15 matches
-
MACEA DIN PUSTA ARADULUI Autor: Florica Ranta Cândea Publicat în: Ediția nr. 2182 din 21 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Vechi de sute de ani când săniile spulberau neaua și băteau ulițele iar caii împănați trăgeau din clopoțel , să iasă găzdoii afară acest obicei nu s-a alterat, din contră!Veniți la Arad la Târg Bandă a cântat cu Cete de fete și feciori din Ansamblul Edera, cu saxofon și doba corinde vechi precum le erau costumele-sumane, căciuli astrahan, cârpe după
CORINDATUL CU BANDA ÎN MACEA DIN PUSTA ARADULUI de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2182 din 21 decembrie 2016 by http://confluente.ro/florica_ranta_candea_1482295601.html [Corola-blog/BlogPost/368709_a_370038]
-
Acasa > Versuri > Farmec > COLIND PENTRU ZGÂRCIȚI Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 315 din 11 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Scoală gazdă și găzdoi Nu mai durmiți pe lădoi, Vremea-o fi să vă treziti Urătorii să-i primiți... Scoală gazdă, aprinde lampa, Deschide la ușă clanța, Te faci că nu ești acasă Ca să nu ne pui la masă... Mai odată te-om striga
COLIND PENTRU ZGÂRCIŢI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Colind_pentru_zgarciti.html [Corola-blog/BlogPost/345103_a_346432]
-
mujdeiul. La desert urma o farfurie plină ochi cu clătite sau gogoși. Am încercat să mâncăm măcar jumătate din cele puse în față, dar când am simțit cum dau să sară niște nasturi, ne-am oprit, dezolați. Dupa masă venea găzdoiul și ne arăta frigiderul: - Dacă vreți, luați-vă câte beri doriți. Dacă nu, continuați cu palincă sau afinată. Băuturile sunt incluse în preț. “Ia te uită” îmi zic eu în gând “ăsta e un fel de All inclusive, dar la
UN CONCEDIU EPIGRAMATIC de DAN NOREA în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 by http://confluente.ro/Dan_norea_1405666613.html [Corola-blog/BlogPost/349337_a_350666]
-
Acasa > Cultural > Traditii > FELII DE MĂCENISME Autor: Florica Ranta Cândea Publicat în: Ediția nr. 2069 din 30 august 2016 Toate Articolele Autorului Happening stradal meeting street lunch se inundă la Șatra găzdoilor Baci Ghiuri Ciocăneaua care au adus port joc grai busuioc zamă de părădaică în uimirea a peste cinci sute de trecători.Zilele Aradului sub denominația actanților măceni Cocovețu Zmăuu Grițari Nepotu lu Maria Litău au colorat decorul au jucat steagu
FELII DE MĂCENISME de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 by http://confluente.ro/florica_ranta_candea_1472528838.html [Corola-blog/BlogPost/368690_a_370019]
-
ce făcea parte dintr-o nație pricepută În ale artei. Grecul a fost foarte diplomat și a lăudat trăsăturile de toată fala ale cântăreței la microfon. În felul ăsta aducea un omagiu subtil gazdei - fie-mea, auzi prostie! -, dar și găzdoiului, care pusese mâna pe o așa minunăție de femeie. Multora le-au plăcut toate. Alții se lăsau Înrobiți esteticește de câte un detaliu: ochii zglobii ai veverițelor, ochii blânzi și duioși ai căprioarei; verdele aprins al ierbii și plasa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să se tocmească el și să le plătească dinainte, ca să nu fie discuții după aia. Fetele se unduiau pe masă, printre mâinile Întinse către ele. Unuia, care nu izbutea să vorbească, Îi curgeau ochii și balele. „Desigur”, urlă din nou găzdoiul cel darnic, „cine dorește să le fută, poate să meargă În biroul de alături, unde am un pat ce ține la tăvăleală...” Petrecăreții, Însă, nu se puteau dezlipi de scaune. Încercau să le vâre fetelor palmele pe sub fuste, dar ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
