta luă formă ca perlă în cochilie, în cuibul tău
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
alburii. În jurul ochilor și gurii inele de carne se dilatau și se strângeau. Apoi și carnea se făcu străvezie. Prm fantoma ei de abur și vânt apăru craniul, verde-fosforescent, cu suturile oaselor capului violete. Spre sfârșitul discursului și osul deveni fumegos, apoi se limpezi ca o apă-nghețată, și creierul, irigat de un sânge negru, zvâcnea acum sub clopotul de sticlă asemenea unei imense broaște râioase. La baza lui, pituitara ardea numai ca un grăunț de safir. Am urmărit migrarea ei
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ocolit de un oraș cu clădiri buretoase, cu cămăși, pantaloni și cearceafuri colorate fluturând la sute și mii de balconașe de fier forjat, cu palmieri încadrînd mari biserici, totul sub conul verde al unui vulcan adormit. Peste apele transparente zăcea fumegoasă, ca un mănunchi de alge, o semnătură cu o caligrafie ciudată și schimbătoare: Desiderio Monsu. Dacă mai făceai câțiva pași înapoi, ieșind din cameră pe holișorul plin de pantofi care ducea la ușa de la intrare, vedeai o pată de cerneală
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
îndrepta către Sorrenta... După ce îi strigă fără să aibă nici un răspuns, slobozi asupră-le carabina, însă glonțul se pierdu în valuri și, vântul priind velei cei albe a păscarului, Beppo și tovarășul său se făcură nevăzuți, dimpreună cu bărculița, în fumegoșii aburi ai nopții. II Soarele era către apusul său și clopotul bisericii Sorrentei încă tot suna angelus, când Pergoleze zicea bătrânei sale mame, bunei Nina: - Mă duc pe țărm să răsuflu aerul serei; dacă Duni, prietenul meu din copilărie, va
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Beppo punga ce îi dedese Henrietta, pe urmă ardică câtva în aer biletul ce luase de la dânsa, îl acoperi cu sărutări arzătoare și se așeză pe țărm cu ochii ațintați asupra bărcei ce se făcea nevăzută, învăluită în manta cea fumegoasă a nopții. III Când Henrietta intră în ospelul tatălui său era șapte ceasuri de dimineață...... în vremea trecerii de la Sorrenta la Neapol ea se căi de multe ori de nebuneasca mișcare ce a făcut, căci, deși fără cercare de lucrurile
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
rănit care are coloana vertebrală arsă... Tinerețea s-a pedepsit, astfel, singură, multă vreme, mulțumindu-se să Întrevadă, printre fisurile spiritului defect, frumoasele turle ale virtualității, până când m-am trezit, târziu, reascultând, parcă fără a auzi, rumoarea oamenilor... pe serpentinele fumegoase ale romanului, la jumătatea drumului „Între nebunie și mănăstire”... „Există o dialectică repetată Între viață și artă, Între adevăr și artificiu. Este manifestarea enantiodromiei heraclitene; În lumea spiritului, totul se Îndreaptă prin contrariul său”, mi-a repetat unul dintre scriitorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]