31 matches
-
458, 466, 468, 467, 471, 472, 501, 502). Limita coboară pe pârâul Bufantau, urcă și apoi coboară la pârâul Sălard (bornele 482, 505, 485, 491, 490). Din valea Sălardului (borna 484), limita cotește spre sud-vest urcând pe culme pe vârful Hiclean - 1.024m (bornele 484, 485, 489), coboară pe culmea Corbului la borna 2, la pârâul Pescoasa Mare (borna 3), urcă pe culmea Pescoaselor și coboară la pârâul Pescoasa Mică (bornele 28, 38, 39), urcă la vârful Plaiul Borții (1.082
EUR-Lex () [Corola-website/Law/191632_a_192961]
-
Hamza, banul din Obislav, rudă a domnului, dar și nepot al Craioveștilor. Comploturi legate de puternica familie Craiovească sunt și cele ale boierilor din Spinișor precum și cele ale boierilor din Văleni, și ei înrudiți îndeaproape cu banii Craiovei, dovediți ca hicleni și, conform legilor, confiscânduli-se moșiile iar unii dintre ei, care au fost prinși, executați; precum și ridicarea lui Dragodan voievod, personaj obscur identificat, după unii istorici, cu Drăghici Gogoașă. Vlad al VI-lea Înecatul este ctitorul mănăstirii Viforâta, important monument arhitectonic
Vlad Înecatul () [Corola-website/Science/298680_a_300009]
-
era întotdeauna și peste tot pedepsită cu moartea. Uciderea unor căpetenii în cazuri de neascultare avea, de obicei, un impact psihologic mare și ducea la destrămarea grupului de presiune constituit. Finalitatea era stabilirea unui echilibru al relațiilor de putere. Când hicleanul reușea să fugă peste graniță, pedeapsa domnească se concretiza în confiscarea unor stăpâniri. Izvoarele istorice indică, pentru perioada 1436-1600, un număr de 112 stăpâniri funciare (55 de sate și 57 de părți de sate) confiscate de domnii Țării Românești pentru
Hiclenie () [Corola-website/Science/308204_a_309533]
-
Leca spătar și ""l-a tăiat ... și i-a luat tot ce a avut, precum și soției lui, ca să nu le rămână nimic"". Odată cu urcarea pe tronul Țării Românești a lui Matei Basarab, în anul 1632, Ianache Caragea a fost considerat „hiclean” față de Matei-Vodă, ca unul care fusese credincios lui Leon Tomșa, astfel că întreg domeniul său funciar din Muntenia a fost confiscat de domnie, după legile pământului. Pentru a nu permite posibilitatea de „hiclenie” (trădare) din partea domnitorilor, aceștia erau nevoiți să
Hiclenie () [Corola-website/Science/308204_a_309533]
-
următor se consemnează un alt pretendent, doctorul Rosso. Ineditul personaj, sprijinit de sapte boieri, jură sultanului că este din neamul Basarabilor, dar și aceștia ajung la galere. Cu această ocazie voievodul muntean primește de la Sinan Pasă o listă de boieri hicleni (reali sau închipuiți) pe care ii execută, fără să mire pe nimeni. Alexandru Mircea moare pe neașteptate la 15 aprilie 1577 (25 iulie după opinia lui N. Iorga), lăsând pe tron un fiu de numai 11 ani. La 12 august
Alexandru al II-lea Mircea () [Corola-website/Science/308045_a_309374]
-
împăratul turcesc, numit Mehmet beg, cu toate puterile sale și, împreună cu ei Băsărabă voievod, cu toată oastea sa, asupra lui Ștefan voievod. A făcut război cu ei la Valea Albă și au biruit atunci blestemații turci și cu muntenii cei hicleni. Și au căzut acolo vitejii cei mai buni și nu puțini boieri mari, și oștenii cei buni și tineri, și oastea cea bună și vitează, și tineri husari viteji s-au prăpădit atunci.” În pisania bisericii de la Războieni, înălțată în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pentru ridicarea armelor: „Stăpâne, făcătoriul tuturor și Dumnezeul cel bun, noi sântem robii tăi și n-am iubit lucrul acesta. Că tu ești singur știutoriul inimilor, care vezi și cunoști toate inimile, cele bune și drepte și cele rele și hiclene. Iar noi, Doamne, nu sântem bucuroși să să facă această răzmeriță, după cum ne-ai poruncit noao, nici voim să fie vărsare de sânge, nici să să ude mâinile noastre în sânge de om. Iar ei poate că doar să potrivescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
