11 matches
-
când vorba acestora este în glumă, cu un umor amical imperceptibil, ,,în doi peri” ori apodictică. Pe oltean nu prea ai de unde să-l apuci și să-l ții sigur în mână, întrucât este iute ca ardeiul cel mai iute, furtunatic și alunecos precum peștii numiți oclei și bibani, fâțe, păstrăvi sau Regina Bălții, dar și de neatins în țâșnirea lor spre nadir, unde încă îi mai cheamă duhul uneia dintre cele mai rapide păsări de pradă: zăganul - vulturul oltenesc, pe cale
Oltenească, primăvara umorului românesc by http://uzp.org.ro/olteneasca-primavara-umorului-romanesc/ [Corola-blog/BlogPost/92930_a_94222]
-
prin notații pure ce țin de o ceremonie enigmatica: „Ce freamăt fumegos păstrează gândul/ privirea crește-nțepător cum arzi/ De dragoste robită și cum pieptul/ Respiră taina, norocosul pas/ Când din văzduh pricepi azima ierbii/ Incendiul senzual, atâtea veri/ Chemarea furtunatică a firii/ Dezlănțuind magnetice poveri/ Mă-mbrățișezi/ Si-n vântul plin asprimea/ Semintei ce surpa-n calde corzi/ Cat pleoape moi mai stăpânesc lumina/ Miraculoasei odinioară nopți/ Se cer înlănțuirile strigate/ Cum se cuvine acolo-n trupul blând/ Aprind cărbuni
EMIL MANU. FEMINA DE ANGELA NACHE ROMÂNIA LITERARĂ de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Emil_manu_femina_de_angela_nache_romania_literara_.html [Corola-blog/BlogPost/359529_a_360858]
-
Petru, crescându-l de mic pe brațe, îl iubea ca pe ochii din cap. De câte ori Petru se ducea la vânat sau la pescuit, Cerinat trebuia să-l însoțească. El îl priveghea, îl ajuta, îl apăra de toate primejdiile în care furtunaticele lui tinereți îl aruncau cu nesocotință, și nu o dată l-a scos din fundul Brateșului, cu sufletul la gură; nu o dată l-a scăpat, abia nesfâșiat, din gura fiarelor sălbatice, ba chiar într-o zi îndrăznețul copilandru pierdu un deget
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
imagine să aibă efect, ba chiar să culeagă ceva lauri, nu trebuie să ne temem să o înflorim. Și chiar funcționează admirabil. Ne aduce în fața ochilor, în mijlocul unei câmpii bătute de vânturi (câmpie neagră de-atâta verdeață, sub un cer furtunatic), o turmă de boi albi, descumpăniți, fără coarne; căci coarnele se rostogolesc la pământ, se ciocnesc, se încleștează, creând o viziune de apocalipsă. Crap "Mut ca un crap" (Muet comme une carpe): cu nimic mai vorbăreț față de imensa majoritate a
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
Ion Barbu anticipează pe Blaga din Pașii profetului, făcând să răsune chemarea corului menadelor la desfătările bahice: "O, voi, înfiorate noroade, la pămînt,/ Zborobiți centura ființei, topiți-vă cu glia./ Iar peste lutul umed și trupul vostru frînt,/ Enorm și furtunatic să freamăte Orgia!" Curând poetul nu se va mai recunoaște în aceste versuri nici chiar în splendidul poem După melci, publicat în "Viața romînească", în 1921, în care manierismul, "alchimia limbii" și "arta combinatorie ezoterică" încep să se întrevadă. Ion
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
mântuit și de vânt, și de val pân-aicea./ Eu l-am primit iubitoare și l-am ospătat bucuroasă./ Ba i-aș fi dat tinerețe nestinsă ori chiar nemurirea./ Vai Însă, nimeni din ceilalți zei nu poate să-nfrunte/ Pe furtunaticul Zeus ori voia să-i zădărnicească!/ Ducă-se dară pe unde va vrea și-l Îndeamnă acela! — Asta e greaca veche, nu? Nesuferită materie! Dar nu te sfătuiesc să Începi și acolo unde te duci cu veșnica ta Odisee! El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
prea putea să o ceară de soție. Oooo! cât aștepta ea această clipă! Mergeau tăcuți, unul lângă celălalt, fără putința de a dialoga. După un timp, amândoi își dădură seama că vremea ce părea a se îmbuna fusese iluzorie. Norii furtunatici deveniră din ce în ce mai amenințători. Se treziră deodată mitraliați de o rafală de ploaie cu picături bogate în apă care pătrunseră prin hainele lor subțiri. Natura începuse să se dezlănțuie. Alex veni cu propunerea: - Ce-ar fi să mergi la mine la
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
subție toate gândurile ca să fie în stare să iasă la libertate, să se debaraseze de ireal. După un efort, care-i stoarse toate puterile, reuși. Când ajunse dincolo de somn, se trezi. Nu bănuia că va fi întâmpinat de un vânt furtunatic ce alunga în neștire frunzele arămite ale copacilor, ca pe niște pagini de carte uitate mult timp sub dogoarea soarelui. Privea nostalgic aceste foi pe care vara scrisese toate întâmplările ei și ale oamenilor ca un cronicar aflat sub efemera
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
lăsau totuși să se înțeleagă că. undeva, la subsol, se aflau încă multe nedeslușiri. Ina se bucură sincer când Olga îi spuse: - Iată-ne din nou împreună! Timpul curgea ireversibil. Fetele lucrau încă neumbrite de norii care prevestesc uneori ploi furtunatice. * Într-o dimineață, după ce trecu prin saloane, Ina intră în oficiu arătând ca o ființă debusolată. - Ce-i cu tine Ina, ce s-a întâmplat? Te văd foarte agitată, ai pierdut ceva? o Întrebă Olga, văzându-și prietena neliniștită, iscodind
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
jurnalul, îl cercetase cu minuție și, abil cum i se arătase în diverse ocazii, se așeza acum în postura neștiutorului!? Era în stare să joace bine acest rol. Va vedea! Nerăbdarea ei era ca o vijelie stârnită de un vânt furtunatic înaintea unei ploi furioase. Când tocmai își făcea planul cum ar putea să-l descoase, intră pe ușă Alex, jovial, cum nu se prea arătase în ultimul timp, ținând la spate ceva care constituia surpriza acelei seri. Nu se putu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
parțiale, e construit un alt poem-omagiu: Eminescu... (1939); de reținut doar torentul de metafore hiperbolizante în cadențe de acatist, autorul Luceafărului fiind „faur de poduri de aur / peste furtuni, peste-ntuneric”, un „drept, neprihănit voievod”, „crai / pe-un împărătesc și furtunatic grai”, „steag al timpului vânt”, un „nou Adam” și un „Dante valah”. La prima vedere, discursul dezlănțuit al lui C., apropiat oratoriei de tribună, debitor tehnicilor explozive de forum, are aparența oralității, deși, practic, totul este elaborat, construit la modul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]