chei. Hotărâseră să facă experimentul, după ce trăseseră la sorți cu bețișoare, acasă la Baronu. Pe prispă ardea o singură amărăciune de bec chior ce lumina pereții pe care erau zugrăvite niște căprioare adăpându-se. Baronu se purta ca un mare găzdoi și dădea ordine: „Mamă, ia pune, fă, și mie niște apă la Încălzit Într-o oală, că avem aicea o treabă!”. „Ce treabă aveți, mă?” se răstise femeia, nu chiar Încântată. „E, n-ai mata de unde să știi. E ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de serviciu la o școală de cartier, el - fost muncitor la aceeași școală, acum pensionar. Nu mai avusesem bani sau, mai corect, ai mei nu mai avuseseră bani să mă țină în garsoniera aceea din primii ani. Cu ei doi, găzdoii, nu prea vorbeam. Nu aveau copii - și, cu mine, m-am gândit întotdeauna, pe undeva, se răscumpărau. Nu știu să vă explic mai bine de atât cum e cu răscumpăratul, dar așa simțeam. Știu că aveam dreptul la o cameră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
la cur și mergea crăcănat, ca o rață, să nu-și frece dureros bucile. Probabil era carne vie între cracii ei. Nici nu vreau să-mi închipui. Să-ți freci bucile și să ia foc, să scapere. Nu aveam contacte. Găzdoii mei plăteau apa, gazele, duceau gunoiul, se ocupau de toate nimicarnițele astea birocratice. Uite, cum interacționează oamenii când au prilejul să ducă găleata la ghenă e un subiect. Nu vorbeam cu vecinii și asta îi enerva. Io sunt și ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
fost rău să existe așa cum mi l-am închipuit. Portretul lui Tatomir pe care-l agățasem io în cameră era o replică la portretul Rodicăi. Dialogam simbolic, dacă un dialog normal nu prea purtam. M-am mai gândit și că găzdoii mei voiau să mă înfieze. Când mă mutasem în camera mea, găsisem un portret al unui copil, portret care apoi se evaporase. O poveste veche, despre care ei nu prea vorbeau. Nu semăna cu ei. Trăsăturile lor nu le regăseam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mai des decât pe fereastră. N-aveam ce să văd, o curte interioară și aceiași copii care bubuiau o minge de ușa aceluiași garaj. Deși jucasem enorm fotbal în copilărie, pe ăștia nu mai reușeam să-i înțeleg. Ăștia erau găzdoii mei, oameni care nu prea ieșeau din casă și-și făceau o ocupație din mutatul mobilei. Periodic, reamenajau cei câțiva metri pătrați pe care li-i dăduse statul. Știu io, poate țăranul român, alde Tatomir ăsta, avea parte mereu de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
dăduse statul. Știu io, poate țăranul român, alde Tatomir ăsta, avea parte mereu de o schimbare de decor, mai pica o frunză, mai răsărea o floare. Peisajul se schimba. Aici, la bloc, era invariabil același decor antipatic. Și poate așa găzdoii reușeau să se implice și ei în mediu. Relația lor cu mediul, câteva fotolii răsucite prin casă. Pentru că și mutările mobilei aveau o anume ciclicitate, ca și ritmurile naturii. De îndată am intrat pe ușă am auzit-o așadar pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
bătrânul era sărac de tot. Avea într-adevăr un hectar de pământ, însă fiind bolnav și înaintat în vârstă nu l-a mai putut lucra așa că l-a arendat vecinului de hat din câmp, care se nimerise a fi tocmai găzdoiul unde-l dusese pe tata la muncă. Acesta îi dădea te miri ce și mai nimic, fiind un om fără suflet, insensibil și lacom. Chichineața moșului nu era racordată la sistemul de electrificare. Sursa de lumină o constituia o lampă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
interioară unde descopereai o adevărată grădină botanică cu plante exotice și mulți trandafiri cățărându-se pe pereți către soare, până la etajul casei, chiar spre acoperiș. Pe aceiași pereți stăteau agățate câteva cuști cu păsărele cântătoare multicolore, de care avea grijă ”găzdoiul”, Manolo, să le dea apă la timp, mâncare și cu care avea lungi conversații zilnice. La prima vedea am avut impresia că am pășit direct în povestea lui Alice din țara minunilor. Atâta gust pentru frumos, atâta armonie a climei
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
II, adică, am luat-o la picior pân cvartal până la domiciliu lu meșteru pretenar. M-am Împlementat ca dulău În ogeac la iel, că ușa lu conu Zalduendo, monșerule, iera mereu crăpată, cum Îi iera și inema. Nici urmă dă găzdoi! Ca să nu fi mers pă daiboj, m-am pus să aștept un firfiric, să nu tre să plec fără somație. Lângă săpunera de la leghean și garafă iera un maldăr dă terfeloage care m-am Îndrăznit să-l răsfoiesc. Îți mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]