14,860 matches
-
Dumnezeu, Când mă zbăteam în tine să vin pe lume, eu, Ce i-ai șoptit în taină, ce l-ai rugat, nu știu, De m-am născut durere și plânset și pustiu. Ce i-ai cerut tu, oare, când pe genunchi stăteai, Ce-ai vrut să fiu și... mama... ce ruga înălțai În nopțile acelea, ce-i spuneai lui Iisus, Vei fi cerut canoane, vreo cruce grea, de duș? Ce ai dorit să fie viața mea, un semn? De m-am
VEI FI CERUT SĂ-MI FIE CUVINTELE, POEM? de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 by http://confluente.ro/emilia_amariei_1476940275.html [Corola-blog/BlogPost/374104_a_375433]
-
Amalia, a rămas blocat. Nu‑i venea să-și creadă ochilor. Ea se unduia în jurul unei bare verticale, cu ochii întredeschiși și cu buzele fremătând, cu părul despletit, lăsat să măture dușumeaua când trupu‑i se îndoia pe spate, în timp ce genunchii‑i strângeau bara aceea albă, lustruită de atâta frecuș. Preț de cinci minute a privit fără să clipească, orbit de furie și gelozie. „Ce face nenorocita asta acolo, băi frate! Cum a ajuns aici? De ce mă minte că se închide
CHEMAREA DESTINULUI (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Chemarea_destinului_1_.html [Corola-blog/BlogPost/355599_a_356928]
-
bărbatului se strecurau prin părul răsfirat al femeii, apa le atingea gleznele și muta căldura nisipului mai sus pe picioarele ei netede, sculptate de mâini sensibile, se întindea o manta roșie peste grânele galbene, arzătoare ale soarelui, reflecții roșii pe genunchii ei, apa inundă coapsele, iar el căută iluziile de apartenență, în care fiecare respiră prin celălalt. Culorile calde ale soarelui în apus s-au suprapus peste fața rece și albastră a mării într-o mângâiere, el îi prindea mijlocul într-
CONCURSUL DE SCHI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Concursul_de_schi_.html [Corola-blog/BlogPost/357250_a_358579]
-
din Evanghelii, în isonul puternic și bine modulat al dascălului. Au stropit cu aghiazmă, dar căpățâna parcă voia neapărat să-i facă în ciudă preotului. Acum se mișcă mai abitir ca înainte, ca și cum aghiazma o asmuțise. Popa a căzut în genunchi, cu mâinile către cer: - Arată-ne, Doamne, Dumnezeule al nostru, marea ta putere și fă ca această lucrare a diavolului să plece pe pustii... și iarăși începeau să cânte pe două voci, în timp ce soarele le bătea în cap cu razele
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 by http://confluente.ro/Adevarul_nu_l_poti_ascunde.html [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
Acasa > Stihuri > Momente > ÎN AUR STRĂLUCIND, PE FRUNTEA TA, COROANA ... Autor: Marin Bunget Publicat în: Ediția nr. 309 din 05 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Vin astăzi în genunchi, la tine, sfântă tară, Dă-mi din puterea ta, de veacuri adunată, Să pot răbda rușinea ce-ți stă acum povară. Ești dată la străini, bucată cu bucată, De pe pământul tău pe care m-am născut, Ca un vânat gonit
ÎN AUR STRĂLUCIND, PE FRUNTEA TA, COROANA ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/In_aur_stralucind_pe_fruntea_ta_coroana.html [Corola-blog/BlogPost/348595_a_349924]
-
chin. Iar ei, vor fi plecați... și n-o să le mai pese. Din rănile-ți lăsate, în alte părți de lume, Și-au dus pe sub ascuns, averile imense. Ascunși vom fi și noi... ca nație și nume. Vin astăzi în genunchi, la tine, sfântă țară Și-ți jur, că n-am să-i iert nici dincolo de tine. Precum strămoși mei întreagă te lăsară, Am să te las și eu, la neamul care vine. Referință Bibliografică: În aur strălucind, pe fruntea ta
ÎN AUR STRĂLUCIND, PE FRUNTEA TA, COROANA ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/In_aur_stralucind_pe_fruntea_ta_coroana.html [Corola-blog/BlogPost/348595_a_349924]
-
o simt când se ridică. Îmi spune lumea să o duc la un azil. Nu pot să fac asta. Doar ea mi-a mai rămas. Îmi povestesc oamenii că, în perioada în care eram bolnavă, bunica a stat doar în genunchi, rugându-se pentru mine, și zilnic se ducea la mănăstire să se roage să mă fac bine. Cum aș putea eu acum să o las? Când ajung acasă de la cursuri, îmi leg de picior saci medicinali umpluți cu nisip ca să
