1,521 matches
-
motiv, cu multă ușurință aduce în cuprinsul romanului personaje din rândul polițiștilor, procurorilor, judecătorilor și avocaților. În toată această agresivitate umană, autorul strecoară momente de viață plăcute, bucurii sufletești intense, clipe de tandrețe, iubiri împărtășite. Cu o cochetărie ștrengărească, se furișează în viața liceenilor și ne face cunoscută frumusețea, dar și curățenia sufletească și trupească a tinerilor.Romanul are valoare socială și psihologică. Tehnica autorului aducând procedee de o mare finețe în conceperea actelor din această scriere, dă cititorului prilejul de
CHEMAREA DESTINULUI (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Chemarea_destinului_1_.html [Corola-blog/BlogPost/355599_a_356928]
-
Ne-om înălța ca noi făpturi, Și-om achita multe facturi, Păstrând cu tine legături... Ne lași pe trupuri zdrelituri, Când te primim cu-njurături, Dar tot tu dai și-nvățături De viață, nu de aventuri! Sărutul toamnei Te-ai furișat în noapte, pe răcoare, Curgând pe deal prin picuri mici de taină, Să-mbraci păduri și pomi în nouă haină, S-aduci naturii-adâncă transformare. Ai dat în fugă frunzelor sărutul Primit plângând amar de despartire, Iar florilor prin frig le-
ACEASTA-I TOAMNA! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 by http://confluente.ro/marian_malciu_1474405727.html [Corola-blog/BlogPost/384404_a_385733]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > SATUL MEU Autor: Valeriu Cercel Publicat în: Ediția nr. 1560 din 09 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Prin satul meu ce-l port de ani în gând, La fel cum se gătea în primăveri, Mă furișez adesea ascultând Bobocii alintați de-un soare blând Cum se deschid de bucurie-n meri; Cobor apoi pe râu, din deal, izvor, Doar să clătesc în ape cristaline, Stârnind mireasma pâinii din cuptor, A morii piatră, ca să mă strecor Prin
SATUL MEU de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 by http://confluente.ro/valeriu_cercel_1428588894.html [Corola-blog/BlogPost/350319_a_351648]
-
2016 Toate Articolele Autorului Crezusem că timpul a estompat sau a șters amintirile, dar întâlnirea întâmplătoare dintr-o zi călduroasă de mai mi-a infirmat așteptările. Erai neschimbat, aceeași privire distantă, parcă pierdută în șuvoiul gândurilor, parcă nehotărâtă, același pas furișat prin mulțime, deși trecuse un an sau mai puțin de la ultima noastră vedere. Erai trist și grăbit, mi-ai acordat o frugală privire și ai întors apoi capul, parcă speriat să nu cumva să ți se lipească privirea definitiv și
ROMANUL DIANEI -CONTINUARE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1885 din 28 februarie 2016 by http://confluente.ro/gigi_stanciu_1456635783.html [Corola-blog/BlogPost/384767_a_386096]
-
și intră gol în patul răcoros . Își aminti de lampă . O stinse încetișor. Se trezi când o rază îi intră în ochi : nenorocita , tocmai aici și-a găsit locul!Lumina lunii mătura odaia mai ceva decât a lămpii stinse! Ieși furișându-se afară. Înconjură casă și ieși în iarba întunecată din față. Apoi intră din nou în ogradă . O siluetă fantomatică ținea cerdacul să nu se clatine. Dându-și seama că-i gol , dădu să iasă iar. O șoaptă îl opri
DEŞERTUL DE CATIFEA (11) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 819 din 29 martie 2013 by http://confluente.ro/Desertul_de_catifea_11_costel_zagan_1364542205.html [Corola-blog/BlogPost/345477_a_346806]
-
CUVINTE NEÎNȚELESE DE INU... Autor: Aga Lucia Selenity Publicat în: Ediția nr. 1591 din 10 mai 2015 Toate Articolele Autorului Ajunse acasă, intră în ograda mică și își duse, ca niciodată, bicicleta în garaj. Intră în casă și, tiptil, se furișă către dormitorul lui. Se auzi vocea mamei: - Ai venit? Vrei să îți încălzesc de mâncare? - Da, mami! răspunse Inu cu voce tare. Vin în două minute! Băiatul își schimbă hainele pline de pământ și, lăsându-l pe Sharp pe pat
ACASĂ, DESPRE ALTE LUMI ŞI NIŞTE CUVINTE NEÎNŢELESE DE INU... de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 by http://confluente.ro/aga_lucia_selenity_1431286076.html [Corola-blog/BlogPost/368011_a_369340]
-
