21 matches
-
pedagog francez, că un școlar poate învăța de la profesorul său mai mult decât știe acesta însuși. Atunci nu l-am fi auzit susțiind pe d. X autenticitatea cronicei lui Hurul, autenticitatea unei scrieri care, pentru filologi elementari chiar, e o galimatie deplină și un falsificat greoi, pe care-l cunoști ca atare la cea dîntîi vedere. Dar împrejurările nefiind normale d. X nu învață nimic, ci face politică. Drepturile imprescriptibile, libertatea alegerilor, responsabilitatea ministerială, suveranitatea poporului sunt cuvinte care se-nvață
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
din 6 septemvrie articolul pe care-l reproducem mai la vale. Lectorul va vedea că au fost de ajuns ca îndemînaticul mistificator să întrebuințeze câteva cuvinte abstracte pentru ca întreg comitetul să nu-l mai înțeleagă și să ieie la serios galimatia cea mai colosală din lume. Asemenea oameni, fără știință de carte și fără grăunte de judecată firească, vor a dovedi gustul literar la români, botează cu numele unei reviste a lui Alexandri secăturile lor și se gerează ca literatori la
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
să vă stăpâniți râsul? (lat., Horațiu, Arta poetică). Pentru a arăta cât de ridicule sunt [toate] criticile în bine și în rău ale domnului Titu Liviu Maiorescu, eu propusei atunci un rămășag, afirmând cu [deplină] certitudine că nu este nici o galimatie pe fața pământului, în proză sau în versuri, pe care Convorbirile literare să nu se grăbească a le primi în sânul lor, cu singura condițiune esențială ca să nu cuprindă nimic românesc. Drept probă luai condeiul și improvizai pe loc următoarea
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
au interiorizat cunoștințele și care, în loc să scrie dinăuntru, fac figura unor colportori docți care vehiculează informații exterioare. De aceea, majoritatea lucrărilor de acest fel, cu toate că ți se impun prin temeinicia științei și prin cimentarea argumentelor, sînt reci și neprimitoare. O galimatie de carcasă etanșă la radiații afective le ticsește paginile și o răceala asiduă de contabil sîrguincios le umbrește substanța, molipsindu-le cu morbul sterilității cărturărești. Le închizi cu aerul că ai vizitat un mausoleu impunător și venerabil, a cărui atmosferă
Pe urmele Antigonei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8111_a_9436]
-
nr. 1 al României literare), sunt trei trăsături care sar în ochi la volum. Mai întîi, fiind vorba de capitole care odată au fost vorbite, ele nu au monotonia placidă a textelor academice. În genere cursurile universitare sunt de o galimatie compactă, care la lectură îți dau un gust de pustiu spiritual: lespezi inerte sub care informația se tîrăște solemn. Aici, alura seacă a plicticoșeniei de catedră nu există. Coșeriu se exprimă clar, doct și nuanțat, folosind drept șantier de lucru
Cunabula verborum by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4875_a_6200]
-
gîndurile sub forma reflecțiilor personale. E partea cea mai atrăgătoare din volum, pentru simplul motiv că e în întregime sapiențială. Adică e scrisă din interior, nu din cărți. Din viață, nu de la amvon. Tocmai de aceea Marius Vasileanu nu amestecă galimatia stearpă a teologiei în substanța textelor gazetărești. Și tocmai de aceea are o directețe proaspătă și verosimilă, lăsînd impresia că se inspiră numai din ceea ce a trăit. Scrisul lui e plauzibil și credibil, reușind să facă ceea ce nici preoții și
Sfiala deșteptăciunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8508_a_9833]
-
atunci cînd, scriindu-și cărțile, fac paradă de cunoștințe. Cauza e de căutat într-o disproporție ce le surpă pe dinlăuntru textele. Mai precis, se produce un colaps estetic prin inflație informațională, un fel de supraîncărcare cu un balast de galimatie ce duce la implozie: textul nu rezistă presiunii și, în locul unei procesiuni plăcute de cuvinte atrăgătoare, te pomenești cu o avalanșă informă de cunoștințe aruncate cu lopata. Urmarea este că falia dintre impresia pe care textul o face asupra cititorului
Laudă fantasmelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10201_a_11526]
