13,001 matches
-
2017 Împrimăvărare Încep să se dezghețe râuri de cuvinte, Să cânte-n suflet primăvara iar... Mă-ncumet să rostesc iar pentru tine Poeme ce-s uitate de un an. Mă las condusă de venirea vieții, La mine-n prag cu genele-i de vis. Mă desprind de-mbrățișarea gheții... Și inima-mi spre soare mi-am deschis. În mine-n muguresc din nou salcâmii, Câmpiile se oglindesc în ochii mei... Iubite, crede-mă, nu am vedenii! Acestea toate eu le văd
CÂNTĂ SUFLETE! de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 by http://confluente.ro/marina_glodici_1486984970.html [Corola-blog/BlogPost/382989_a_384318]
-
ca un zeu în costumul lui de azur, deasupra timpului care se scurgea în clepsidră. După ce a inspirat distanțele și a luat elan, s-a pierdut în soare ... care își înclină capul pe mare, închidea un ochi ca să se scalde genele în apă, degetele bărbatului se strecurau prin părul răsfirat al femeii, apa le atingea gleznele și muta căldura nisipului mai sus pe picioarele ei netede, sculptate de mâini sensibile, se întindea o manta roșie peste grânele galbene, arzătoare ale soarelui
CONCURSUL DE SCHI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Concursul_de_schi_.html [Corola-blog/BlogPost/357250_a_358579]
-
alb răsare, Universu-n vers se pierde În amestec de culoare. Iar când roșu-n alb se schimbă, Albu-n roșu spumegând, Împreună-ncet se plimbă Prin lumină meditând. Și încet mă prind de verde, Albul vine suspinând, Roșul se aprinde-n gene Transformându-se-n cuvânt. Dacă versul alb e verde Și cel verde-n alb răsare, Universu-n vers se pierde Dăruind o nouă stare. Referință Bibliografică: Dacă versul alb e verde / Doru Ciutacu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 794, Anul
DACĂ VERSUL ALB E VERDE de DORU CIUTACU în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 by http://confluente.ro/Daca_versul_alb_e_verde_doru_ciutacu_1362455971.html [Corola-blog/BlogPost/345574_a_346903]
-
și din sufletele oamenilor. Atunci au venit păsările cu miile, și într-o clipă au construit un lăcaș cum nu a văzut el vreodată ! Se întreba soarele; cum de-au putut face aceste necuvântătoare o asemenea frumusețe de biserică ! Pe sub geana razelor le-a privit uimit cum păsările paradisului; mierle, privighetori, rândunici, lopătari, pescăruși, și ciocârlii, porumbei și pelicani și-au unit aripile iarăși pereții bisericii arătau precum casele românești construite cândva, cu mușcate în ferestre. Ochișorii lor de diferite culori
O POVESTE PENTRU CEI MARI SI PENTRU CEI MICI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/constanta_abalasei_donosa_1415787563.html [Corola-blog/BlogPost/379806_a_381135]
-
acoperire a condiției umane, Dio și Dana, o aruncau de la unul la celălalt, fără să-i bănuiască efectul devastator. De bunăcredință, cei doi îndrăgostiți jucau ping-pong c-o grenadă! Uneori se atingeau. Fleșuri antagonice supraîncălzeau atmosfera. Cuvintele se ascundeau sub gene. Și ochii, ochii celor doi erau larg deschiși : în tăcere. O tăcere de mii de volți! O dată, o singură dată , mâna dreaptă a lui Dio a mângâiat șoldul stâng al Danei. Mângâiere imperceptibilă și nemuritoare! Întregul Univers concentrat în marele
DEŞERTUL DE CATIFEA (53-54) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 887 din 05 iunie 2013 by http://confluente.ro/Desertul_de_catifea_53_54_costel_zagan_1370412153.html [Corola-blog/BlogPost/346255_a_347584]
-
Acasa > Poezie > Delectare > ULTIMA GEANĂ DE LUMINĂ Autor: Daniel Dac Publicat în: Ediția nr. 2055 din 16 august 2016 Toate Articolele Autorului Și-am prohodit lumina În somnul ei de seară, Prin noaptea ce așteaptă, Luceferi să apară. Din ceruri se prelinge Ca ceața peste
ULTIMA GEANĂ DE LUMINĂ de DANIEL DAC în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 by http://confluente.ro/daniel_dac_1471379548.html [Corola-blog/BlogPost/366264_a_367593]
-
