15 matches
-
a fost în stare să facă și norocul lui a fost vara noastră, prințesa Spadina von Grossbodenn und Werlanghernschritt, o fată de toată isprava care a muncit din răsputeri și a reușit să reîmprospăteze stirpea lui moleșită folosindu-se de grenadirii vânjoși, din garda palatului? - Da, soro! Și să vezi la ce l-a dus minte aia a lui viciată de șnaps! I-a făcut cadou arhiepiscopului nostru, cel care slujește în catedrala noastră imperială, un paj. Dragă, unul tânăr și
POLITICA EXTERNĂ LA CEL MAI ÎNALT NIVEL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1472656950.html [Corola-blog/BlogPost/375516_a_376845]
-
și datoriele politice. Urcîndu-se pe tron, după cum am narat, la 9 iulie 1762, ea a murit în modul următor, la 6 noiembre 1796. Istoria morții sale, zice "Figaro ", o împrumutăm din memoriele secrete asupra Rusiei scrise de maiorul Masson, din grenadirii marelui duce Alexandru. La 4 noiemvrie împărăteasa se retrăsese, din saloanele în cari era adunată lumea ce petrecea, ceva mai curând ca de ordinar, simțind, cum zicea dânsa, colici ușoare, pentru că a râs prea mult. {EminescuOpXII 118} A doua zi
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
o adâncire (ca la "balcanicul" Ion Barbu) în freamătele ființei. Remarcabil adesea, pe porțiuni, oniricul Dimov e mai ilustrativ din afară decât din lăuntru. III Nostalgia rigorii clasice, motiv de reîntoarcere, e o realitate de luat în seamă. Nu o dată, grenadirul care sfârtecă râzând arhitecturile consacrate, revine la forme tradiționale: la sonet și rondel, la pastel, specii de suflu calm, ceremonios, mântuitor. Un Sfârșit de iarnă (Pastel) nu exclude totuși piruetele grotești. Sonetele din seria Pe malul Stixului (1968), toate fără
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Constantin Țoiu Mai, 1976, Cheia. Kremlinul văzut prima dată în iulie 1974. Zidurile roșii de cărămidă. Apoi, un galben-șofran, imperial, culoarea edificiilor și palatelor de la Leningrad... Galbenul de garnizoană chezarocrăiască, de grenadiri și de ulani și de disciplină cazonă, culoarea ce-i plăcea atât Mariei Tereza... Un galben pe care Petru cel Mare l-a adus din apusul Europei întâi la Petersburg, fereastra, deschisă cu forța spre lumea cealaltă, civilizată... Devenind cu
Kremlin, mașina de tuns iarbă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13112_a_14437]
-
poem dintr-un volum al nostru rima funii/petunii devenea punctul de miră al unui refuz. Lucru care nu ne împiedică să păstrăm cu plăcere Eseuri critice în bibliotecă, izvor de referințe, recital de stil, fericită întoarcere în Patrie a grenadirului.
Criticul poet by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12282_a_13607]
-
de alături... Seara se lasă înclinând spre legendă. Femeia din gheretă vede ezitarea noastră. Cu flerul ei, casierița a ghicit. Știe că suntem doi clienți singuratici - și siguri! Iese din gheretă și ne invită cu un surâs tandru. E un grenadir de femeie, tânără și frumoasă, Natura însăși... Vom intra, luând cu noi toată speranța. Maimuțele ne privesc triste, melancolice. Una își mănâncă absorbită părul, fir cu fir, cu o infernală aplicație. Când credem că spectacolul s-a terminat - el de-
Un oraș nervos by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5544_a_6869]
-
cronologic așezate portretele domnitorilor Moldovei, începând de la Bogdan-Dragoș. Curțile erau înconjurate de un zid cadrat, întărit cu turnuri; în unul din acestea, cel dinspre Bahlui, care până la 1834 era încă în picioare, pe locul ce-l formează astăzi colțul cazărmii grenadirilor, ce iese în uliță în preajma caselor răposatului logofăt Grigorie Ghica, în acel turn zic, s-au tăiat vornicul Manolachi Bogdan și spatarul Ioan Cuza, prin porunca domnului Constantin Moruz, în 18 august 1778. Zidul dimprejurul curților avea trei intrări: una
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
tătărești; cei care rămâneau se înarmau și se strejuiau prin casele lor. Norodul rămase singur. Miliția, încă tânără, fu scoasă la Holboca și, ca să nu rămâie târgul fără pază, se rânduiră din cincisprezece în cincisprezece zile câte o roată de grenadiri. Dar roata cea întîiu rânduită, surpată de boală, nu întîrzie a-și cere schimbători... Gheneralul M[irkovici] se făcu Dunăre... "De ce, striga ofițerului cu raportul, de ce ai îmbrăcat uniforma... Nu știi că datoriea cătră patrie se arată nu numai pe
