28 matches
-
de la abstract la conceptual. • Archeoforum Liege. Vizitatorii intră într-un loc subteran, care a fost amenajat vizual și sonor astfel încât să reliefeze toate perioadele istorice ale Liege-ului, mai mult de 9.000 de ani de pelerinaj: ruine preistorice, construcții ale galoromanilor, clădiri medievale sau resturi ale unei catedrale gotice. • Muzeul Denis și Muzeul Tchanches, dedicate marionetelor. Explică diferitele tipuri de păpuși din lume și tehnicile de manipulare. • Muzeul de Arheologie Preistorică ilustrează perioadele istorice și o serie de mulaje din ghips
LIÈGE, CENTRU CULTURAL ÎN 2010 AL REGIUNII VALONIA-BRUXELLES de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Lige_centru_cultural_in_2010_al_regiunii_valonia_bruxelles.html [Corola-blog/BlogPost/355829_a_357158]
-
și vest de Loara ale regatului vizigot. Consacrarea noii monarhii creștine, prin acordarea titlului de consul, sosește de la Constantinopol din obișnuita dorință de afirmare a pretențiilor imperiale asupra provinciilor occidentale, dar care slujește mai mult legitimării puterii regelui în ochii galoromanilor și superiorității lui Clovis față de ceilalți regi franci, decât autorității efective a împăratului bizantin. La moartea sa din 511, stăpânea peste zona formată din Franța și Belgia de azi, Renania și sud-vestul Germaniei. În ciuda reglementării situației succesiunii, regatul a fost
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
În mijlocul luptelor dintre romani și huni, "Regatul burgund" a ajuns să ocupe teritoriul care se află astăzi la granița dintre Elveția, Franța și Italia. Aici, burgunzii au reușit să fondeze un regat pe care l-au dezvoltat în comunitate cu galoromanii, autohtoni în respectivul teritoriu. Burgunzii au fost cultural și lingvistic romanizați de populația galo-romană. Regatul burgund se întindea în regiunea Elveției Romande și în sfertul de sud-est al Galiei. Această entitate teritorială, rezultat al fuziunii reușite a celor două etnii
Burgunzi () [Corola-website/Science/323221_a_324550]
-
Clovis I al francilor îl învinge pe ultimul reprezentant al autorității romane la Soissons și își extinde puterea de la Rin până la Loara, apoi se creștinează, câștigând astfel sprijinul populației galo-romane. Numărul francilor este relativ redus (circa 5%) față de cel al galoromanilor și, după o perioadă de bilingvism germano-galo-roman, majoritatea lor adoptă limba populației galo-romane, influențând totuși această limbă în asemenea măsură, încât această influență constituie un suprastrat în formarea limbii franceze. În ceea ce privește fonetismul, din francă se preia, de exemplu, consoana [w
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
al VII-lea d.Hr., când în limba galilor romanizați intră cuvinte din limba francilor, care cuceresc o mare parte din Franța de azi. Influența lor n-a fost destul de mare pentru ca limba lor s-o asimileze pe cea a galoromanilor, dar destul de mare ca să dea numele Franței și a poporului francez. Cuvinte germanice vechi există în toate domeniile: Majoritatea cuvintelor cu h aspirat inițial, dovadă că acesta se pronunța când cuvintele respective au intrat în limbă, sunt de origine germanică
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
era de 600 de solidi, adică de trei ori mai mare decât în cazul unor persoane libere obișnuite (200 de solidi). În general, la funcția de "antrustion" aveau acces doar persoane libere de origine francă, și doar în cazuri excepționale, galoromanii erau admiși în garda de corp a regelui. Acești galo-romani, admiși în garda de corp a regelui franc, au luat denumirea de "convivae regis", dar wergeld-ul cuvenit era doar de 300 de "solidi", care era totuși de trei ori mai
Antrustion () [Corola-website/Science/321833_a_323162]
-
cucerit teritoriul. Aceasta era compusă în special din franci, dar și din câțiva galo-romani care trecuseră de partea lui Clovis. După cucerire, rolul lor a scăzut, deoarece la fiecare nouă expediție, regii merovingieni ridicau o armată de cetățeni, în care galoromanii se amestecau cu francii. Între campanii, mențineau un mic corp de gărzi ("trustis dominica"). Dintre aceștia, ei îi alegeau pe cei însărcinați cu înființarea de garnizoane în orașele de graniță. Instituția "antrustion"ilor pare să fi dispărut în secolul al