de lumânări. Din candelabrul serii Se scurg pe caldarâm, Lumini și umbre pale, Pe ultimul tărâm. Deplângem fără vină Căderea-n noaptea firii, Fără a ști vreodată, Că umbra e-a luminii. Din ziua muribundă Lumina stă să curgă, Prin geana ei plăpândă, Un suflet să o plângă. Și-n drumul spre abisuri Prin bezna ispășirii, Ridică din mormânturi, Speranța mântuirii. Referință Bibliografică: ULTIMA GEANĂ DE LUMINĂ / Daniel Dac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2055, Anul VI, 16 august 2016
ULTIMA GEANĂ DE LUMINĂ de DANIEL DAC în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 by http://confluente.ro/daniel_dac_1471379548.html [Corola-blog/BlogPost/366264_a_367593]
-
a ști vreodată, Că umbra e-a luminii. Din ziua muribundă Lumina stă să curgă, Prin geana ei plăpândă, Un suflet să o plângă. Și-n drumul spre abisuri Prin bezna ispășirii, Ridică din mormânturi, Speranța mântuirii. Referință Bibliografică: ULTIMA GEANĂ DE LUMINĂ / Daniel Dac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2055, Anul VI, 16 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Daniel Dac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
ULTIMA GEANĂ DE LUMINĂ de DANIEL DAC în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 by http://confluente.ro/daniel_dac_1471379548.html [Corola-blog/BlogPost/366264_a_367593]
-
-l privească în ochi, gândindu-se că el a fost cel care i-a făcut întreruperea de sarcină. Așadar, îi cunoștea secretul. Desigur era medic și ce contează la ei? Da, dar era bărbat, isi spuse Carmen. Îi aruncă printre genele alungite o privire ce se dorea a fi amestec de timiditate dar și nerușinare. Domnișoara Carmen, ora de pian s-a încheiat, doresc să-ți mulțumesc pentru efortul făcut, dar deocamdată întrerupem orele de pian. Vă anunț prin bunica când
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII ROMAN---CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 by http://confluente.ro/viorica_gusbeth_1456319742.html [Corola-blog/BlogPost/383258_a_384587]
-
Nu pot a descrie iubirea Ce Domnul mi-a pus-o în piept, Nici pacea cea fără măsură, Cuvântul cel sfânt și cel drept, Nu pot să arăt în vorbire, Exact cum ești Tu, Domnul meu, Dar lacrima strânsă sub gene, Îmi spune că ești Dumnezeu. Vibrez ca o strună Părinte! Nu-i fibră din trup neatinsă, De dragostea Ta jertfitoare, Ce-n Lege și-n Har e cuprinsă. Nu-i vers mai duios, nu-i cântare, Să spună cât ești
TE-ADOR CHIAR ȘI-ATUNCI CÂND SUSPIN de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 by http://confluente.ro/lucica_boltasu_1463060478.html [Corola-blog/BlogPost/382167_a_383496]
-
-a-ncurcat coridoarele și scările înainte de somn, am ajuns tîrziu la acest adevăr bîntuit de dorade și midii rămase de la retragerea fluxului umplîndu-mi nările de parfumul largului limpede, firesc, ca și cum vremea aceea abia ar urma să vină la ivirea primei gene de lumină cînd tu încă dormi și ne visezi ieșind din constrîngeri într-o naivă, necesară uitare de sine. Referință Bibliografică: Melancolii / Luminița Cristina Petcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1407, Anul IV, 07 noiembrie 2014. Drepturi de Autor
MELANCOLII de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/luminita_cristina_petcu_1415312808.html [Corola-blog/BlogPost/369084_a_370413]
-
se surâs. (Învață-mă, Doamne!) Ajută-mă, azi, Doamne, încă un ceas Să stau cu Tine în grădina cu crini! (Ajută-mă, Doamne) Îți mulțumesc, Isuse, că am putut să plâng, Că am putut să-Ți cânt cu lacrimile-n gene! (Rugăciune). Inspirată din învățătura Psalmilor biblici, care răspund întrebării: cine este Împăratul veșniciei, poeta încheie plină de încredere, cu putere interioară de neclintit, mărturisind - fără să țină ascuns doar pentru sine - ci ca într-o spovedanie, dar nu doar față de
E(C)LIPSA – CA O PROMISIUNE A INSTALĂRII IMPERIULUI LUMINII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 by http://confluente.ro/elena_armenescu_1436451453.html [Corola-blog/BlogPost/384482_a_385811]
-