-
nu e teoretician, ci practician al inteligenței sociale. El scrie din experiență, nu din cărți, ceea ce înseamnă că acoperirea biografică pe care o poate da cunoștințelor înfățișate îl scutește de bănuiala că ar pune în pagină litera calpă a unei galimatii sterpe. Exemplele la care recurge au acea verosimilitate firească pe care o întîlnești la evenimentele care s-au petrecut aievea, și, deși îi citești cartea cu plăcere, nu te poți împiedica să nu te întrebi de ce, de vreme ce poți să te
Flatulența socială by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9729_a_11054]
-
conferi.“ (p. 12) Autorul nu surîde și nici nu rîde, ci cercetează curios deșertăciunile cetății sau ale bisericii. În totul, Marius Vasileanu nu scrie pentru preoți, ci pentru intelectualii laici care au deschidere spre universul credinței. De aceea, nu pune galimatie stearpă în substanța textelor, ci scrie direct și franc, dintr-un impuls spontan de a lăuda calități și de a critica defecte. Că în final viața cetății rămîne neschimbată e un detaliu care nu ține de voința autorului, ci de
Fără surîs by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5076_a_6401]
-
proprie. Îi lipsea orizontul de interpretare, adică fundalul menit a da coerență gîndurilor, de aici senzația că autorul înaintează orbește, strîngînd cantitativ o informație căreia nu-i poate da o direcție. De aceea, rezultatul din Iter in silvis e simplă galimatie, o colecție de savantlîcuri vaporoase care nu se pot bucura decît de interesul celor cu aceeași pasiune pentru extravaganțe oculte. Dar pentru un ochi dornic de sensuri legate într-o narațiune lizibilă, volumul dezmăgește. Oricum, rămîne scuza afirmării prin supunere
Îngeri și tenebre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4526_a_5851]
-
critică, căci instinctul cuvîntului dublat de patosul ideii sînt punctul lui tare. În schimb, critica poate veni din altă parte, și anume: H.-R. Patapievici își trădează pe alocuri patosul, renunțînd la el în favoarea unor insule de aspră și indigestă galimatie. Cu alte cuvinte, dacă forța pe care o are scrisul lui Patapievici se stinge în unele pagini ale cărții, cauza e de găsit în erudiția etalată ca scop în sine sau în recurgerea la un jargon auxiliar ce nu face
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
filologie. Eseistul nu renunță la morga cercetătorului nici în momentele de creație epică, și așa se explică de ce, în esența lui, Eco e un erudit de speță savantă ale cărui romane, de stufoasă inspirație calofilă, suferă de indigență lirică. Invazia galimatiei le macină substanța, aerul cărților fiind intoxicat de roiul trimiterilor savante. Și totuși, dintre semioticenii de notorietate, Eco are aplomb verbal, numărîndu-se printre doctrinarii cu precădere atrăgători, și ar fi o impertinență să nu-i recunoști ușurința de a scrie
Gorgona semiotică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6402_a_7727]
-
lui speculația precede așezarea informațiilor. Cauza nu stă în pedanteria unui intelectual pentru care mania fișelor e act cotidian, ci în profunzimea unei minți care gîndește în scheme abstracte. Tocmai de aceea Eliade nu are aerul învățatului steril care face galimatie ca scop în sine. Volumul Imagini și simboluri, publicat la Gallimard, în 1952, e un exemplu de cum poate un exeget cu fler să se descurce într-o stufoșenie de teme extravagante, a căror raritate descurajează orice clasificare. Deși scrise ca
Scara și cochilia by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3112_a_4437]
-
excrescențele terminologice actuale avîndu-și cauza nu atît în nevoia unei rafinări tot mai adînci a limbajului, cît în imboldul de a acoperi o lacună umorală. Căci, fără o umoare reactivă aptă a-ți deștepta emoții, amintiri și reverii, filozofia devine galimatie stearpă: erudiție fără duh și doctrină fără viață. Cînd apare un om care posedă în egală măsură ambele calități, el va fi privit ca o ființă hibridă aflată la răscruce de tabere: nici filozof și nici literat. Precum o făptură
Vastele încăperi ale inimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7677_a_9002]
