629 matches
-
a intrat neîncrezătoare pe scenă și a ieșit în ovații și aplauze. Cum a reușit? Nu găsea nici o explicație. Sau poate da, ajutorul Tatălui Ceresc! La final, după reverență Măria își îndreptă privirea spre colțul scenei și o ,,văzu” , acolo, ghemuită, pe Alexandra uitându-se la ea cu o privire rugătoare, chinuită, de femeie abandonată. Și pentru prima dată, de la începutul stagiunii, Maria o domină. În momentul în care privirile li se încrucișară, aceasta lăsă privirea în jos, recunoscându-se învinsă
ÎNGER SAU DEMON PARTEA A DOUA, CAP I de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 by http://confluente.ro/flori_bungete_1487439348.html [Corola-blog/BlogPost/377351_a_378680]
-
noaptea te așteptam la poartă știind că vii dar nu știam că nu rămâi spre a fi povestea în care un băiat și o fată s-au tot iubit până când soarta i-a despărțit. Când azi te am revăzut stând ghemuită pe piatra aceea rece din fața farmaciei, am înlemnit. Nu cereai pomană de la nimeni, stăteai doar ghemuită pe piatra aceea rece uitându-te la lume. Din când în când un trecător zelos îți arunca un ban, jenat parcă de gestul său
FEREASTRA UNEI NOPŢI DE VARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/anghel_zamfir_dan_1485762091.html [Corola-blog/BlogPost/359773_a_361102]
-
închideau în spatele farfuriilor pline în spatele caramelelor, în spatele copiilor mângâiați, iar eu țeseam povești cu îngeri, adulmecând, la ferestrele lor, DRAGOSTEA, și amețea toata carnea mea slăbănoagă de un parfum neștiut de vanilie, până sub corcodușul bătrân în care tot așteptam, ghemuită, ca ei să adoarmă sătui, iar eu să mor legănată în aburii orezului cu dulceață, până sub frunzele tremurând a blestem, până sub lacrima pe care n-o vedea nimeni. Nu ești bună de nimic, obraznico ! de nimic nu ești
DRAGOSTEA...CA O COAJĂ DE OU ÎNTR-O BATISTĂ de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 by http://confluente.ro/camelia_radulian_1427614584.html [Corola-blog/BlogPost/377206_a_378535]
-
lui. să se ducă pe inima lui vrea. au chemat îmblânzitoarea de iepuri. să-i ofere inima lui îmblânzitoarei de iepuri. și s-a trezit paznicul de noapte . și îi era frică. Si vei întreba de oameni aceștia. aliniați și ghemuiți. te vor opri să nu pleci. că uite stai aici cât plouă afară. ce timp e înăuntru la oamenii aceștia aliniați și ghemuitori. e cald și bine. uite afară plouă. pelerinele de ploaie nu sunt îndeajuns sunt din coajă de
POEME TIMIDE (2) de EMIL IULIAN SUDE în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 by http://confluente.ro/emil_iulian_sude_1456012638.html [Corola-blog/BlogPost/370100_a_371429]
-
subțire și să rămână cu ea, să nu plece. Cu gesturi atente, pline de tandrețe, Eugen a învelit-o după ce i-a desfăcut nasturii de la bluză și s-a întins lângă ea, îmbrățișând-o. S-au sărutat lung și ea, ghemuită toată la pieptul lui, cu ochii închiși, șoptea ceva de genul "te iubesc", din ce în ce mai rar, până a adormit. După ce s-a convins că respiră regulat în somn profund, Eugen a sărutat-o pe buze ca într-o suflare ușoară de
DARUL DE CRĂCIUN (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Darul_de_craciun_4_.html [Corola-blog/BlogPost/341415_a_342744]
-
abia apusese, inca i se mai zăreau sprâncenele la orizont. Cerul era plin de nori care se duceau la locul risipirii, unii albaștri că tunetul, unii lăptoși că spaimă, unii albăstrui spre gri. Stăteam așezat pe marginea terasei, cu cățelușă ghemuita în iarbă, la picioarele mele. La un moment dat, a trecut o învolburare, un amestec între presimțirea galaxiei și valul înspumat, doborâtor de corăbii cu pânze, între câmpul de bătălie cu mii de coame de cal fluturând eroic și despicarea
GOYA de RAUL BAZ în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 by http://confluente.ro/Raul_baz_1406222773.html [Corola-blog/BlogPost/349479_a_350808]
-