Cât privește tăcerea femeii, Blaga considera că femeia deține un secret al existenței, din vremea când Evei șarpele i-a șoptit ceva, tăcerea ei misterioasă fiind unul din misterele lumii: De-atunci femeia-ascunde sub pleoape-o taină/ și-și mișcă geana parcă-ar zice/ că ea știe ceva,/ ce noi nu știm,/ ce nimeni nu știe,/ nici Dumnezeu chiar.” Sigur că nu toți oamenii sunt la fel și nu toate femeile sunt tăcute, în momente în care ar trebui să fie
TĂCEREA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 by http://confluente.ro/vavila_popovici_1429303774.html [Corola-blog/BlogPost/372420_a_373749]
-
rele, Că un câine orb din pluș e Paznic printre tufănele. Miere-am pus într-o ulcică Veche, apă neîncepută, Busuioc sfințit, adică O licoare neștiută. Fluturi mici plutind alene Vor să intre pe fereastră Ca să-ți pună blând pe gene Zbor de pasăre măiastră. Când zâmbești prin somn, tu, zână, Vise-ți tremură sub pleoape. Aș dori să prind în mână, Dacă palma îl încape, Visul, curcubeu în noapte. Iar, când zorii-s plini de rouă, Să ți-l dărui
DESCÂNTEC DE SOMN UȘOR de ALIN ADRIAN CIOLOMPEA în ediţia nr. 2142 din 11 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/alin_adrian_ciolompea_1478887608.html [Corola-blog/BlogPost/372942_a_374271]
-
dragostea din care lumea și-a hrănit viitorul. Fiecare femeie are dreptul acum să își scoată în lume, tot ce crede ea mai de preț. Majoritatea chipul desenat în imagini care de care mai fermecătoare. Forma trupului modelat în creuzetul genelor moștenite de la părinți. Inteligența scăpărătoare cu care a fost dotată de la început și epoci la rând a fost împiedicată să o folosească și în interesul ei, nu doar al bărbatului sau al omenirii. Sânii ca simbol al izvorului vieții. Fundulețele
E GREU SĂ FII FEMEIE, AZI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/anghel_zamfir_dan_1453543721.html [Corola-blog/BlogPost/370534_a_371863]
-
Cu-a Domnului Lumină legământ Și-n astă primăvară-ți chemi rămașii Vor lăcrima de dor chiar și vrăjmașii, Iar eu sunt frunză legănată-n vânt... De șapte primăveri îți caut pașii. Rondelul lacrimii Să nu privești o lacrimă din geană! Nu vreau să arzi în dor mistuitor... Tovarăș bun și sufletului hrană Mi-a fost când tot părea apăsător. Cerneală pentru versul trist, în pană, Când suflet-plin mă doare-ngrozitor, Să nu privești o lacrimă din geană! Nu vreau să
ÎNCĂ, TE CAUT... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1463145940.html [Corola-blog/BlogPost/384927_a_386256]
-
o lacrimă din geană! Nu vreau să arzi în dor mistuitor... Tovarăș bun și sufletului hrană Mi-a fost când tot părea apăsător. Cerneală pentru versul trist, în pană, Când suflet-plin mă doare-ngrozitor, Să nu privești o lacrimă din geană! Nu vreau să arzi în dor mistuitor... De m-aș putea preface-ntr-o liană, Urca-m-aș către astru-orbitor S-ascult din nou cuvânt liniștitor, Tu, tatăl meu, pe bolta diafană... Să nu privești o lacrimă din geană! Dor
ÎNCĂ, TE CAUT... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1463145940.html [Corola-blog/BlogPost/384927_a_386256]
-
din geană! Nu vreau să arzi în dor mistuitor... De m-aș putea preface-ntr-o liană, Urca-m-aș către astru-orbitor S-ascult din nou cuvânt liniștitor, Tu, tatăl meu, pe bolta diafană... Să nu privești o lacrimă din geană! Dor... la șase ani Un cântec dintr-o harpă în suflet se revarsă. E ziua-n care, înțeleg doar cei ce au trăit plecarea tatălui, lăsându-ți inimioara arsă, cuvânt de mângâiere rămas în așteptare, negrăit. Lacrimă cursă în tăcere
ÎNCĂ, TE CAUT... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1463145940.html [Corola-blog/BlogPost/384927_a_386256]
-
un ciob de nimic sub pene pulsa numele meu către toate orașele lumii erai celălalt tu învelit în ninsori a treia persoană dintr-un glob de cristal desenai cercuri de foc pârjoleai temnițe și învățai orbii să mă vadă sub genele răsăritului Referință Bibliografică: celălalt tu / Gina Zaharia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 337, Anul I, 03 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Gina Zaharia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