-
de perspectivă dintre noi și el e atît de mare încît, la drept vorbind, Platon nu mai poate fi recuperat. Firește, îl putem folosi ca pretext cultural sau ca sursă bibliografică, ținînd conferințe pe seama lui sau scriind lucrări de stearpă galimatie exegetică, dar tiparul, tiparul acela spiritual al unei lumi în care cultura sufletului ținea locul erudiției omnisciente și în care muzele jucau rolul îngerilor mijlocind relația dintre demiurg și oameni, tiparul acela a murit o dată pentru totdeauna. În locul cultivării armonioase
Rețeta armoniei lăuntrice by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9797_a_11122]
-
acelei probleme, caz în care nu-ți trebuie cine știe ce fler să-ți dai seama că Ioan Petru Culianu nu are hram de inițiat. Culianu nu e în duh, nu are virtuți de exaporit, de unde impresia de saltimbanc dansînd pe frînghia galimatiei sterile. Un teoretician făcînd uz de sisifice bibliografii, un cercetător ale cărui note de subsol preschimbă lectura în pelerinaj sofisticat, dar lipsa viziunii cercetătorului e acută, la fel ca absența unui criteriu de selecție a datelor. Știința lui Culianu e
Concupiscența cognitivă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2785_a_4110]
-
cel mai puternic că filozofia este artă și nu știință. În schimb, un filozof fără stil este un candidat sigur la dispariție treptată, oricât de răspândit i-ar fi renumele antum. Ceea ce înseamnă că dascălii cu condei placid, împărtășind o galimatie înveșmântată în carapacea inertă a frazelor seci, dascălii aceștia își merită soarta. Iar semnul după care intuiești că ai de-a face cu un autor din categoria lor este tocmai lipsa imboldului de a scrie despre ei. E starea pe
Marele neconsolat by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6465_a_7790]
-
gândurile altora. Deprinderea speculativă de a răsuci unghiuri de vedere prin intermediul nuanțelor e o aptitudine aparte, care nu poate fi confundată nici cu erudiția și nici cu flerul. Și cu atât mai puțin cu talentul. Un spirit doct de savantă galimatie poate fi orb în materie de concepție asupra vieții, iar un talent viguros poate fi de o platitudine a vederilor vecină cu obtuzitatea. Ovidiu Papadima are două din cele patru prerogative ale criticului. Are fler, fiindcă poate participa lăuntric la
Critica în foileton by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4839_a_6164]
-
Engels privitoare la raportul dintre muncă, unealtă și limbaj l-a marcat pentru restul vieții, iar încercarea de a altoi pe ea un structuralism lingvistic rău asimilat, foarte la modă la noi prin anii '60, s-a soldat cu o galimatie filozofică în care nu mai era de recunoscut nici marxismul, nici structuralismul, dar care lui Wald, cu vremea, a început să-i dea iluzia că reprezintă o "gîndire a lui". Ca și cum o "gîndire" se putea naște în vidul cultural al
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nu vă e cu supărare că Întrebăm? se interesă tata. Simpla menționare a cifrei Îl făcu să pălească, Însă eu eram vrăjit de-a binelea. VÎnzătorul, luîndu-ne probabil drept profesori universitari de fizică, continuă prin a ne Împovăra cu o galimatie de neînțeles despre aliajele de metale prețioase, smalțurile din Orientul Îndepărtat și o teorie revoluționară despre pistoane și vase comunicante, toate acestea parte din necunoscuta știință teutonă care susținea linia glorioasă a acelui Înainte-stătător al tehnologiei grafice. În favoarea sa trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
În concluzie, putem considera opera lui Caragiale drept un depozitar imens de exemple și contraexemple de scriere și vorbire corectă. Stilul său îngrijit, exact, concis și "potrivit" (Tudor Vianu) oricărei teme alese este evidențiat cel mai bine prin contrast cu galimatia "eroilor" săi. Ori de câte ori sesizăm erori gramaticale sau de gândire care nu sunt puse pe seama personajelor, se întrevede fără dificultate intenția de șarjare sau, pur și simplu, de abilă cunoaștere a procedeelor de generare a râsului. Ne amintim, pentru primul caz
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]