SĂ DĂRUIM PENTRU VIAŢĂ ! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 by http://confluente.ro/georgeta_resteman_1423346247.html [Corola-blog/BlogPost/340365_a_341694]
-
în plină zi nu mă uimește și mă întreb ce perspective v-a avea ziua de azi? Mă-nchin la icoana din colțul de est al camerei lila. Spun rugăciuni pe moment create, le repet și până la sfârșitul statului în genunchi le uit. Le spun pe cele știute și le repet ca să fiu sigură că măcar de asta sunt vrednică. Simt oboseala de la primele orele ale zilei. Mă așteaptă altă icoană, care se vrea desăvârșită. Culorile stau cuminți la rând întrebându
CARTEA CU MIROS DE MIR ŞI TĂMÂIE de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/lilioara_macovei_1420627456.html [Corola-blog/BlogPost/376646_a_377975]
-
-i pierde ochii, era ținut cu vederea în razele arzătoare ale soarelui marin. Gol și cu capul descoperit capătă insolație și este cuprins de friguri. Este apoi lăsat să fie jefuit și bătut de tilhari. Soldații îl bruschează, cade în genunchi și este lovit fără milă. Suferind de foame și de sete, abia-si duce zilele. Organismul nu mai rezistă. Cere permisiunea să meargă la o capelă, este chemat preotul cu Sfântă Împărtășanie. După primirea Sfanțului Trup și Dumnezeiescului Sânge ridică
DESPRE VIATA, OPERA SI ACTIVITATEA SFINTILOR TREI IERARHI – ICOANE, PILDE SI REPERE AUTENTICE IN CADRUL BISERICII CRESTINE, UNIVERSALE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1422437103.html [Corola-blog/BlogPost/357696_a_359025]
-
scurt am mers cu o mobiletă (conducând o motocicletă pentru prima dată în viața mea) de la Nanterre la Place de la Concorde, Paris (vreo 20 km), și am avut un accident la o intersecție. Mi-am făcut două răni la fiecare genunchi, și am ajuns la consulat cu ciorapii de nylon lipiți de piele si cu dâre de sânge. Vorbisem cu aceeași secretară de la Consulatul American de probabil 9-10 ori. De fiecare dată îmi spusese că nu știe nici o organizație care m-
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 by http://confluente.ro/emilia_tutuianu_1496371579.html [Corola-blog/BlogPost/383055_a_384384]
-
ființe care sunt eterice în sine, ionice. Tatiana Scurtu Munteanu are, pe drumul Damascului, simbol al reîtregirii neamului, viziunea iubirii fără de moarte, fiindcă asemenea zăpezii totul este trecător, rămânând în urmă doar doina, unicitatea expresiei sufletului românesc: “ Ninsoarea cade în genunchi Ca stelele în rugăciune, Ferestrele într-un mănunchi Se-aprind din bobul de tăciune.”( Cununa doinelor de nea ). Asemeni lui Arghezi cuvântul are o funcție cosmogonică, atribuind ființei ficțiunea sacră. Pentru poetă, versurile au o formă ingenuă, fragment mitic, care
SENTIMENTUL ROMÂNESC AL FIINȚEI ÎN POEZIA TATIANEI SCURTU MUNTEANU de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 by http://confluente.ro/tatiana_scurtu_munteanu_1445093735.html [Corola-blog/BlogPost/372348_a_373677]
-
măreață și renunțând la abordări costelive, sentențioase pe care le folosea mai mereu când venea vorba de băiatul surorii sale mai mici, Vergina. Se așeză apoi pe lavița de lângă blidarul cu linguri de lemn și străchini de pământ, trase peste genunchi petecul scămoșat de dimie care acoperea cele câteva scândurele încleiate, se proțăpi cu spinarea în scaunul cu răzmătoare simplă, cu o mână numărând firele împletite ale ciucurilor iar cu cealaltă scoțând tacticos din buzunarul de sus al tunicii luleaua de
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 by http://confluente.ro/Bastardul.html [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
oameni, nu te ia el de mână să îți arate ce să faci.” La biserică m-a dus prima dată mama. Mi-a tot promis că mă ia la biserică dacă sunt cuminte și nu mai alerg să îmi jupoi genunchii, că nu mă poate duce acolo așa zdrelită pe picioare. Curtea bisericii, albă și mare, sălașul lui Dumnezeu, din mijlocul satului, o cunoșteam bine pe dinafară, fiind locul de joacă al copiilor, când era vreo sărbătoare sau vreo nuntă în