apusul Europei, Ed. Științifică, București, 1974. footnote>. Trebuie făcută precizarea că daniile făcute de domni unor credincioși slujitori puteau fi anulate de cei care le-au emis sau de urmașii lor, în cazul în care se considera că beneficiarul era „hiclean”, felon, își pierduse calitatea de credincios și, odată cu aceasta, beneficiul. Spre deosebire de aceste danii și privilegii făcute unor credincioși laici, daniile făcute către biserici și mănăstiri intrau în categoria „drept al lui Dumnezeu”, conform dreptului canonic bizantin, nemaiputând fi anulate nici
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
tălmăcit, dar știa oricine că nu prevesteau nimic bun. Orașul, căzut în stenahorie, își revenea în simțiri, însă acești picuri nesuferiți de șușoteală îl făceau searbăd și urâcios. Pe străzi, începu să băltească rău a vrajbă. Guri spurcate de boieri hicleni, adunați pe sub zidurile curții domnești, trăncăneau. Răspândeau cu iuțeală dihonia. Se întreceau în a cleveti și unelti împotriva lui vodă. Ascunși pe sub ișlice și caftane îmblănite, brodate cu fir de aur, complotau, urzind minciuni sfruntate. Le ticluiau în palavre lungi
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Moldovei, i-au reproșat cruzimea: "că a vărsat sânge nevinovat, fără giudeț", scria el după aproape 200 de ani, inspirat din folclorul boieresc ce-i păstra o amintire de neuitat. Oare era chiar așa "nevinovat" sângele ticăloșilor; al jefuitorilor; al "hiclenilor" ce vindeau țara la Înalta Poartă; al boierilor ce jecmăneau țarina răzeșilor; al celor ce urzeau cu pumnalul, cu otrava să-l trimită cu picioarele înainte la gropnița de la Putna; sângele vrăjmașilor ce-i pârjoleau prin foc și sabie, țara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
te urăsc pentru tot răul ce ni l-ai făcut... Da, am tăiat câțiva boieri, atuncea... spune Ștefan și lasă capul în jos, spăsit. Rău îmi pare... Da' ce puteam face? Prea se vânduseră turcilor, vânduseră și țara... Erau niște hicleni. Mă străduiam să te urăsc și nu puteam... Mă urcam în turn, mă ascundeam după metereze și te urmăream, te petreceam cu privirea până hăt-departe, până te pierdeai într-un nor de praf... Mă chinuiam să te urăsc și nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
atâta fărădelege?! întreabă Alexandru gâtuit de revoltă. Era doar "Domn!" Ha! Ha! Ha! hohotește sarcastic Ștefan. "Domnul țării?!"... Otreapă sub călcâiul crailor vecini, cârpă înaintea marilor boieri, "Domnul țării" nici crâcnea. Ei îl ridicau, ei îl lepădau. Era domnia boierilor hicleni. Într-un pătrar de veac, am numărat, poate, douăzeci de schimbări la domnie unii de câte două, ba chiar de câte trei ori, după cât plăteau sau ce ajutor străin primeau. Puțin le păsa de țara ruinată, ticăloșită; n-aveau habar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
