19 matches
-
1813 - d. 10 februarie 1878) a fost medic și fiziolog francez. Este considerat părintele fiziologiei și fondatorul medicinei experimentale. Unul dintre marii investigatori științifici în domeniul medicinei, este cunoscut pentru cercetările sale privind mecanismele digestiei, în special pentru descoperirea funcției glicogenice a ficatului, a acțiunii sucului pancreatic și a mecanismului vasomotor. În lucrarea sa fundamentală, " Introducerea în studiul medicinei experimentale", apărută în 1865, a pus bazele metodei experimentale în cercetarea științifică în general, și medicală în special. Ea presupunea efectuarea de
Claude Bernard () [Corola-website/Science/312695_a_314024]
-
Naturală"). Una din contribuțiile sale notabile pentru progresul medicinei a fost descoperirea rolului jucat de glanda pancreatică. Bernard a dovedit că secreția acesteia joacă un rol important în digestie. Un alt domeniu original de investigație a constat în studiul funcției glicogenice a ficatului. Bernard a dovedit că ficatul este cel care face ca zaharurile să se repartizeze, prin intermediul sângelui, în întregul organism. O a treia mare contribuție în fiziologie a constituit-o descoperirea mecanismului vasomotor. Claude Bernard își consacră întreaga sa
Claude Bernard () [Corola-website/Science/312695_a_314024]
-
ale ischemiei, organismul trece la mobilizarea lipidelor din depozitele adipoase. Astfel, se vor găsi valori ridicate pentru lipidemia totala și pentru principalele fracțiuni lipidice din ser: lipide neutre, fosfoproteine, lipoproteine, colesterol și acizi grași liberi. Există o corelație între încărcarea glicogenică a ficatului anterioară șocului și capacitatea acestuia de a metaboliza lipidele; în cursul șocului, pe măsura epuizării rezervelor glicogenice hepatice, scade capacitatea de oxidare a radicalilor acetat și a acizilor grași, iar hepatocitul se încarcă cu lipide. Alterările metabolismului glucidic
Șoc (medicină) () [Corola-website/Science/301543_a_302872]
-
și pentru principalele fracțiuni lipidice din ser: lipide neutre, fosfoproteine, lipoproteine, colesterol și acizi grași liberi. Există o corelație între încărcarea glicogenică a ficatului anterioară șocului și capacitatea acestuia de a metaboliza lipidele; în cursul șocului, pe măsura epuizării rezervelor glicogenice hepatice, scade capacitatea de oxidare a radicalilor acetat și a acizilor grași, iar hepatocitul se încarcă cu lipide. Alterările metabolismului glucidic se manifestă prin variații importante ale nivelului glicemiei și prin inițierea acidozei din cauza metabolizării glucozei pe cale anaerobă. Glicemia se
Șoc (medicină) () [Corola-website/Science/301543_a_302872]
-
tău crește prea tare, cine te împiedică să-l ajungi din urmă?” 2. Descoperirea insulinei Între 1912 și 1921, Paulescu desfășoară un amplu program de cercetare sistematică privind secreția endocrină pancreatică, abordând secvențial: relația dintre secreția endocrină pancreatică și funcția glicogenică hepatică, urmărirea efectelor pancreatectomiei asupra metabolismelor glucidic, lipidic și proteic, influența hormonului antidiabetic pancreatic (pe care îl numește în 1920 „Pancreină”) asupra glicemiei și glucozuriei (metabolismul glucidic), a cetonemiei și cetonuriei (metabolismul lipidic) și asupra ureei sanguine și urinare (metabolismul
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92260_a_92755]
-
înregistrează un aspect "destrămat", "fracționat", uneori pe tot conturul său, alteori numai în unele zone, notate conform cifrelor de pe cadranul unui ceas (27, 50). La pacienții insulinodependenți se constată uneori depuneri iriene de pigment galben, care ar putea fi aglomerări glicogenice, lipide oxidate sau proteine modificate prin procesul de glicozilare (50). Dimensiunile pupilei sunt, de regulă mai mici. Reacțiile de adaptare la lumină și întuneric sunt diminuate. În cazuistica noastră, asemenea modificări au fost întâlnite în peste 50% din cazuri, uneori
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92255_a_92750]
-