CLIPA... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 by http://confluente.ro/Rodica_elena_lupu_taina_scrisului_28_rodica_elena_lupu_1345517572.html [Corola-blog/BlogPost/355104_a_356433]
-
lor este cu totul alta, pe care o numesc singurătatea deghizată ce ascunde o sociabilitate fie frustrată, fie inconfortabilă, iar monologul cheamă mereu o replică: "Cât despre copilărie; eu intru în ea în fiecare noapte./ Dar când mi se zdrelesc genunchii de bolovanii înfășurați/ cu mătasea broaștei din lacul unde mama punea vara/ cânepa la topit, simt în gură câlți după melițat și strig: "Viitorul meu merită să se preteze la toate umilințele/ pentru a fi liber". Rememorarea locurilor natale îmi
GHEORGHE IZBĂŞESCU-CÂNTECE DE MÂNTUIRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 by http://confluente.ro/Gheorghe_izbasescu_cantece_de_mantui_al_florin_tene_1328504673.html [Corola-blog/BlogPost/346664_a_347993]
-
Din cuib de ochi, eternă despărțire, două lacrimi pleacă, una, de fiica, cealaltă, de tată. Într-un sătuc, cu multe neștiute, o fată-și duce sufletul la groapa, îi este viața-n paranteze rupte, răpusa, plânge blestemata soarta. Îi tremura genunchii, povestea-i terminată. A fost odată, o fiică și un tată. Au fost, odată. Une fille et un père, tânt de silence dans le froid. Ils se comprennent, que des yeux, elle, de prier, lui de se taire, lui, résigné
UNE HISTOIRE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1410356588.html [Corola-blog/BlogPost/367650_a_368979]
-
ei cald mă făcea să mă simt, oarecum, protejată. Simțindu-i sânii, am fost tentată să îmi sug degetul, asemănător vremurilor în care abia mă înțărcaseră. Jenată, fie și numai de amintirile căzute valuri peste mine, am pus mâinile între genunchi și, în cele din urmă, am adormit. M-am trezit când se lăsase deja întunericul. Trecusem de Craiova. Când am privit pe geam, am avut impresia că sunt iarăși în Grecia. Trenul cobora spre Turnu Severin. De sus, de pe dealul
OLTENII UN FEL DE EVREI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 by http://confluente.ro/Oltenii_un_fel_de_evrei_al_florin_tene_1328862997.html [Corola-blog/BlogPost/346736_a_348065]
-
lumea se distrează până dimineața, în zilele de sărbătoare, mai ales tinerii și fetele proaspăt ieșite la horă, care băteau pardoseala salonului cu opincuțele prinse cu șnur negru, ce se împletea peste ciorapii de lână seină sau albă, până aproape de genunchi. Feciorii, pui de domnișani, îmbrăcați în frumosul costum național, cu opinci din talpă, pantaloni din dimie albă, făcută în casă, strânși pe picioare, scoțându-le în relief pulpele sănătoase, pline de mușchi, cu cămașă cu pui, strânsă cu chimir din
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 by http://confluente.ro/O_poveste_insangerata.html [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
în apropierea gâtului, era legată cu șnur negru, nu strâns, mai lejer, să se vadă pieptul arămiu și mușchiulos, pe care crescuseră fire de păr, atât de prețuite de către viitoarele neveste. Unii purtau în picioare opinci, alții cizme până aproape de genunchi, model ardelenesc, de unde ne e obârșia. Nicu venise aproape în zorii zilei de luni de la han, unde avea o misiune destul de grea. Să le cânte băieților și fetelor din clarinetul său, din fluier sau caval, sârbe, brâuri ca pe la noi
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 by http://confluente.ro/O_poveste_insangerata.html [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
-i lui Dumnezeu că n-ai nimerit-o! Au aprins lampa. Mama Elenei se ridică din pat, speriată, aproape că nu știa ce s-a întâmplat. Nicu trase cuțitul din saltea, deschise ușa și-l aruncă în grădină. Căzu în genunchi în fața icoanei, sub care încă mai lumina candela. Se rugă câteva minute. - Mi-a fost frică, Lice, de ceea ce scria în bilețel. De când ai plecat, eu dorm cu mama... Nicu, răsfățat de Lina cu numele Lice, de la Culici (Culici, la
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 by http://confluente.ro/O_poveste_insangerata.html [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