văd că nu este cu putință... I-am muncit la cazne, se laudă Duma. Negrilă, când a văzut fierul înroșit, a prins limbă și a mărturisit toată urzeala hitleniei. Rumoare... Apoi, pe ușă, îmbrânciți de oșteni, se împleticesc cei trei hicleni, sângerați, cu fețele umflate, cu cămeșile sfâșiate... După ei, Sora, bocind, mușcându-și pumnii, despletită, umflată de plâns, se prăbușește la picioarele Doamnei Maria, care o ridică și o îmbrățișează. În genunchi, netrebnicilor!! îi brutalizează Duma. Lasă-i... și Ștefan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cardinalului ucis. Indignat de gestul trădătorului (deși Báthory îi era dușman), „Mihai vodă zise de tăe capul păcurariului, altul așa să nu mai facă”. Atitudinea lui Mihai nu poate fi atribuită neapărat influenței Alexandriei, ci se încadrează pedepselor aplicabile supusului „hiclean domnului său”. Mai puțin puse - de obicei - în practică, asemenea comportări exemplare au mai apărut totuși: Petru Rareș procedează la fel cu ucigașii lui Ștefan Lăcustă și Alexandru Cornea (după cum spune Nicolae Costin), iar Alexandru Iliaș (nepotul de fiu al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286523_a_287852]
-
pe Dragoslav Purcarul (un sol al său le comunica brașovenilor acest lucru către sfârșitul anului 152244) și i-a tăiat capul. Și celălalt soț al Ruxandrei, Radu Paisie, s-a războit cu un doritor de domnie. Voievodul a procedat cu „hicleanul”. Ivan Viezure din Lieștii Vâlcii potrivit obiceiului: domnișorul „și-a pierdut capul și averile sale, pentru că Ivan s-a ridicat domn, iar Radul voievod l-a prins și i-a tăiat capul 45. Când se răsculau împotriva Domniei, locuitorii din
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mare stolnic, o ținea pe Ioana, nepoata lui Ivașcu din Băleni 238; marele postelnic Istratie Leurdeanu, fiul lui Stroe, avea nevastă de neam domnesc - pe Ilinca (ori Elena), fiica lui Nicolae Pătrașcu și a Anei, fata lui Radu Șerban 239 („hiclean” și el, omorât tot în 1658); marele vistiernic Pârvu Vlădescu era ginerele lui Ivan Șufarul, căsătorit fiind cu Anca (aceeași acuză: „hiclenia”)240. Un an mai târziu, în 1659, au căzut capetele lui Vlad (ori Preda ori Radu) Bârsescu, însurat
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
lui Pârvu Craiovescu și soră (vitregă?) cu Neagoe Basarab. Din „Marga cea bătrână” va porni linia de familie căreia îi aparține și Matei Basarab. O altă fiică a lui Pârvu Craiovescu, Vlădaia, a fost soția marelui logofăt Vâslan Furcovici, socotit hiclean de Voievodul Vlad Vintilă și ucis din această pricină înainte de 11 ianuarie 1535. Urmașele lui Vlad Voievod Călugărul și cei din apropierea lui apar frecvent în compunerea unor familii ale marilor dregători. Pârcălabul Gherghina era frate cu Doamna Rada a lui
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Vodă, și-a aflat mormântul în Mănăstirea Sălăjeni, ctitoria sa; Toader Bubuiog, mare logofăt și om de încredere al lui Petru Rareș, a fost ctitor la Mănăstirea Humor, și a fost înmormântat acolo; Gavril Trotușan, și el mare logofăt, dar „hiclean” față de Petru Rareș, (acesta l-a și ucis în 1541), a fost înhumat în ctitoria sa de la Părhăuți); Nestor Ureche, tatăl cronicarului, a fost îngropat (călugăr fiind) la Mănăstirea Secu, ctitorită de el; Solomon Bărbădeanu, mare logofăt, a ctitorit Mănăstirea
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
la începutul anului 1630, să redobândească tronul pentru Miron Barnovschi, dar a fost învins din nou de același Vasile Lupu, vornic acum, și de stolnicul Grama la Toporăuți. Hatmanul Nicoriță a murit în pribegie (mai fusese pribeag prin 1609, ca „hiclean” lui Constantin Movilă 239), prin 1630, poate din pricina unei răni primite în bătălia de la Toporăuți. După o căsătorie de aproape cincisprezece ani, Todosia a rămas văduvă pentru a doua oară. Și a continuat să locuiască în Polonia (unde își urmase