Biochimic creșterea moderată a transaminazelor, a bilirubinei, prelungirea timpului de protrombină. Când hipoglicemia este prezentă, insulinemia este scăzută, iar hormonul de creștere crescut. Glucagonul exogen nu crește glicemia, iar prin biopsia hepatică se evidențiază absența sau scăderea marcată a depozitelor glicogenice. Concentrația plasmatică a unor aminoacizi suferă modificări importante. Criteriile de diagnostic sunt: • Encefalopatie acută non-inflamatorie, cu alterarea stării de conștiență; • Disfuncție hepatică, cu biopsie care arată modificări steatozice sau creșteri de peste 3 ori valorile normale ale transaminazelor și/sau amoniacului
Compendiu de toxicologie practică pentru studenţi by LaurenȚiu Şorodoc, Cătălina Lionte, Ovidiu Petriş, Petru Scripcariu, Cristina Bologa, VictoriȚa Şorodoc, Gabriela Puha, Eugen Gazzi () [Corola-publishinghouse/Science/623_a_1269]
-
supremă rezultă din numeroasele referiri făcute la lucrările lui, atât de către Bouchardat, cât și de către Lancereaux. În același timp trebuie menționat că nu toate experiențele sale au fost corect interpretate, iar unele dintre ele au fost abuziv interpretate. Descoperirea funcției glicogenice hepatice l-a făcut să suspecteze că ficatul este organul care determină diabetul, așa după cum, apariția glucozuriei după „marea înțepătură” (în planșeul ventricolului IV) a deviat interesul multor cercetători către sistemul nervos central ca posibil organ al diabetogenezei. Totuși, Claude
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
nu a mai negat existența glucozei în sângele glicozuricilor”;„Ulterior, într-o lucrare privind digestia feculentelor și a zaharurilor, publicat în suplimentul anuarului meu din 1846, noi - eu și Sandras, am demonstrat că, după un prânz în care intervin alimente glicogenice (feculente, zaharuri etc.), totdeauna se găsește glucoză în sânge. De atunci, Claude Bernard a făcut descoperirea că sângele care părăsește ficatul unui animal conține totdeauna glucoză, oricare ar fi alimentul ingerat.” În încheierea acestui capitol, Bouchardat spune: „Dacă ne vom
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
a bucurat ficatul, ca organ posibil cauzator al diabetului. Richard Med (1673-1754) a susținut teoria hepatică a diabetului, întrucât ficatul multor pacienți diabetici era mărit în volum. Stabilirea de către Claude Bernard a rolului ficatului în reglarea glicemică, prin intervenția „funcției glicogenice” a acestui organ, a readus în discuție originea hepatică a bolii. Rolul sistemului nervos, sugerat de William Cullen (1709-1790), a fost și el susținut de un experiment al lui Claude Bernard, devenit celebru: apariția glucozuriei după înțeparea planșeului ventricolului IV
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
-o. Cele două tipuri de structuri pancreatice ar fi corespuns perfect cu ideea avansată de el în 1854. În 1855, Claude Bernard (1813-1878) introduce noțiunea de „secreție internă”, legată de constatarea că ficatul (pe care îl studiase în funcția sa glicogenică) eliberează direct în sânge glucoză, indiferent dacă animalul este hrănit sau nu cu glucide. În 1878 (anul morții lui Claude Bernard), anatomistul german Rudolf Heidenhain (1834-1897) observă efectul stimulării unor nervi asupra secreției glandelor salivare. Abia în 1904, englezii William
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
începe cu fraza: „O condiție experimentală sine-qua-non este ca ablația (pancreasului) să fie în mod obligatoriu completă.” După ce se descrie pas cu pas tehnica de înlăturare a pancreasului și a unui lob hepatic (pentru determinarea efectului extractului pancreatic asupra funcției glicogenice a ficatului), capitolul se încheie astfel: „Operația durează circa jumătate de oră, adică: 5 minute pentru înlăturarea lobului hepatic; 15 minute pentru extirparea pancreasului; 10 minute până la terminarea pansamentului.” (Una din marile calități ale lui Paulescu a fost rigoarea și
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
un corp străin.” Cum să nu admirăm această magistrală pagină de fiziopatologie diabetologică, care poate fi considerată ca făcând parte din acele puține formulări științifice făcute să dăinuie în eternitate. Anul 1913 a fost dedicat aproape în întregime studiului funcției glicogenice hepatice, care l-a condus la o primă concluzie importantă: formarea glicogenului în ficat, din glucoza absorbită în intestin, necesită intervenția secreției endocrine pancreatice. Între 1914 și 1916, Paulescu pune la punct o metodă originală de izolare a principiului activ