Din cuib de ochi, eternă despărțire, două lacrimi pleacă, una de fiică, alta de tată. Într-un sătuc, cu multe neștiute, o fată-și duce sufletul la groapă, îi este viața-n paranteze rupte, răpusă, plânge blestemata soartă. Îi tremură genunchii, povestea-i terminată. A fost odată o fiică și un tată... Au fost, odată. În ziua de 13 Mai 2009, ora 23.37, o fiică trăia un ultim moment, o ultimă clipă alături de tatăl ei. De atunci, nimic nu a
ÎNCĂ, TE CAUT... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1463145940.html [Corola-blog/BlogPost/384927_a_386256]
-
rouă la ivirea zorilor răcoroase. Săndica simți un gol în stomac după sărutul lui pasional. De fiecare dată când Mircea îi atingea pielea fierbinte, era pătrunsă de ceva ca o amețeală în partea inferioară a abdomenului și i se înmuiau genunchi. Toate simțurile îi erau treze, și neliniștea de dinaintea furtunii începea să o cuprindă. Limba lui activă, dar nu amenințătoare, penetră încet și delicios cavitatea gurii sale, mângâind-o cu tandrețe. Ea scoase un scâncet care însemna plăcere, în timp ce Mircea începu
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. III NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 by http://confluente.ro/Cat_de_mult_te_iubesc_ro_stan_virgil_1391253894.html [Corola-blog/BlogPost/342003_a_343332]
-
dintre cele două superbe picioare, zvelte ca de căprioară. Stăteau înlănțuiți în mijlocul camerei, sub lumina difuză a veiozei aprinsă în locul luminii puternice degajată de lustra cu trei brațe. Mircea conduse fata spre marginea patului, prinzând-o cu o mână pe sub genunchi și cu cealaltă de după talie, o ridică cu ușurință și o așeză pe pat, lăsându-i capul pe perna albă. - Sărută-mă, sărută-mă, șopti Săndica, ridicându-și buzele țuguiate spre Mircea. Alăturându-se cu plăcere partenerei, își plimba necontenit
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. III NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 by http://confluente.ro/Cat_de_mult_te_iubesc_ro_stan_virgil_1391253894.html [Corola-blog/BlogPost/342003_a_343332]
-
picături de buze fierbinți. - Iar tu ești posesivă, îi răspunse Mircea, în timp ce trupul fetei dansa grațios deasupra lui. Buzele îi deveniseră trandafirii, umede și iritate de atâtea sărutări. S-a smuls iarăși de sub ea și imediat. S-a așezat în genunchii între coapsele sale în timp ce îi mângâia sânii ce i se ofereau dornici de alintare, în toată splendoarea frumuseții lor. Piciorul ei delicat a apărut pe umărul partenerului, cu mâna prinzându-i brațul pentru a fi pătrunsă cât mai adânc. - Iubitule
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. III NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 by http://confluente.ro/Cat_de_mult_te_iubesc_ro_stan_virgil_1391253894.html [Corola-blog/BlogPost/342003_a_343332]
-
lui din cartoful fiert, primit o dată pe zi, ca să-l întremeze pe frate-său. Avea cu el și o carte de rugăciuni, o epistolie, pe care i-o puse mama-sa în sân la plecarea de-acasă. Se așeza în genunchi în mijlocul barăcii și citea cu voce tare, pentru toți bolnavii, rugăciunile întăritoare, de fapt, singurul tratament pe care aceștia și-l puteau administra - pentru suflet, căci pentru trupul bolnav tifoșii nu primeau nimic. Totul era la cheremul rezistenței propriei naturi
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 by http://confluente.ro/_intalneste_i_doamne_si_adu_mi_i_s_gheorghe_parlea_1341161372.html [Corola-blog/BlogPost/345784_a_347113]
-
omul de pază. În secretariat nu era nimeni, așa că secretara trebuia să fie la senator în birou. Când deschise ușa, imaginea apărută avu efectul unei lovituri de măciucă în moalele capului. Secretara, o tinerică cu o rochiță scurtă până deasupra genunchilor, era cu fundul pe masa de lucru a senatorului și cu un picior pe un scaun, iar șeful său se lupta cu ea de mama focului, fără să se teamă că putea cineva să vină să dea peste ei. Când
ROMAN. CAPITOLUL SAPTESPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1454999698.html [Corola-blog/BlogPost/362419_a_363748]