peste-o secundă turle-ncep să ningă în zboruri tâmpe mii de lilieci iar cerbi în codri teama vor să-nvingă când turmele-și gonesc de pe poteci ciopor de lupi prin urlete îngână vedenii albe strânse către zare apoi se furișează către stână sperând să se sfârșească postul mare dar pân-ajung încep să se pălească luminile clipind parcă a moarte căci orizontul prinde să roșească iar haita flămânzește mai departe se umple cerul de lumină lină topind în ea icoanele
CLIPESC PE BOLTĂ STELE DE DEPARTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1437633878.html [Corola-blog/BlogPost/373183_a_374512]
-
de a fi iubita,se apropie de ea și o îmbrățișa apoi o săruta apăsat și cu poftă în timp ce ea se lasă consumată. -Credeam că nu vei veni! -Nu puteam lipsi zise Miruna și crede-mă a trebuit sa ma furișez cu foarte mare atenție pentru că nu-mi trădă intenția de a fugi din casă....ce faci fumezi? -Știu,e un viciu îngrozitor...dar sunt dependent de acest viciu și doar tu esti vindecarea mea.Te rog hai să lăsăm totul
PLECA-VOI SPRE NECUNOSCUT!... de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 by http://confluente.ro/iulian_catana_1493830513.html [Corola-blog/BlogPost/352779_a_354108]
-
soare, desenând cu degete de felină, ultima victimă a trupului tău enigmatic. ... E ora când turnul de fildeș se surpă și gândul viclean mai „naște”o Evă - din coasta mării albastre. Tolănit pe nisip, cu privirea ațintită spre ape, urmăream furișându-se în valuri, mulțime de șerpi străvezii. În șoapta neclară, puteam desluși un cuvânt: „Femeie!” - numind-o pe cea gânditoare, taina dintâi a pulberii purtătoare de semne... de semne... 31 aug.2013 Referință Bibliografică: În șoapta neclară... / Valentina Becart : Confluențe
ÎN ŞOAPTA NECLARĂ... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 by http://confluente.ro/In_soapta_neclara_valentina_becart_1377895086.html [Corola-blog/BlogPost/359985_a_361314]
-
de la sora mai mare, se subțiase tare mult și rămăsese mic, mama se văzuse nevoită să-i încropească Arinei, din cele câteva gheme de lână colorată, păstrate pentru cine știe ce neașteptate nevoi, într-o cutie, un pulover nou. Spre el se furișau cu nerăbdare privirile fetei, când auzise spusele mamei, aparent fără nicio legătură cu ceea ce mai discutaseră puțin mai înainte. Arina își țintui mama cu priviri întrebătoare. Și mama răspunse privirii cu un zâmbet blând, apoi continuă: „Uite, ești destul de mare
FRAGMENT DIN ROMANUL ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Fragment_din_romanul_arina_tania_nicolescu_1390665888.html [Corola-blog/BlogPost/359904_a_361233]
-
fost să fie... Dar, haideți să mâncăm; tare lungă a fost ziua de astăzi și am cam flămânzit”. Strecurându-se prin spatele tatălui, Igor se așeză primul la masă și înainte ca ceilalți să-și termine rugăciunea, după ce-și furișă privirea și spre farfuriile fetelor, comparând din ochi cât erau de pline în comparație cu a lui, rupse un coltuc din pâinea bine rumenită și începu să o mestece lacom. (Fragment din romanul “Arina”) Referință Bibliografică: Fragment din romanul Arina / Tania Nicolescu
FRAGMENT DIN ROMANUL ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Fragment_din_romanul_arina_tania_nicolescu_1390665888.html [Corola-blog/BlogPost/359904_a_361233]
-
acela nu s-a mai întors. s-a însurat și are multe rude. că fiecare trece pe la noi cântând și benchetuind au venit primăvara de sâmbăta morților să le dăm și noi de la ospețele noastre. că de la o vreme pământul furișat printre degete ne hrănește. când eram acoperiți ne jucam de-a baba-oarba. și ne ghiceam cu mâinile goale. și s-a pus așa pământul în locul nostru că nouă nu ne mai ardea de nimic. și d'aia îți zic. stai
POEME TIMIDE (2) de EMIL IULIAN SUDE în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 by http://confluente.ro/emil_iulian_sude_1456012638.html [Corola-blog/BlogPost/370100_a_371429]
-