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
1.2], compus cu structura: (C8H6N)CH2-CH(NH2)-COOH [1], α aminoacid chiral [1], aminoacid care face parte din constituția proteinelor [1], este codificat de codonii UCG sau UGA (numai în mitocondrii) [1], la mamifere este un aminoacid esențial și glicogenic [1], component al majorității proteinelor [4], esențial pentru creșterea optimă în copilărie și pentru echilibrul azotat din organism [4], este precursor al serotoninei și al nicotinamidei [4], 215 Moldoveanu E, Neagu M, Popescu LM, Dicționar de biochimie și biologie moleculară
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
de Medicină, Editura All, București, 2007, 468. 363 Rusu V, Dicționar Medical, Editura Medicală, București, 2001, 584. 364 Rusu V, Dicționar Medical, Editura Medicală București, 2007, 650. MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE Andrițoiu Călin Vasile 135 lizina are proprietăți bazice, este glicogenică și cetogenă [3.4], mai este utilizat ca nume generic pentru o serie de substanțe (anticorpi) care au proprietatea de liză celulară specifică, prin intermediul complementului [3.4], se deosebesc: bacteriolizine, hemolizine, citolizine [3.4]. Histidina [1365,2366, 3367,4368] denumirea
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
ciclul acizilor tricarboxilici. O mică fracțiune (sub 2% la adulți, dar mai mare la nou-născut și până la 50% la creierul imatur) poate fi metabolizată pe calea șuntului hexozo-monofosfat, importanța acestei căi putând să crească în condiții de hiperglicemie. Întrucât rezervele glicogenice cerebrale sunt minime, glucogeneza este neglijabilă. În condiții de hipoglicemie marcată, glicogenul cerebral este și el rapid utilizat pentru acoperirea nevoilor energetice de moment. Atât glucogenogeneza, cât și glicogenoliza din creier au loc după același mecanism biochimic și enzimatic care
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92236_a_92731]
-
să se autoglicozileze, folosind UDP-glucoza (uridin difosfat-glucoza) pentru a se lega de restul tirozinic al proteinei. Glicogenin-glucoza reprezintă substratul pe care glicogen-sintetaza fixează apoi molecule de glucoză. Pe măsură ce molecula de glucoză crește, activitatea glicogen-sintetazei diminuă, limitând creșterea excesivă a stocurilor glicogenice (feed-back negativ). Sinteza glicogenului este reglată de glicogen-sintetază, în timp ce degradarea glicogenului este reglată de glicogen-fosforilază. Când una este activată, automat, cealaltă este inhibată. Întrucât pătrunderea glucozei în celulă inhibă fosforilaza a (enzima care mediază desfacerea glicogenului), se poate considera că
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
și el eliberează glucoză, nu participă la corectarea hipoglicemiei sistemice, glucoza eliberată fiind utilizată numai local. Enzima care mediază desfacerea moleculelor de glucoză din lanțul glicogenului este fosforilaza. Procesul necesită adaos de fosfat anorganic. Ea acționează numai la capătul lanțului glicogenic, pe care îl scurtează progresiv cu câte o moleculă de glucoză. Ele sunt active numai pe porțiunea lineară a polimerului, până la punctul de ramificație. Desfacerea legăturilor 1-6 necesită prezența enzimei de deramificare, care eliberează molecula de glucoză de la intersecție, făcând
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
s-a adâncit în vise cu scopul de a le interpreta în concordanță cu rațiunea; Claude Bernard a reușit să ajungă tocmai în centrul organului suprem al spleen-ului baudelairian, care nu era splina, ci ficatul, pentru a demonstra funcția glicogenică a acestuia; Armand Fizeau a măsurat viteza luminii, acest extraordinar mister poetic, în vreme ce Edison a produs lumină artificială, iar inventatorul Nikolai Tesla a trecut raze uimitoare de strălucitoare energie electrică prin propriul său corp, creând imagini prometeice care existaseră anterior
Andrei Codrescu - Scandalul de a fi geniu by Rodica Grigore () [Corola-journal/Journalistic/11148_a_12473]