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
ca să mă prezinte lui Don Alfons și vărului său Don Carlos, cari se aflau la noi în gazdă. Într-adevăr, citisem parecă cu puțin înainte că ei se împăcase și că Don Carlos găsise o combinație ca să scape Spania de grenadirii și brigadirii săi - anume: regina Spaniei Isabela înfiase pe un rege american. Acesta murind, țările sale erau de drept ale Spaniei, dar micele republice ale Americei de Sud își apropriase acele țări. Acuma Spania voia să ceară mai întîi de la
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
cărui pontificat fusese apreciat drept cel mai împlinit al ultimelor zece... ...Pe numele său laic, noul Papă al Poeților a fost slobozit pe Pământ, să joace joace sub tricoul de Cristi Popescu. Este înalt, dolofan, iubăreț, agită o mustață de grenadir. Are douăzeci și nouă de ani. Pe întuneric, aura sa de splendoare se zărește, fără greutate, de la treizeci de pași... La treisprezece ani, își începe inițierea în regala artă a poeziei la Palatul Pionerilor, sub autoritatea unei poete oțelite sub
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Donose, Zamfira Lazu ș.a. Din Rainer Maria Rilke traduc Claudiu Paradais (Poetul, Toamna, Cântec de iubire, Ultimul zâmbet) și Al. Husar (Rugă, Frumoasa din pădurea adormită, Pe pace), iar Nicolae Pintilie transpune din Byron (Melodii ebraice) și din Henrich Heine (Grenadirii). Articolele semnate de Vasile Ciocârlan (Limba noastră, Necesitatea protecției limbii române) și de Gavril Istrate (Limbă și unitate) ilustrează preocuparea pentru problemele lingvistice, interesul redacției îndreptându-se și spre alte domenii: Constantin Ciopraga, Evocând Marea Unire, Creativitatea feminină, Al. Husar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290543_a_291872]
-
poiene cu tufe aurite, În care se alungă șopârle smălțuite Și blânde păsărele ce cîntă-n cuibul cald, Având rubine pliscuri și ochii de smarald. Piesa de rezistență a culegerii este Pohod na Sybir, romanță intenționat monotonă și declamatorie în felul Grenadirilor lui Heine, de o compoziție savantă, în care fiece repetiție cade ca un ropot de tobe sinistre. Tema este veșnica groază a lui Alecsandri de geruri, reprezentată prin viziunea unei deportări în Siberia: Sub cer de plumb întunecos, Pe câmp
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Și-odată s-aude din fund Și clopotul domului mare! Și valuri de-adînci armonii Părând că sunt sute și mii Plutesc în fantastice zboruri, De îngeri ce murmură-n coruri... Poetul a fost un traducător minunat. Blestemul bardului de Uhland, Grenadirii lui Heine par originale. Lenore de Bürger e oferită într-o interpretare magistrală: Auzi... deodată, trap, trap, trap, Copite bat afară. Un călăreț s-oprește-n drum Și urcă-ncet pe scară... Lin sună micul clopoțel - Cling-cling-cling, fără veste... Și de la ușă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
la, fel de sălbatice. Ă Iuhu! Iuhu! urlă Daggoo, aplceîndu-se înainte și înapoi pe locul lui, întocmai ca un tigru în cușcă. Ă Ka-la! Ku-lu! răcni Queequeg, de parcă și-ar fi lins buzele înfulicînd o bucată de biftec à la grenadir. Și astfel, cu ramele și cu chiotele, ambarcațiunile despicau valurile. între timp, Stubb, păstrîndu-și locul de comandă, continua să-și îndemne echipajul la atac, fără a înceta să pufăie din pipă. Oamenii vîsleau și se opinteau ca niște apucați, pînă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cincisprezecelea din Cartea întîia a regilor). Iată-l pe marinarul care sosește acum, însoțit de alți doi matrozi: acest „tocător“, cum i se spune, își pune pe umeri povara de grăsime, numită grandissimus și pleacă, gheboșat de ea, ca un grenadir care duce în cîrcă un camarad mort pe cîmpul de bătălie. întinzînd pe puntea teugii obiectul, se apucă să-l jupoaie, scoțîndu-i ca pe-o mănușă pielea negricioasă, așa cum un vînător african belește un șarpe boa. După ce a scos-o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]