11 matches
-
serviciu, de vecini, de rude și de alte persoane. Era foarte liniștită. Dacă n-ar fi avut o culoare stranie la față, ai fi zis că ne joacă un renghi și că s-a așezat să doarmă oleacă. Dar nu, gălbeneala feței o dădea de gol. Pomeții îi luceau și trăsăturile erau rigide. Nu încpea nici o îndoială. Chița se hotărâse să ne părăsească. N-a vrut să intre în noul an. A părăsit lumea în răscrucea anilor, la 12 fără un
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Chita_tableta_spirituala_cezarina_cezarina_adamescu_1357322895.html [Corola-blog/BlogPost/345188_a_346517]
-
mai dur, mai direct și, uneori, sarcastic, în nota, alt fel destul de facilă, a pamfletului versificat: „Ce era el anume în carne și oase/ din creștet în călcâie/ o tigvă de maimuță pe un ciot de homunculus/ fața pârjolită de gălbeneală și umbrită de crețuri/ gură zvârlind țipete a poruncă și-nfricoșare/ câți îl vedeau în preajmă murmurau în ei înșiși/ ia te uită cine peste noi tronează”. Câteva pagini din Poemul care își citește cititorul (2001) sunt compuse în spiritul poeziei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289864_a_291193]
-
laudă că-s albi. 2254 Storșii ochi ai mortului. Stoarce ochii mortului și miruie fruntea ta. 2258 Luna pe ceriuri - ca cranul îngălbenit a unui mort. luna, gheață galbenă, atârna ca ruptă în nouri, icoana sorții Moldovei; una spăla cu gălbeneală frunțile valurilor mării, alta plutea asupra țării, îngălbenind în moarte și rușine frunțile moldovenilor. Gălbinarea morții. peste podul Sucevei trecea Ieremia Movilă și Zamoiski mânând înaintea [lor] sclavia țărei, care râdea nebună prin gurile unui popor ce purta pe umerii
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
când nu e bine concepută. B. GLASUL MAGDALINEI 2 2257 Somnul - moartea-n zâmbet, moartea-n vis. 3 2258 Știu c-o fi turbata nebunie ce-și înfige ochii în privirea [mea], cercuin- du-mi ochii cu vânăt, pielița cu gălbeneală - galbenă luminare de ceară care arde unei zâne ce s-a stins, pe care lumea n-o mai adoră. 4 2254 Văzut-ai tu oare mort spoit - un roșu brut pus pe pielea galbenă a unui mort și - sarcasm înfiorător
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
să fie un imbold matern! Nu era decât un adolescent indonezian pe care, de fapt, nici nu-l cunoștea. Ceva mai Înainte Îi observase ochii, cu irisu rile ca niște mărgele negre lucitoare, cu albul ochilor tulburător de intens, fără gălbeneala atâtor copii de localnici. Abilitatea ei analitică o părăsise și nu știa deloc ce-ar fi trebuit să facă. — E foarte târziu, a spus ea În cele din urmă. Trebuie să dormi. Mai vorbim noi mâine dimineață. El a dat
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
-i a lene, Când gurile-nsetate în sărutări se-mpreun-. Cum ei mergând alături se ceartă și se-ntreabă, Nu văd în fundul nopții o umbră de roșeață, Dar simt că-n al lor suflet trecu fior de ghiață, De-a morții gălbeneală pieriți ei sunt la față... Ei simt c-a lor vorbire-i mai slabă, tot mai slabă. {EminescuOpI 98} " Arald! strigă crăiasa - las-fața să-mi ascund, N-auzi tu de departe cucoșul răgușit? O zare de lumină s-arată-n răsărit, Vieața
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
din buricele lor rupte. Se aprindeau pe dinăuntru. Până în șira spinării îl durea. Parcă-i îndesaseră o vergea de foc prin limbă. Căscă ochii mari și nu mai văzu decât o pată cenușie. Se sfârșea. Lumina lămpii pierise. Numai o gălbeneală urâtă u juca sub pleoape. Presării i-au udat pe amândoi cu apă. Când s-au dezmeticit, o răceală li se prelingea pe obraji. Degetele nu le mai simțeam. Parcă erau retezate. Gheorghe oftă domol și crăpă ochii. Lampa ardea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
că azi nu se bărbierește. Mai merge o zi, spune el frecînd zona păroasă de lîngă perciuni. Cască gura mare și constată că dinții îs cam galbeni. Insistă cu periuța de dinți, dar nu-și face iluzii că va dispărea gălbeneala. Vîrsta, concluzionează, scuipînd pasta în chiuvetă. În casă locuia singur de zece ani, în curte mai avea un tovarăș, plictisit de atîta lătrat degeaba. Acum dormea și paznicul acesta neplătit și prost hrănit. Grădina era năpădită de buruieni și în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
șorțurile albe și cele viu colorate; c) șorțurile murdare cu slănină de porc și desuuurile din dantelă purtate concomitent cu acestea; - excepții: șorțurile albe pot fi spălate laolaltă cu cele îngălbenite de vreme, albul imaculat nu iese la spălat; nici gălbeneala; de asemenea, puteți amesteca fără grijă șorțurile XL și XXL cu cele S ori M; nici mărimea nu iese la spălat. La acest capitol, aș vrea să vă mai atrag atenția asupra unui singur lucru: nu toate hainele pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
de cuvinte cu sonuri năstrușnice, mai degrabă cacofonice, precum una de cimilituri și zicători, produse, ca la Anton Pann, pentru aspectul lor bufon: "Lată - peste lată, peste lată - îmbujorată, peste îmbujorată - crăcănată, peste crăcănată - măciulie, peste măciulie - limpezeală, peste limpezeală - gălbeneală și peste gălbeneală - huduleț". Scriitori ca Creangă presupun o civilizație de vârstă asiatică, în care cuvântul e bătrân și experiența s-a condensat în formule nemișcătoare. I. L. CARAGIALE I. L. Caragiale (1852-1912) este după Delavrancea scriitorul celmai zolist, deși lucrul n-
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
sonuri năstrușnice, mai degrabă cacofonice, precum una de cimilituri și zicători, produse, ca la Anton Pann, pentru aspectul lor bufon: "Lată - peste lată, peste lată - îmbujorată, peste îmbujorată - crăcănată, peste crăcănată - măciulie, peste măciulie - limpezeală, peste limpezeală - gălbeneală și peste gălbeneală - huduleț". Scriitori ca Creangă presupun o civilizație de vârstă asiatică, în care cuvântul e bătrân și experiența s-a condensat în formule nemișcătoare. I. L. CARAGIALE I. L. Caragiale (1852-1912) este după Delavrancea scriitorul celmai zolist, deși lucrul n-a fost luat
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]