bumbi galbeni-verzui cu miezul alb erau extrem de ademenitoare. Cum să treci pe sub ele și să nu-ți lase gura apa? Cu toate că, dacă mâncai unul, ți se făcea gura pungă și ți se strepezeau dinții. Dar lăcomia din noi s-a furișat printre crengi, precum șarpele biblic sâsâindu-ne în ochi cu păcătoase îndemnuri: - Sss! Hai, rupeți, mușcați, că sunt bune! Luați cât mai multe, să vă săturați! Rupeți crengile cu totul! Altfel, le ia colegul pe toate și tu nu mai
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 by http://confluente.ro/nastase_marin_1458223439.html [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
faptelor delicate, ce validează plăsmuirea și construcția migăloasă de închegare a poemelor cu suflet nemărginit. Experiențele personale sunt metamorfozate și încifrate într-un joc superior, joc ce proclamă o maturitate, o valoare emblematică a cuvântului scris, într-o evanescentă meditație furișată de sub poala unor paradigme sau axiome filozofice. Masa sa de scris e pristolul din odaie unde stau, alături, îngeri. Atunci când scrie, pe umeri, i se așează păsări. Nu-i e teamă să iubească. Îi e teamă să spună. Caută copaci
VOLUM DE POEZIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Frigul_insingurarii_volum_llelu_nicolae_valareanu_1381527977.html [Corola-blog/BlogPost/352433_a_353762]
-
căsnicia ei nefericită și frustrată sexual avea multe neîmpliniri, unele asemănându-se cu ale ei. Brutal, fu scoasă din visare și chiar speriată rău de lătratul unui câine foarte aproape de locul unde se afla. Animalul șiret o simțise, se apropiase furișându-se prin pădure și prin lătratul său dădea veste stăpânului că a descoperit ceva. Violeta, în graba cea mai mare, și-a îmbrăcat fusta și bluza, neavând răbdarea să pună și sutienul care mai trebuia prins și în copci, dintr-
URMARE PARTEA ÎNTÂIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 by http://confluente.ro/ion_c_gociu_1494513253.html [Corola-blog/BlogPost/372059_a_373388]
-
degetul arătător ca o sabie sub bărbie, obligându-l astfel pe supus să-și ridice privirea. După trecerea «în revistă» a tuturor se comandă: răspândirea! Ceata de copii se rupe, aleargă fiecare în căte o parte ascunzându-se după arbori, furișându-se pe lângă un gard, pe iarba uscată bântuită de frunzele toamenei căzute din belșug, bătute de vânt spre câmpie. Fondul muzical ne întreține atmosfera de pregătire a luptei care va urma. Deodată una dintre fetițe care se răzlețise de restul
WATERLOO de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 740 din 09 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Waterloo_elena_armenescu_1357737384.html [Corola-blog/BlogPost/348719_a_350048]
-
mine sau mă depășea și mă aștepta lângă gard cu un aer triumfător. Cartuș era peronajul principal din curte și din viața noastră. Plângeam pentru prima dată cu adevărată durere. Printre atâtea clipe fericite petrecute în tovărășia lui, mi se furișa în minte și în inimă, gândul că poate deja era mort pe drum fără să fi ajuns să-i spun cât de mult l-am iubit și cât de mult aveam să-i duc dorul. Într-un târziu am auzit
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_xi_mihaela_arbid_stoica_1335191117.html [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
fi pe cer și raze-aș înfășa, la geamul tău, cu grijă, toate le-aș revărsa. să îți mângâie fața, așa cum mâna mea te-ar alinta cu vrajă, de-aș fi stăpâna ta. De -aș fi eu vântul, m-aș furișa prin noapte, și somnul cel duce ți l-aș trezi cu șoapte. Cuvinte nerostite, ce vieții dau aromă, să le adun pe-o gamă, încet să te adoarmă. De-aș fi eu soare, căldură nu aș da, să te cuprindă
DE-AŞ FI... de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 by http://confluente.ro/_de_as_fi_elena_spiridon_1336373854.html [Corola-blog/BlogPost/358622_a_359951]
-
soră, mamă, ori bunică, Naștere de-a pururea-n cuvânt, Cu tine niciodată nu mi-e frică Târziu că se va face pe pământ! În fiecare zi mă simt Copil, Cu fiecare azi mi-aduc aminte, La sânul tău mă furișez tiptil Tot mai încărunțit, tot mai cuminte... Referință Bibliografică: E Ziua ta și ziuă să rămână... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 518, Anul II, 01 iunie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Nicolae Nicoară Horia : Toate