Dar mă așteaptă clipă rostuita Ca să însemne trâmbiți de cocos Dar mă așteaptă dimineață treaza Când să mă frec la ochi va trebui M-așteaptă rațiunea ce veghează Ca zborul meu să-nceapa într-o zi! În depărtări de neguri, ghemuita, Eu am zărit o floare mândră-albastră, Spre frumusețea ei acum palpita Pustia-mi inima de veacuri casta. Măreață Luna Soarelui îi spuse De dorul neclintit de meteor Iubirea pentru el griji le răpuse Și-i dezlegară-al lor zălog de
POVESTEA UNUI METEOR de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 by http://confluente.ro/gigi_stanciu_1413550760.html [Corola-blog/BlogPost/383755_a_385084]
-
suflet, a câta dată oare? Și-atunci îmi este cald și-atunci îmi este bine, Mă-nvaluie lumina în sufletul preaplin, Îmi este dor de noi, îmi este drag de tine, Îmi este înviere omule senin Stau ca într-un pântec ghemuită, La pieptul tău privindu-mă într-o oglindă, În care viața-mi încă merită trăită, Cu miile de ani, secundă de secundă, Iar tu mă-nveți o ne-nțeleasă limbă, Ce-i netradusă încă în depărtările din noi, În care verticalitatea
QUOD ERAT DEMONSTRANDUM de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 by http://confluente.ro/silvana_andrada_1473666089.html [Corola-blog/BlogPost/381486_a_382815]
-
a mulțumit, chiar înainte de Crăciun! Eu sunt unchiul Drosselmeyer. O senzație nedefinită de aproape bine. Încep și să râd, amintindu-mi de copilă și de crema de cacao, un râs zguduitor, epuizant, Doamne, ce bine e să râzi! Așa adorm, ghemuit, așa îi pun punct zilei ăsteia nebune, palide, cu o atingere de roșu în obraji. Acum nu mai exist, acum dispar. De departe, din piețele de Crăciun, se aud colinde.
„Un leu, nenea! Sau cât ai dumneata...” by https://republica.ro/eugenie-de-craciun-zun-leu-nenea-sau-cat-ai-dumneata [Corola-blog/BlogPost/337867_a_339196]
-
bucurie din ciorchinii de strugurii zemoși, nebăgând în seamă prezența mea. În tot aerul răsună sunetul grav al acestor păsări vesele și răzbate până la mine mirosul adormitor al strugurilor copți. În apropiere o pereche de gugustuci cu penele ude stau ghemuiți și înlănțuiți, lăsându-se copleșiți de sentimentul unic al dragostei. Se aude foșnetul pașilor mei printre frunzele arămii de pe alee. De o parte și de alta a aleii sunt flori, o multitudine de culori și miresme îmi încântă simțurile. Frunzele
EMOŢIE DE TOAMNĂ de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Emotie_de_toamna_.html [Corola-blog/BlogPost/356877_a_358206]
-
ne-a umbrit și nu l-am observat până când grindina măruntă ne-a întrerupt efortul. Am abandonat țancul și am alergat la străiți, să ne adăpostim sub pelerine. Grindina era tot mai mare, loviturile tot mai dureroase. M-am învelit, ghemuit, în pelerina de folie. Scâncind, cățelandrul mi s-a strecurat la picioare. - Ei, mânce-o hiriș! Răpăiala a ținut mai puțin de un sfert de ceas, în rafale cu gheață când deasă și măruntă, când rară și mare. Pelerina mi
„- Nu-i treaba me cin te-o trimes...” În prima mea ciobănie, „omul Domnului” ne-a apărut pe un vârf de munte și noi l-am luat cu bolovani by https://republica.ro/z-nu-i-treaba-me-cin-te-o-trimes-in-prima-mea-ciobanie-zomul-domnului-ne-a-aparut-pe-un-varf-de-munte [Corola-blog/BlogPost/338788_a_340117]
-
în beton și metal, numai cu lămpile de poziție aprinse. Imediat după ce mașina a depășit linia gardului a oprit și a coborât din nou. A închis porțile. Iuliana se făcuse mai mică decât își imagina vreodată că poate reuși. Stătea ghemuită, cu genunchii aduși sub bărbie, tremurând de groază. Nu vedea nimic în jur. Decât gardul uriaș și un drumuleț de beton în coastă, atât cât putea fi văzut prin parbriz, în lumina slabă a lămpilor. Înainte de a porni motorul, bărbatul
CHEMAREA DESTINULUI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Chemarea_destinului_2_.html [Corola-blog/BlogPost/355583_a_356912]
-
