19 matches
-
Ediția nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Oare cine l-a descris perfect Pe Luceafărul poeziei noastre? De ani de zile stau și mă întreb, Poetul contestat Theodorescu, Cel care îl credea pe Eminescu Sfânt preacurat al ghiersului românesc Sau marele poet a fost saturnul Poeziei filosofice de clasă Și a creat în forma și în fond O nouă lirică romanească, Așa precum ne spune Lovinescu Cel care i-a cecetat versul? Eminescu nu s-a născut, Ci
LUCEAFĂRUL de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Luceafarul_rodica_elena_lupu_1389732063.html [Corola-blog/BlogPost/341918_a_343247]
-
pe bădița Mihai Acolo sus sunt mulți poeți de faimă Și barzi și muze și îngeri... în alai ! Îi vei găsi pe Cezar și Nichita, Alături de Alecsandri cel blând Pe Goga, pe Coșbuc, pe Labiș Și mulți ce scris-au „ghiersuri” pe Pământ. Te va întâmpina și Carmen Sylva Regescul vers să-ți spună pe-ndelete Iar Bolliac și doamna Mite Kremnitz Vor declama rondeluri și sonete. Cu frații Văcărești când vei da mâna Te-or saluta cu ochii înlăcrimați Și ziceți
ODĂ PENTRU GRIGORE VIERU de GEORGE ROCA în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 by http://confluente.ro/George_roca_oda_pentru_grigore_vieru_george_roca_1329215775.html [Corola-blog/BlogPost/356329_a_357658]
-
îl parcurgem prin labirintul poeziei: ,,O pasăre al cărei nume-mi scapă/ Sau pe care nu l-oi fi știut niciodată/ Mi se uită în suflet ca într-o apă/ De lacrima nuferilor întunecată.// Se înfoaie dându-și drumul la ghiers/ De se clatină zarea pe tristețile ei./ Cu ce miere de cântec - descântec mi-a șters/ De pe suflet norii vineți și grei?// Spune-mi, pasăre albă, cum te cheamă și cum e/ Să te lepezi de tine și de altul
MAI ŢIN DE VORBĂ CLIPA de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 by http://confluente.ro/Mai_tin_de_vorba_clipa_nicoleta_milea_1331408604.html [Corola-blog/BlogPost/354792_a_356121]
-
clatină zarea pe tristețile ei./ Cu ce miere de cântec - descântec mi-a șters/ De pe suflet norii vineți și grei?// Spune-mi, pasăre albă, cum te cheamă și cum e/ Să te lepezi de tine și de altul să suferi?/ Ghiersul ei dă din aripi peste margini de lume,/ Ochiul meu se îngroapă în lumină de nuferi”( Pasăre fără nume). Lirismul profund, nu este conceput ca o expresie a atitudinilor subiective, nici ca o caracteristică a începuturilor, a creației de tinerețe
MAI ŢIN DE VORBĂ CLIPA de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 by http://confluente.ro/Mai_tin_de_vorba_clipa_nicoleta_milea_1331408604.html [Corola-blog/BlogPost/354792_a_356121]
-
a sentimentului nobil. Le doresc să nu ostenească în truda de a găsi unicitatea ideilor, a faptelor pe care să le înalțe pe piedestalul scrierilor, scrisul lor să aibă culoare, să aibă vibrație, să aibă viață. “Sfântul prea curat al ghiersului românesc” - Cine sunt poeții și scriitorii romantici pe care îi admirați cel mai mult? - Am avut pasiuni pentru mulți scriitori și nu numai romantici. Au stăruit în mine autori diferiți, în diferite etape de viață, dar m-am întors mereu
INTERVIU CU PROZATOAREA ELENA BUICĂ de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 116 din 26 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Atunci_cand_a_scrie_devine_un_mod_de_a_exista_interviu_cu_prozatoarea_elena_buica.html [Corola-blog/BlogPost/350813_a_352142]
-
romantici pe care îi admirați cel mai mult? - Am avut pasiuni pentru mulți scriitori și nu numai romantici. Au stăruit în mine autori diferiți, în diferite etape de viață, dar m-am întors mereu la Eminescu, “Sfântul prea curat al ghiersului românesc”, cum îl numea Arghezi. Îi cânt sau recit poeziile cu aceeași căldură tainică și proaspătă ca în tinerețe. - La ce publicații colaborați? - Am publicat la mai multe ziare și reviste: la “Observatorul”, “Faptu`divers”, ziar săptămânal, Toronto; “Alternativa on-line