E ZIUA TA ŞI ZIUĂ SĂ RĂMÂNĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 by http://confluente.ro/E_ziua_ta_si_ziua_sa_ramana_nicolae_nicoara_horia_1338546565.html [Corola-blog/BlogPost/357568_a_358897]
-
cînd moartea i-a despărțit. Flora se înfiorase de emoție. Era fericită, dar îi lipseau pasiunea, arderea, visul, mîngîierea. Se ducea la școală din inerție, mereu buimacă, invidiindu-le pe fetele care se plimbau pe înserat cu băieții și se furișau prin parcurile umbroase, ca să se sărute pînă la mistuire, pînă la leșin cu ei, dar pe ea n-o mai interesa experiența asta. Un băiat mai îndrăzneț o îngrămădise pe o bancă și, cînd ea nu fusese atentă, încercase să
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 29-31 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_29_31_ioan_lila_1337497754.html [Corola-blog/BlogPost/358407_a_359736]
-
copii, adică destulă lume pentru a se numi hărmălaie: unul cerea sarea, altul schimba scaunul, copiii se frichineau, ce mai, era exact stilul de ospăț care nu-mi plăcea, dar la care puteai să faci ce doreai, chiar să te furișezi să pleci, pentru că nimeni nu ar fi observat lipsa ta. Eu eram departe de Ovidiu și profitând de agitația generală, torturată de foame, mi-am pus în farfurie câteva felii de cașcaval, măsline și o roșie, observând, în timp ce mâncam, ce
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 5 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/dorina_georgescu_1485540681.html [Corola-blog/BlogPost/371671_a_373000]
-
grâul din hambar și-l răspândește-n pădure la păsările cerului...> M-am culcat pe prispă să adorm, închideam ochii, dar mi-apărea Nica Stancu sub pleoape , povestindu-mi viața lui...Priveam cerul înspuzit de stele, priveam luna cum se furișa printre firișoarele de nori, alunecând pe bolta albastră, ascultam susurul izvorului, glasul naturii, și parcă toate acestea se petreceau într-un basm repovestit de cineva străin mie. Adormeam în această muzică a naturii care mă învăluia cu susurul ei și
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 660 din 21 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Nebunul_din_vis_ion_ionescu_bucovu_1350800417.html [Corola-blog/BlogPost/359860_a_361189]
-
pe nevasta asta a mea. Am s-o țin închisă în dormitor sau am s-o trimit la neamuri, cât ești tu la mine. Ce zici? - Vezi cum îmi ești împotrivă? N-ai vrea să vin coborând pe coș sau furișându-mă pe verandă ca hoții? Mă făcuși și borfaș acuma! Halal recunoștință, după o viață de prietenie! - Stai, măi, ce treabă ai să vii pe coș? Intrii ca oamenii, pe ușă. - Pe ușă, ai? Și dacă mă-ntâlnesc cu nevastă
CUM ŞI-A PLIMBAT SUFLEŢEL DEPRESIA PE LA PRIETENI de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Cum_si_a_plimbat_sufletel_depresia_pe_florentina_loredana_dalian_1357651395.html [Corola-blog/BlogPost/346205_a_347534]
-
ca pe niște „balerine”, stele îndrăgostite, dar și o stea care plânge. Aș enumera numai câteva din aceste încântătoare poeme: „Iubite stele”, „Lacrimi de steluțe” , „Stele balerine” , „Plânge o stea” „Stele îndrăgostite”: / Două stele-ndrăgostite / Într-un tei s-au furișat, / Spre a fi nestingherite / Când au chef de sărutat. / / Luna, blândă, le privește / Și-nțelege dorul lor. / Din trei nori, le împletește / Un culcuș ocrotitor. / Două stele-mbrățișate / Adormite-s într-un tei, / Căci au fost aici uitate. Poți să le
SIMFONIA NATURII ŞI FARMECUL COPILĂRIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1417630456.html [Corola-blog/BlogPost/362286_a_363615]
-
NEMURITOARE... Autor: Mihail Janto Publicat în: Ediția nr. 2127 din 27 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Iubire, tu crudă plăcere, în inimi stai mereu flămândă, aprinzi în suflete durere, schimbând un zâmbet în osândă. Promiți în șoapte paradisul, te-ai furișat din nou în mine și luna-n tine-și are visul, dintr-o privire schimbi destine. Ești sufletul poate și vântul, aromă de săruturi fine, tu spulberi cerul și pământul, dar totuși lumea crede-n tine. În ochii tăi trăiesc
DRAGOSTE NEMURITOARE… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 by http://confluente.ro/mihail_janto_1477550428.html [Corola-blog/BlogPost/366423_a_367752]