Antrustion () [Corola-website/Science/321833_a_323162]
-
pentru a deveni un secol mai târziu, la Boulainvilliers, doctrina aristocratică franceză „a celor două rase” antagoniste, presupuse componente ale populației Franței (descendenții cuceritorilor și Învingătorilor, franci sau germani, erau reprezentați de nobilimea autentică, „nobilii de rasă”, În vreme ce descendenții Învinșilor, galoromanii, erau reprezentați de plebe); această doctrină implică o obsesie a „mezalianțelor” care ar face ca sângele „curat și pur”, propriu gentilomilor, să fie alterat de sângele „josnic și abject” al plebei (această teoretizare a dualității naționale constituie, În plus, un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
a saxonilor împotriva nobililor normanzi. În Franța vedea o dominație a nobilimii germanice france asupra poporului galo-roman. Starea a III-a era văzută ca "rasa cuceriților", care lupta împotriva nobilimii ce reprezenta "rasa cuceritorilor". În cele din urmă, consideră că galoromanii se vor elibera prin revoluție. Amedes Simon Dominique Thierry (1797-1873) a scris "Istoria galilor" - în trei volume, "Istoria Galiei sub administrație romană" și a lansat, în 1850, teza originii celtice a francezilor, romanii fiind descriși ca niște cuceritori străini. Adolphe
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
Iorga, a aprins atât de repede contur, deși francii merovingieni nu aveau, ca toți migratorii de altfel, nici o idee despre stat, cu cât lumea apuseană continuă direct instituțiile Imperiului roman de apus, cu sau fără aportul populațiilor germanice . Fortificațiile celților, galoromanilor ale francilor și francezilor, vechile cetăți romane întărite, castelele și zidurile mănăstirilor au apărat populația și instituțiile statului mai mult decât armata feudală, absentă mereu la chemarea celor însărcinați cu apărarea. Fără să greșim, putem afirma că apusenii, francezii în
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
de an și secol după secol, de la nivelul solului, în absența unor instituții și forțe organizate care să-i poată opri sau care să trateze cu barbarii. Feriți de pericole externe, la adăpostul legilor romane și germanice, francii și galoromanii au fuzionat fericit în FranciaFranța, deși până la Franța- Franță au trebuit secole de lupte îndârjite ale regalității franceze împotriva particularismelor de tot felul, încât se poate spune că francezii au cucerit Franța, făcând un stat centralizat, de o cuprinzătoare cultură
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
milenii despart cele două grupe de obiecte, dar continuitatea acestui tip de practică religioasă este neîndoielnică, în izvorul zis Saint-Sauveur (Pădurea din Compiegne) au fost descoperite silexuri din neolitic (sparte intenționat în semn de ex-voto), obiecte din vremea galilor, a galoromanilor, și din Evul Mediu până în zilele noastre 3. Trebuie de asemenea ținut seamă de faptul că, în acest caz, practica s-a menținut în pofida influenței culturale a Romei imperiale și, mai ales, în ciuda interdicțiilor repetate ale bisericii creștine. Dincolo de interesul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de-a supraviețui acesteia printr-o remarcabilă maleabilitate: "O astfel de tradiție se dezagregă cu greu, oricît s-ar constata regresul studiilor umanistice în învățămîntul modern francez. însuși instinctul retoric al națiunii, care își trage rădăcinile din spiritul comun al galoromanilor, stă ca o garanție de durată a tradiției literare franceze. Capabilă de transformări nesfîrșite și de evoluții radicale, această tradiție clasicizantă va ajunge să se infuzeze de spiritul cel nou, într-un echilibru moral desăvîrșit". (va urma) Șerban Cioculescu, Medalioane
Tradiția criticii franceze by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9399_a_10724]
-
a dus la descoperirea a zeci de cadavre datând de cel puțin șapte secole. Arheologii susțin că descoperirea îi va ajuta să dateze mai bine nașterea Parisului. Unii consideră că actuala Ile de la Cité ar adăposti urmele Lutetiei galice, după ce galoromanii ar fi reconstruit așezarea. Alții, tot mai numeroși, situează Lutetia la Nanterre. Vom trăi și vom afla. Până una, alta, studiem scheletele strămoșilor.