INTERVIU CU PROZATOAREA ELENA BUICĂ de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 116 din 26 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Atunci_cand_a_scrie_devine_un_mod_de_a_exista_interviu_cu_prozatoarea_elena_buica.html [Corola-blog/BlogPost/350813_a_352142]
-
orice sumar al unei antiologii din versurile mele. Eminescu e mai mult decât genial; prin sacrificiul asumat pentrulimba româneacă și Țara ei, el este Hristosul nostru. Și sfântul nostru în absolut. Arghezi însuși l-a numit “sfântul prea curat al ghiersului românesc”...Mă mir că Biserica nu l-a canonizat, ținând cont de începtul Evangheliei după Ioan: “La început a fost Cuvântul, și Cuvântul s-a făcut om etc..” Acesta a fost și este Emiescu al limbii Române: întruparea Cuvântului. - Pe
INTERVIU CU SCRIITORUL ION MURGEANU de LUCREŢIA BERZINŢU în ediţia nr. 17 din 17 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Interviu_cu_scriitorul_ion_murgeanu.html [Corola-blog/BlogPost/344940_a_346269]
-
din istoria omenirii și asta numai cu ajutorul științei! Avioane, internet, celulare, monede universale, limbi universale și asta e numai începutul! Și de ce să rămână geniul românesc plângăreț și spectator? Acum să se fi născut Eminescu, să străbată marginile lumii cu „ghiersul românesc", acum să fi sculptat Brâncuși să se arate lumii întregi sufletul nemuritor, acum să se fi născut Burebista să unească suflet lângă suflet! Acum sunt multe genii printre noi și nemernicia egoismului se înălța tot mai sus ca să umbrească
TESTAMENT SPIRITUAL POST MORTEM (2) ROMÂNIA OLIMPICĂ de IOSIF POPA în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 by http://confluente.ro/iosif_popa_1407722008.html [Corola-blog/BlogPost/349348_a_350677]
-
arnici./ Nu-i om, oricâte drumuri și potici/ Ar fi bătut pe lume, să mai știe/ Așa fătuță mândră și nurlie./ Iar pielița-i lucioasă semăna/ Cu-n galben proaspăt din tarapaná./ Cât ce privește glasul, nevestica/ Se măsura în ghiers cu rândunica./ La țopăit era neîntrecută, / Părând un ied zburdalnic după ciută./ Era ca miedul dulcea ei suflare,/ Ca florile din fân aromitoare./ Zglobie ca un noatin tinerel,/ Ca plopul naltă, trasă prin inel./ Purta pe piept un fel de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Dulcea ta singutătate 70. Ar fi aberant însă ca, adâncind tipul acesta de demers, să facem din Eminescu un Iisus (se află, oricum, multe... în grădina criticii românești!); el rămâne ce i-a fost dat să fie: Sfântul preacurat al ghiersului românesc, așa cum l-a numit Arghezi. Destinul a făcut să se nască în mediul citadin al Botoșanilor, târg înfloritor la vremea aceea, priitor mai degrabă părinților decât copilului; copilul a trebuit să-și urmeze destinul acolo unde acesta l-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
și L. Blaga, argumentele proeminesciene se dezvoltă de la sine. Este de remarcat faptul că pînă și vocea ironică, lucidă și aspră, nededată la elogii a lui Arghezi, se mlădiază sub emoția rostirii: Într-un fel, Eminescu e sfîntul preacurat al ghiersului românesc. Din tumultul dramatic al vieții lui s-a ales un Crucificat. Pentru pietatea noastră depășită, dimensiunile lui trec peste noi, sus și peste văzduhuri". Sau: " Fiind foarte român, Eminescu este universal". Ar fi de prisos să căutăm exemple și
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12068_a_13393]
-
alcătuirile organice, cât și în vorbe, piere în virtutea unei selecții superioare. Aceste ipoteze ale naturii și ale limbajului nasc progenituri ce nici nu mai seamănă cu ele. Sunt mutații, tragic ironic răsucite, privighetori căpătând brusc aripi de liliac, iar acesta ghiers de privighetori... Evoluția unui singur cuvânt este, în sine, un roman. El poate să cuprindă o istorie teribilă, mai copleșitoare decât biografia unui om, mai plină de învățăminte. Viziunea marilor posedați este încărcată de asemenea distorsiuni... Dar scrisul nu suportă
