11 matches
-
categorie negativă tradce de fapt pe Agriman din mitologia iraniană, având însă și un punct de plecare local, în complexul Azazel palestinian, un zeu arhaic al deșertului ; iar răzvrătirea ( ca și războiul ceresc din Apocalips) are ca model mai ales Gigantomahia greacă. Un sens aparte, mai mult de emancipare decât de răzvrătire, are grupul celor 200 de îngeri (de tipul eroilor celor civilizatori) conduși de prințul ceresc Semzaza, mit mult mai vechi, prezent in Cartea lui Enoh. Definiția din Epistolarul paulin
Îngeri în mitologie () [Corola-website/Science/322844_a_324173]
-
largi și de sandalele de aur înaripate - unul dintre atributele zeului. Mândru de istețimea fiului său, Jupiter l-a făcut pe Mercur mesagerul zeilor. În această calitate, în majoritatea legendelor Mercurius joacă un rol secundar. El participă, de pildă, la gigantomahie (luptă mitică a giganților împotriva zeilor), le însoțește pe cele trei zeițe olimpiene pe muntele Ida, conducându-le în fața judecății lui Paris, îl ajută pe Odysseus să învingă vrăjile Circei, mijlocește târgul dintre Hercules și Omphale, la porunca lui Iupiter
Mitologia romană () [Corola-website/Science/303532_a_304861]
-
sunt pe lângă tirs, toiagul său ornat cu conuri de pin și frunze de viță de vie, un kantharos (vas pentru vin), pantera și șarpele. Cu aceste atribute e reprezentat de Lydos, pe craterul lui Pronomos (Napoli 3240) și în scena gigantomahiei de pe friza de est a Parthenonului, metopa "Est 2" (in situ Atena). Pe aceeași friză de est a Parthenonului figura Dionis și în sfatul olimpienilor înaintea luptei cu giganții, ca ideal al nudului grecesc împodobea frontonul de est al templului
Dionis () [Corola-website/Science/296863_a_298192]
-
complexe mecanisme textuale. De la Hegemon Thasianul, singurul la care Aristotel se raportează explicit ca la un parodist "de profesie", nu s-a păstrat vreun text până în zilele noastre, deși se crede că ar fi fost autorul unei parodii ce imita Gigantomahia (Bătălia giganților); oricum, faptul de a-l fi numit "născocitorul parodiilor" arată că el desfășurase o activitate de autor diferită de cea de recitator specifică rapsozilor. Deiliada (în traducere Lașiada) lui Nicohares trebuie să fi fost o epopee a lașității
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
reconstrucții cu versuri luate din Homer"107. În capitolul al doilea al Poeticii, Aristotel enumera deci explicit parodiile de care avea știință. Recapitulând, acestea se numeau Deiliada, Batrahomiomahia (Lupta dintre șoareci și broaște, al cărei model este de la sine înțeles), Gigantomahia și Margites, atribuit lui Homer. Dintre toate, cea care a născut cele mai multe imitații de-a lungul timpului, chiar și in absentia textului propriu-zis, autorii bazându-se pe informații colportate, rămâne fără îndoială Batrahomiomahia, atribuită de unii lui Homer, de alții
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
capete de șerpi, de balauri îngrozitori, săgetând din limbile negre; din ochi f. J țâșnea o lumină de foc" etc. (Theogonia, 824 sq.). Zeus 1-a lovit cu fulgerele sale și 1-a azvârlit în Tartar 5, în fine, după Gigantomahia, episod necunoscut de către Homer și Hesiod, menționat pentru prima dată de către Pindar (Nemeenele, I, 67), Giganții născuți de Gaia fecundată cu sângele lui Ouranos s-au ridicat împotriva lui Zeus și a fraților săi. Apollodor precizează că pentru a se
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și Blum se întorc către Lucien Herr (care a redactat în parte discursul ținut de Blum la congresul de la Paris). După 1945, acest eroism alfabetic se deportează către țările lumii a treia, cu lămpaș, caiete și pixuri. Eliberarea prin alfabet, gigantomahia, Luminilor și tenebrelor, superstiția neagră puțin cîte puțin acoperită de milioanele de pagini scrise școlărește această simbolică à la Paul Éluard, moștenită din secolul al XIX-lea occidental, s-a refugiat în mijlocul secolului XX în lupta contra "Occidentului imperialist". Primul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
în vechiul mit germanic al înfruntării dintre Beowulf și balaur, însoțitorii eroului, „cuprinși de o groază sălbatică” și „temându-se pentru propria lor viață”, o rup la fugă în timpul luptei. Același topos apare în unele versiuni ale mitului grecesc al gigantomahiei. Când balaurul Typhon asaltează cerul, toți zeii se sperie și fug în Egipt, metamorfozându-se, ca să scape, în diverse animale. Cel care are curajul să-l înfrunte este Zeus (Apollodorus, Bibliotheke, I, 5, 3). în mitul indian al luptei cosmice
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
paria: lupta cu ceea ce a mai rămas palpabil din, să zicem, „le Șa” devine un fel de condiție existențială cotidiană și, iarăși deloc aleatoriu, scena protagoniștilor minimali este cotidianul, cu toată banalitatea lui ostentativă și stranietatea lui „de adîncime”. Din gigantomahia de odinioară a rămas un război surd de gherilă, derulat cu Încetinitorul, În tranșeele căruia observatorul are timp să fumeze, să stea la taclale sau, de pildă, să observe comportamentul circumspecților combatanți, să-i ironizeze Într-o sintaxă voit savantă
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
echilibrul pacific Între sfera divină și sfera umană și necesitatea ca el să fie restabilit când acest echilibru este frânt din vina oamenilor, ordinea cosmică a tradiției etrusce, așa cum am văzut În Etruria În legătură cu adeziunea scăzută a miturilor cosmogonice, ca gigantomahiile și titanomahiile, răspunde unor criterii ale căror fundamente teoretice sunt În mare măsură necunoscute și, În orice caz, cu o raționalitate diferită de cea a gândirii grecești din epoca clasică și elenistică. Mentalitatea etruscă este descrisă În imagini de Seneca
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o posibilă alegorie a războiului Franco-Prusac din 1870, în cazul tabloului, acest conflict este dizolvat. Violența nu mai polarizează, ci este întoarsă asupra celui care o diseminează; centaurii luptă acum între ei cu o furie cumplită, care împrumută parcă ceva gigantomahiilor. Pulsiunile instinctuale își relevă rolul (auto)distructiv, capacitatea lor de a arunca lumea în haos, de a distruge civilizația, mai ales că centarurii sunt niște ființe hibride, jumătate oameni, jumătate cai, melanj de rațional și irațional. Fundamentul civilizațional este amenințat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]