26 decembrie 2016. Surâs de lună între munți, Contur ca o sprânceană-a lumii, Un râu de gânduri peste frunți, Ar face să-nflorească prunii. Coboară-ți vocea în viori, În inimile dezlipite; Obraz lovit de-atâtea flori Și sufletele ghemuite. Pe pasul tău să calc speranța În mii de cioburi neletale, S-o spargem, să-nclinăm balanța Unei iubiri accidentale. Mâna ta poartă numai lacrimi Și gânduri coapte în amurg, Din care mușc cu poftă patimi, Apoi în mine toate
LORENA GEORGIANA CRAIA by http://confluente.ro/articole/lorena_georgiana_craia/canal [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
poezii ... Citește mai mult Surâs de lună între munți,Contur ca o sprânceană-a lumii,Un râu de gânduri peste frunți,Ar face să-nflorească prunii.Coboară-ți vocea în viori,În inimile dezlipite;Obraz lovit de-atâtea floriși sufletele ghemuite.Pe pasul tău să calc speranțaîn mii de cioburi neletale,S-o spargem, să-nclinăm balanțaUnei iubiri accidentale.Mâna ta poartă numai lacrimiși gânduri coapte în amurg,Din care mușc cu poftă patimi,Apoi în mine toate curg.Oprește ceasul
LORENA GEORGIANA CRAIA by http://confluente.ro/articole/lorena_georgiana_craia/canal [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
să trăiesc, Nu pot să-mpiedic iarna care vine, Dar pot la mine-n gând să asfințesc. Ascult o simfonie învechită A unui trubadur necunoscut Și în această stare chinuită Stau coatele pe masa mea de lut, Săpând în liniștirea ghemuită. Sunt întrebări ce nu mai au răspuns, Sunt forfote și glasuri ... Citește mai mult Am auzit că bolta-i mai aproape,Am auzit că muntele-i pustiu,Am auzit că podul peste apeS-a sfărâmat sub pasul tău târziuși muntele
LORENA GEORGIANA CRAIA by http://confluente.ro/articole/lorena_georgiana_craia/canal [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
mor murind, nici să trăiesc,Nu pot să-mpiedic iarna care vine, Dar pot la mine-n gând să asfințesc.Ascult o simfonie învechităA unui trubadur necunoscutși în această stare chinuităStau coatele pe masa mea de lut,Săpând în liniștirea ghemuită.Sunt întrebări ce nu mai au răspuns,Sunt forfote și glasuri ... XXVII. PE CINE-NTREB DE DUMNEZEU?, de Lorena Georgiana Craia , publicat în Ediția nr. 2114 din 14 octombrie 2016. Cu liniștea mă prind de timpul rece, Cu lipsa ta
LORENA GEORGIANA CRAIA by http://confluente.ro/articole/lorena_georgiana_craia/canal [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
Lorena Georgiana Craia , publicat în Ediția nr. 2104 din 04 octombrie 2016. Când mergi în negru, braț la braț, Privește moartea cu nesaț, Atinge-i poala, tremurând, Apoi transformă-te în vânt. Când mergi pe drumuri, răzvrătit De-atâta suflet ghemuit, Coboară-ți vocea în balast, Fii pentru moarte un contrast, Oprește lumea-n gândul tău, Oprește binele din rău, Așază totul în păduri, Să crească-n ochi de cerbi și muri. Aseară n-a mai fost la fel... Dormea cu
LORENA GEORGIANA CRAIA by http://confluente.ro/articole/lorena_georgiana_craia/canal [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
poartă către Rai. Știu că îți pare-a fi nedrept, ... Citește mai mult Când mergi în negru, braț la braț,Privește moartea cu nesaț,Atinge-i poala, tremurând,Apoi transformă-te în vânt.Când mergi pe drumuri, răzvrătitDe-atâta suflet ghemuit,Coboară-ți vocea în balast,Fii pentru moarte un contrast,Oprește lumea-n gândul tău,Oprește binele din rău,Așază totul în păduri,Să crească-n ochi de cerbi și muri.Aseară n-a mai fost la fel...Dormea cu
LORENA GEORGIANA CRAIA by http://confluente.ro/articole/lorena_georgiana_craia/canal [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
M-am apropiat și-am dat peste o față roșie, scăldată în lacrimi. Stătea ghemuit, de parcă l-ar fi durut stomacul. Privirea lui mă ruga să nu spun nimănui că se află acolo, parcă ar fi vrut să devină invizibil în acel moment, iar lucrurile să se schimbe în așa fel de parcă n-ar fi
SALADIN de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Saladin_ciprian_alexandrescu_1357558687.html [Corola-blog/BlogPost/348746_a_350075]
-