CELĂLALT TU de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Celalalt_tu.html [Corola-blog/BlogPost/351466_a_352795]
-
publicat în Ediția nr. 2234 din 11 februarie 2017. CAPITOLUL 4 Sydney Sydney devenise o femeie frumoasă. Părul îi era de un saten cald, cu șuvițe blonde, luminoase, drept și lung până la umeri. Ochii de culoarea alunelor erau împodobiți cu gene negre, iar privirea îi era pătrunzătoare. Făcuse sport toată viața ei și se bucură de o siluetă fină și elegantă. Putea spune ca, la cei treizeci și opt de ani, avea o viața plăcută, împlinită. Reușise în avocatură, avea un
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/carmen_suissa/canal [Corola-blog/BlogPost/383533_a_384862]
-
Tom tare și-ar fi dorit s-o ... Citește mai mult CAPITOLUL 4SydneySydney devenise o femeie frumoasă. Părul îi era de un saten cald, cu șuvițe blonde, luminoase, drept și lung până la umeri. Ochii de culoarea alunelor erau împodobiți cu gene negre, iar privirea îi era pătrunzătoare. Făcuse sport toată viața ei și se bucură de o siluetă fină și elegantă. Putea spune ca, la cei treizeci și opt de ani, avea o viața plăcută, împlinită. Reușise în avocatură, avea un
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/carmen_suissa/canal [Corola-blog/BlogPost/383533_a_384862]
-
mai albastră, măi poetic alfabetul, S-ar putea naște chiar stele printre vise-n zorii zilei Și femeia s-ar întoarce, iar, în inima copilei! Ar fi nopțile mai albe, la lumina frumuseții S-ar topi pe zare aștrii, pește geana dimineții, Și ar curge în izvoare izvorâte din iubire, N-ar mai fi pe lume lacrimi, ar fi numai fericire! Și de-ar fi numai o clipă să se-oprească fiecare, La o șoaptă din înalturi, la a Domnului chemare
ŞI DE-AR FI SĂ VINĂ CLIPA de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 by http://confluente.ro/emilia_amariei_1491207563.html [Corola-blog/BlogPost/373509_a_374838]
-
Literatura > Beletristica > DOUĂ TOPAZE Autor: Nastasica Popa Publicat în: Ediția nr. 2033 din 25 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Două topaze Cu liniște în gânduri privesc zarea Prin ochii tăi să văd alt răsărit, Când soarele duios săruta marea, Prin geana zării-ti văd chipul dorit. Un fuior de vis aș toarce-n infinit, De m-ai cuprinde-n brațe printre raze, De-atâtea ori un răsărit, când am privit, Vroiam să-ți văd privirile-topaze. Îți scriu poem din visele nescrise
DOUĂ TOPAZE de NASTASICA POPA în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 by http://confluente.ro/nastasica_popa_1469472985.html [Corola-blog/BlogPost/370883_a_372212]
-
printre raze, De-atâtea ori un răsărit, când am privit, Vroiam să-ți văd privirile-topaze. Îți scriu poem din visele nescrise, Un cânt ce izvoraște parcă-i mut, Gândul căzut parcă-i printre abise, Iubirea are gust de pergamut. Din gene zorii-mi fură iară dorul, Fuiorul tors îmi cade,se destramă, Cuprind în bratele-amândouă norul, Las soarele s-arunce-a să năframa. Și renăscut din vise te-am găsit În apa mării, în luciri de raze, Abia când visul se pare c-
DOUĂ TOPAZE de NASTASICA POPA în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 by http://confluente.ro/nastasica_popa_1469472985.html [Corola-blog/BlogPost/370883_a_372212]
-
medierea paralelismului gândirii gândurilor la temperatura travaliului re/creator. În opoziție cu tragismul lumii exterioare, poeta caută răspunsuri, certitudini lămuritoare. Gândurile „slăbite“ sunt întrebate sub presiunea imaginarului: „cum să opresc timpul acesta /ce curge haotic? Să-ți pot strecura printre gene/o mângâiere /un cântec, /un cuvânt, /ca o lumină adâncă, / frumos să încolțească / în inima ta?” (Învață-mă). După cum observăm, procedeul ales înlătură efectele distanțării apăsătoare dintre cele două Eu-ri și decodifică în cheie tironiană rețeaua de semnificații a elementelor
VIORELA CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 by http://confluente.ro/Autoritatea_gnoseologica_a_cuvantului_viorela_codreanu_tiron.html [Corola-blog/BlogPost/360901_a_362230]