Intellego – înțelegere by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6867_a_8192]
-
în ele! Arăta ca un sfânt de pe icoană. Câtă armonie în el!... Când cânta, parcă dispărea bătrânul pe care îl știam și în locul lui apărea un bărbat în floarea vârstei. Și un necredincios s-ar fi oprit în loc să-i asculte ghiersul! Așa am dus-o, cum spuneam, o săptămână încheiată. Și câte minunății nu-mi dezvăluiau cărțile acelea! Într-o seară, îl văd pe călugăr că intră în chilia mea, se așază pe un scăunel... mă privește lung și, în cele
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
acele multe Taine ale sfintei Biserici... Pe aripile zefirului, în înserarea târzie - când toate vietățile s-au oploșit pe unde își au sălașul - cu unduiri pline de frumusețe plutea spre mine glasul bătrânului...Până în astă seară nu i-am auzit ghiersul care acum m-a făcut să-l ascult cu evlavie și doream parcă să nu se mai sfârșească...Aci urca cu tremurături moi ca un tril, aci cobora în adâncuri, ca un glas de bucium. Totul într-o înlănțuire de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
cântai la fântâna din vie ca în anii prunciei mele vocea ta sonda adâncuri amare; Neavând radio, pentru noi tu, Maria Ghica erai și Maria Tănase și Maria Calas și mierlă și privighetoare. Mai târziu nu ți‐am mai auzit ghiersul casa dospise, eram mulți iar nevoile creșteau odată cu noi; Ți‐ amintești, mamă, când m‐ au trimis acasă de la liceu? nu plătisem taxa; Tata era concentrat se cobea că‐l trimite -n război, în Coreea; Ai luat o damigeană mare cu
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
După ce a trecut prin fața ultimului pluton, colonelul s-a retras spre centrul platoului și a ordonat „pe loc repaus”. S a lăsat o liniște întinsă ca un voal de zefir. Doar câte un pițigoi care tocmai era în schimbare de ghiers - fiindcă venise primăvara - mai tulbura această pace a dimineții... ― Ostași! - s-a auzit glasul comandantului. Vocea îi era puțin voalată, ceea ce însemna că vrea să le spună lucruri însemnate... ― Ostași, nu întâmplător vă aflați aici. Nu ați fost concentrați fără
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
că îi târziu și mâine pleci iar și cine știe când te mai întorci? Mă duc, Marandă. Mă duc. Duce-m-aș și n-aș mai veni - a scrâșnit Toaibă. Apoi, cu glas moale, a îngânat ca pentru sine cu ghiers de doină: „Duce-m-aș și m-aș tot duce... dor să nu mă mai apuce”... Și a încheiat cu năduf: Să nu-i mai văd înaintea ochilor pe nemernicii iștia. Blestemați să fie cu tot neamul și străneamul lor
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
adevăr, S-au tipărit cu litera cea sfântă. Un om de sânge ia din pisc noroi Și zămislește marea lui fantomă De reverie, umbră și aromă, Și o pogoară vie printre noi. Dar jertfa lui zadarnică se pare, Pe cât e ghiersul cărții de frumos. Carte iubită, fără de folos, Tu nu răspunzi la nici o întrebare. Elogiu O carte citită cu răbdare și interes, pentru a-i pătrunde înțelesurile, a fost și este o îndeletnicire plăcută și folositoare, pentru cei ce doresc să
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
arnici./ Nu-i om, oricâte drumuri și potici/ Ar fi bătut pe lume, să mai știe/ Așa fătuță mândră și nurlie./ Iar pielița-i lucioasă semăna/ Cu-n galben proaspăt din tarapaná./ Cât ce privește glasul, nevestica/ Se măsura în ghiers cu rândunica./ La țopăit era neîntrecută, / Părând un ied zburdalnic după ciută./ Era ca miedul dulcea ei suflare,/ Ca florile din fân aromitoare./ Zglobie ca un noatin tinerel,/ Ca plopul naltă, trasă prin inel./ Purta pe piept un fel de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]