în sanie... în tine se-aude doar timbrul parcă mai împlinit care spune la nesfârșit: "vino! vino!" caii pricep ajungerea ta, înalță nechez printre fuioare de abur și scapără iar pe drumul zgăriat cu ani în urmă.... iar tu stai ghemuită acolo unde doar două lumini negre te apasă de peste un zămbet... și-ți este bine, și-un cald din taine care se duce cu tine, nerăcorit nici de fulgii ce cad, nici de goana cailor, ci sporit de cei doi
IARNĂ DE-ACUM SAU DE DEMULT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1421652630.html [Corola-blog/BlogPost/377063_a_378392]
-
parte și cealaltă, ciorchine de prăvălioare, care mai de care mai cochetă și asezonată cu fețele zâmbitoare ale proprietarilor. La un moment dat, în fața uneia dintre ele, pe un scăunel o doamnă în vârstă - undeva între 70-75 de ani - stătea ghemuită și cosea... M-am apropiat de ea, am salutat, a răspuns în greacă prima dată și apoi, cu o iuțeală uimitoare s-a ridicat, a început să vorbească în engleză, cursiv, fără a se opinti în rostirea cuvintelor și ne-
LEFKARA de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_cipru_10_lefkara_georgeta_resteman_1344246131.html [Corola-blog/BlogPost/355004_a_356333]
-
2187 din 26 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Contur că o sprânceană-a lumii, Un râu de gânduri peste frunți, Ar face să-nflorească prunii. Coboară-ți vocea în viori, În inimile dezlipite; Obraz lovit de-atâtea flori Și sufletele ghemuite. Pe pasul tău să calc speranța În mii de cioburi neletale, S-o spargem, să-nclinăm balanța Unei iubiri accidentale. Mâna ta poartă numai lacrimi Și gânduri coapte în amurg, Din care mușc cu poftă pătimi, Apoi în mine toate
RUGĂMINTE de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2187 din 26 decembrie 2016 by http://confluente.ro/lorena_georgiana_craia_1482785242.html [Corola-blog/BlogPost/361957_a_363286]
-
poezie #literatura #poezii #ArsMuriendi Surâs de luna între munți,Contur că o sprânceană-a lumii,Un râu de gânduri peste frunți,Ar face să-nflorească prunii.Coboară-ți vocea în viori,În inimile dezlipite;Obraz lovit de-atâtea floriși sufletele ghemuite.Pe pasul tău să calc speranțaîn mii de cioburi neletale,S-o spargem, să-nclinăm balanțaUnei iubiri accidentale.Mâna ta poartă numai lacrimiși gânduri coapte în amurg,Din care mușc cu poftă pătimi,Apoi în mine toate curg.Oprește ceasul
RUGĂMINTE de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2187 din 26 decembrie 2016 by http://confluente.ro/lorena_georgiana_craia_1482785242.html [Corola-blog/BlogPost/361957_a_363286]
-
la joc) TEOCLES (din nou): Să jucăm?! (Bătrânul face întâia mișcare. Jocul decurge normal. În timpul discuției Adamir observă cu coada Ochiului Minții cum podeaua se preschimbă într-o tablă imensă de șah. Pioni erau entități umanoide. În centru se aflau ghemuiți, în poziția lotusului, urmărindu-se reciproc) Știi de ce te afli aici? ADAMIR: Ca să aflu răspunsuri? (Teocles: își înclină capul pe spate și râde) Mai de grabă ca să găsești întrebări! Voi oamenii sunteți așa naivi! Puneți valuare pe Adevăr deși nu
de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 by http://confluente.ro/alexandru_craciun_1431409335.html [Corola-blog/BlogPost/359839_a_361168]
-
ciudate,năluce pestrițese-aruncă-nspre mine hulpav și viclean,monahii odăii, cu coate tocite,citesc iar din pravilerunele ronde,... XXXII. IARNĂ ATIPICĂ, de Leonid Iacob , publicat în Ediția nr. 1139 din 12 februarie 2014. Iarnă atipică Peste zidurile îniernate ale orașului stă ghemuit întunericul, iar fruntea sfârtecată a cerului bântuie-n nori de cenușă. Ninge fără noimă peste catapetesmele lumii, iar copacii gem bolnav printre umbre în timp ce vântul hohotind năvălește cu hoardele sale albite de ură. Trec zgribulite ciori printre popoare de cristale
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/leonid_iacob/canal [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]