Cadavrele de sub prefectură () [Corola-journal/Journalistic/3497_a_4822]
-
scurt timp, conducătorul burgund se găsi în situația de a avea în subordine un detașament consistent de alamani; conștienți că nu puteau fugi la nesfârșit, nu cereau altceva decât să poată înfrunta din nou dușmanii comuni. Sosiră apoi helveții și galoromanii, cu fiecare zi tot mai numeroși. Bisericile îi găzduiau, iar prezbiterii făceau colecte ca să-i hrănească pe cei ce erau cu totul lipsiți de mijloace de subzistență; chiar și printre ei, bărbații apți de luptă erau cei mai mulți înrolați în milițiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
trăit în spaimă și pregătiri de război. în bisericile ticsite, poporul imploră, prin penitență și rugăciune, să i se îndepărteze amarul potir al războiului și al distrugerii. Sebastianus participă, împreună cu Alpinianus și familia sa, la ritul euharistic celebrat, în biserica galoromanilor, de episcopul lor, Antelmus. Intensitatea rugăciunii pe care o simțea la mulțimea înspăimântată, reunită în jurul acelui om ca o turmă în jurul păstorului său, îl impresionă profund. Prelatul nu se limită la a-i avertiza pe credincioși asupra judecății divine ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sihăstria: biserica, pe vremuri, un post de gardă, depozitul și vechile grajduri, pe care călugării le transformaseră în dormitor. Și mai erau burgunzii: ceva mai mult de cincizeci, între care mulți răniți. își închipuia cu ce sentimente contradictorii îi priviseră galoromanii pe când aceștia își făceau loc cu brutalitate printre ei. Dacă, pe de o parte, acei războinici i-ar fi putut apăra de prădători, era adevărat că însăși prezența lor în sihăstrie putea face să crească pericolul, atrăgând dușmanul, care, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
tovarășul lor, o femeie scoase un strigăt, se dădură câțiva ghionți, dar în confuzia generală, se înălță, puternică, vocea lui Wisichart, care îl mustră pe un ton aspru pe tânărul impulsiv. Aprins de mânie și umilit, el întoarse imediat spatele galoromanilor care îl înfruntau și, dând din coate printre tovarășii săi, se duse în altă parte. în momentul acela atmosfera se destinse. Un bătrân, ieșind din rândurile fugarilor, întinse spre doi soldați un pachet cu pâine și brânză. Pe cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ochi. La scurtă vreme, cineva strigă că mai veneau niște huni din stânga și printre burgunzi se produse o confuzie, apoi Sebastianus auzi un strigăt: — Haideți Haideți! Ajunge. Să plecăm de-aici, Luați răniții. Pe cai! în câteva clipe, burgunzii și galoromanii ce luptau alături de ei întoarseră spatele dușmanului și o luară la goană printre corturile răvășite ori încolțite de flăcări, spre desișuri. Curând, trecură de lizieră și fură înghițiți de întunericul pădurii. Sebastianus era cu ei. 35 Suflând greu, Balamber ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
aminte că... Cu privirea fixată asupra lui Maliban, Sebastianus întinse mâna, întrerupându-și prietenul. — Termină, Metronius! îi porunci. Cunoștea suficient de bine cât erau de orgolioși și de impulsivi alanii, încât să fie serios îngrijorat de iritarea acelui războinic viteaz. Galoromanul vru să protesteze: — Dar el... Ajunge! Tonul lui Sebastianus devenise acum cât se poate de dur. Misiunea noastră e prea importantă ca să ne permitem să ne certăm între noi, și cu atât mai puțin pentru niște prostii. Aici nu ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Ambarrus, călărind un cal bun și purtând o cămașă veche, de zale, mâncată de rugină în mai multe locuri: — Ai văzut acolo, în față? îl întrebă, făcând semn cu capul. Metronius privi, dar nu văzu altceva decât rândurile compacte ale galoromanilor, între care percepu o anumită agitație. Pentru a putea avea o vedere decentă, se azvârli în șaua pagului său. Distinse de acolo o masă de războinici dușmani, cei mai mulți dintre ei pedeștri, care înainta cu rapiditate peste câmpie. După felul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și prea puțin adânc pentru a rezista asaltului unei asemenea mase distrugătoare. Barbarii înaintau în rânduri compacte și cu pas sigur, în formație de pană, intonând un cântec sumbru, terifiant, și lovind scuturile cu armele. Ca un răspuns, sunară trâmbițele galoromanilor, iar ofițerii lor dădură ordine, cu glas tunător; supunându-se ordinelor, soldații se grăbiră să lanseze javeline. Infanteriștii erau cuprinși de o vie agitație - cu siguranță, neliniștea ce le-o producea lupta pe viță și pe moarte pe care aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
locuit, au fost descoperite perimetre în care se desfășurau diverse procesiuni pre religioase. De asemenea, s-au găsit sarcofage, care dezvăluie anumite ritualuri de înmormântare. Cercetările au demonstrat că acest sit a fost locuit până către perioada galilor și a galoromanilor. în prezent, Franța se află pe primul loc în Europa în ce privește turismul subteran. începând cu secolul al XIX-lea, mai ales, pasionați specialiști au intensificat lucrările de descoperire și de punere în valoare a comorilor preistorice din grote. Geologia, arheologia
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
de la Celei, fortificația de la Constantiniana Daphne, reconstrucția lui Tropaeum Traiani.7 Cum se înfățișa viața populației autohtone? Barbarii (migratorii), precizează Iorga, n-au distrus și n-au izgonit pe "romanii" sud-dunăreni, acum închegați, în secolul III cel puțin, ca și galoromanii în Apus. În schimb, ei i-au fărâmițat și sărăcit, n-au ocupat intenționat provinciile, ci au distrus pentru mult timp drumurile (comunicațiile) cu urmările ce decurgeau de-aici. Cu toate acestea, numele și rosturile vechi romane persistă de-a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
multitudine de monumente și înrudirea lor joacă de fapt un rol de unificare și de coeziune a societății galo-romane, în ciuda inegalităților sociale. Activități economice și societate urbană. Dacă averea funciară este baza reușitei sociale, numeroase alte activități animă viața orașelor. Galoromanului îi place să fie reprezentat pe monumentul său funerar, în exercițiul meseriei sale: așa se face că dispunem de o bogată documentație iconografică. Se regăsesc în ea meserii urbane tradiționale: brutari, olari, negustori de vin, măcelari etc. Cei mai importanți
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]