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Dându-i satul, urmașii lui Mandea „s-au plătit de către Dragomir armașul” (se arată în hrisovul dat de Alexandru al II-lea Mircea). Complicată viața văduvelor... Spectrul sărăciei: confiscarea averii Răzbunările Voievozilor nu se încheiau mereu cu suprimarea adversarilor. Urmașii „hiclenilor” și ai inamicilor (dușmani „din vremea boieriei” - cum zicea cronicarul) de tot soiul (uciși sau refugiați peste hotare) trebuiau să simtă duritatea puterii domnești. Expresia ei cea mai curentă era „trecerea bucatelor pe seama Domniei”, confiscarea averii, adică (pe care Voievozii
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mult și Voievodul îl va omorî pe Dobromir), de averea bărbatului, (ar fi lungi listele celor lăsați fără avere din poruncă voievodală; i-am putea găsi aci pe vistierul Pârvu Vlădescu - cel însurat cu Anca, fiica lui Ivan Șufarul - declarat „hiclean” și ucis de Mihnea al III-lea Radu în 1658, pe Nicolae Bașotă, mare vistier, însurat a doua oară cu Anița, fiica lui Iordache Balș, deposedat de bunuri de Nicolae Mavrocordat pentru delapidare, pe Nechifor Beldiman - însurat cu Ana -, dușman
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Împărătița mlaștenii Ghehénii, A dreapta-ți, în sobor fără prihana, Mă-ngăduie părtașă-ntru smerenii. Căci cea din urmă-s eu din toți smerenii. Și mult nemercicíi intru păcate. Doar haru-Ți, nesfîrșit în bunătate, Mai poate izbăvi și înțălege. Ci nu-s hicleana; cugetu-mi curat e: Să viețui voi?, să mor într-astă lege! Că sînt a Lui, Tu, Fiului Tău, spune: Îndure-se de multele-mi greșele. Dă-mi, Tu, ca Ighiptencii, iertăciune, Mă curată cum El de pătimi rele Pre Teofil
Ediția Villon a lui Romulus Vulpescu by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2641_a_3966]
-
aș ouvrez Tout aux tavernes et aux filles? BALADA A ÎNVĂȚĂTURII ÎNȚELEPTE CELOR CARE DUC O VIAȚĂ TICĂLOASA (1958) Căci, vînzător de iertăciuni, Măsluitor sau calpuzan, Or să te puie pe tăciuni Fiert în oloiul din cazan, Ca un nelegiuit hiclean. Fii fur, dar unde-i ce-ți aduce Al furtișagurilor plean? La tîrfe și la crîșmi se duce! Zi din cimpoi și zi mascări Și fă ce știu boscarii-a face: Fă stihuri, vrăji, fă tumbe, sări, Fii păpușar prin
Ediția Villon a lui Romulus Vulpescu by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2641_a_3966]
-
deci are un sâmbure imoral, ea este condamnată și ca o "ispititoare", o "plăsmuire" prin care "lumea înșelătoare", unealta diavolului, pune stăpânire pe oameni: Că într-această vreme [...] nu foarte ascultă oamenii cuvintele cele bune și dulci, ce totodeauna pohtescu hicleana avuție". O atitudine cât de cât obiectivă pentru un istoric ne obligă să nu dăm note universurilor culturale (mai ales să nu amestecăm criteriile), ci să le înțelegem și să le observăm succesul sau eșecul - or, este absolut evident că
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
transformă într-o interminabilă aliterație. Cu excepția unor ligamente ale textului (inevitabilele conjuncții, prepoziții, adverbe și pronume), toate celelalte cuvinte încep cu litera h. De altfel, textul însuși se intitulează ironic Ora H: "Haidamacii Hadesului hâd, herțogii hârdăului hulpav, histrionii hrubelor hicleni, nu-l hârțuiau cu hapca sau harponul, nici nu-l hăituiau cu vreun harapnic, necum să-l hărtănească, hain cu herestrăul; ci-l hrăneau, hoțește, cu himera (sau halvița) hedonismului hârtiei, - hăul căreia hârșâitor, se holba halucinant, hipnotizându-l..." (p.
Beţia de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9851_a_11176]