24 matches
-
ajunge de mărimea unui ou de găină, cu un conținut lichidian de 30-100 ml. Pot exista mai mulți cenuri la același animal infestat. Apare în infestațiile masive cu peste 8 - 10 cenuri și se manifestă ca o meningoencefalită, cu febră, hiperexcitație, hiperestezie, dificultăți în deplasare, poziții neobișnuite ale capului, stare depresivă, evoluție rapidă spre deces. Apare în infestațiile reduse (1-5 cenuri). După o incubație de 15-20 de zile, se instalează faza de meningoencefalită difuză, cu: febră, stare depresivă, somnolență, anorexie, preferință
Cenuroză () [Corola-website/Science/319999_a_321328]
-
face cu "brâe" tot mai îndepărtate de entități reprezentând patologicul și că aceste entități se opun, într-adevăr, una alteia. Concluzia aceasta este ușor de admis: simptomele se pot clasifica lesne în mod antagonic: hipoactivitate hiperactivitate, temperatură înaltă temperatură joasă, hiperexcitație apatie, hipoglicemie hiperglicemie etc. Cel puțin teoretic, putem admite și sindroame antagonice. Faptul că doar unele simptome din întreg se opun între ele dovedește complexitatea și numărul imens de combinații concrete și posibile)10. Pentru psihiatrul practician, "în fața unui anumit
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
traumatizați fără a fi răniți fizic sau amenințați în mod direct. Atât retrăirea realistă a traumei de către victimă, cât și interpretarea cognitivă sau emoțională a evenimentului realizată apoi de specialist, pot provoca simptome similare celor din sindromul de stres posttraumatic (hiperexcitație, simptome intruzive, evitare, anxietate). În acest caz persoana afectată nu este rudă sau prieten apropiat cu victima, dar încercarea de a ajuta și deschiderea empatică o expun acelorași simptome. O'Halloran (2001) susține că persoanele care se confruntă cu material
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
simptomatologie cu stresul posttraumatic cu excepția faptului ca în primul caz evenimentul traumatic nu este trăit direct de persoana afectată, ci aceasta află despre ceea ce s-a întâmplat din povestirile unei alte persoane. Simptomele trăite vor fi de evitare, intruziune și hiperexcitație. La fel ca în stresul posttraumatic, în cazul simptomelor intruzive specialistul va retrăi la nivel imaginar evenimentul traumatic ce a afectat victima. Stresul traumatic secundar se află în strânsă legătură cu evoluția persoanei suferind de stres posttraumatic pentru că ameliorarea victimei
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
burnout. În ceea ce privește efectul vechimii în muncă, studiul arată ca terapeuții noi sunt mai vulnerabili la simptome de evitare în timp ce terapeuții care lucrează de 9-12 ani prezintă un risc crescut de a dezvolta epuizarea compasiunii, burnout și simptome de intruziune și hiperexcitație. Există o relație în forma de U între vechime și riscul de a dezvolta simptomatologie STS. Acest risc scade după primii 2-4 ani de muncă pentru a crește din nou mai apoi. Nu s-a înregistrat o legătură semnificativă între
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
Concepția lui McCann și Pearlman (1990), că trauma vicariantă implică schimbări pervazive ale schemelor cognitive este susținută de simptomatologie și rezultatele obținute în literatura de specialitate. Subiecții au arătat schimbări pervazive cu privire la munca lor cu victimele traumelor, ca de exemplu hiperexcitație, neîncredere, evitare, coșmaruri și alterări ale schemelor cognitive. Subiecții investigați au fost în general terapeuți și profesioniști din domeniul sănătății mintale care lucrau cu victime. Modele teoretice Teoria dezvoltării constructiviste Conceptul de traumatism vicariant are la baza teoria dezvoltării constructiviste
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
lor dezinhibitor, favorizează trecerea la acte de agresivitate. Alcoolismul se bucură de o relativă toleranță În societatea contemporană, multe acțiuni fiind considerate de anturaj „scuzabile”. O caracteristică a agresivității din tulburările afective bipolare este furorul maniacal, cu agitație psihomotorie extremă, hiperexcitație continuă, dezinhibiție instinctuală și comportament imprudent. Tulburările depresive reprezintă un model clasic de amestec de auto și heteroagresivitate (suicidul altruist al pacientului depresiv), În care vinovăția pentru trecutul, prezentul și viitorul său și al celorlalți are repercusiuni asupra Întregului comportament
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Paveliu Liana, Chele Gabriela, V. Chiriţă, Roxana Chiriţă, R. P. Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1460]
-
neurotransmițătorul GABA (acid gama-amniobutiric) poate trimite mesaje de accentuare a reacțiilor la amenințări, poate apărea o disfuncție care face ca acesta să nu mai transmită mesaje de inhibare a reacțiilor atunci când pericolul a trecut, rezultatul fiind o reacție organică de hiperexcitație permanentă (Lloyd, Fletcher & Minchin, 1992). Procesarea informațiilor și distorsiunea cognitivă în cazul informațiilor cu caracter emoțional Conform teoriei cognitive, indivizii anxioșii anticipează și interpretează evenimentele ambigue într-un mod negativ. Prin comparație cu colegii lor de aceeași vârstă, copiii anxioși
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
ce determină progrese de durată, semnificative din punct de vedere clinic. 21. Tulburarea anxioasă generalizată Tratament Scopul tratamentului TAG este reducerea incapacitării rezultate din simptomele cognitive și somatice ale anxietății: îngrijorarea sau așteptarea anxioasă și simptomele aferente, respectiv tensiunea și hiperexcitația. Acest capitol cuprinde o prezentare a argumentelor referitoare la eficacitatea tratamentelor psihologice și farmacologice ale TAG. Tratamente psihologice De la apariția primei ediții a acestei cărți, au mai fost publicate și alte lucrări despre tratamentul psihologic al TAG (Barlow et al
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
răspunsul exagerat de tresărire (D5). Acesta se caracterizează nu numai printr-o excitație fiziologică exacerbată față de stimuli, ci și prin incapacitatea de obișnuire cu prezența repetată a stimulului respectiv. Diagnosticul de SSPT necesită prezența a două dintre aceste simptome de hiperexcitație. DSM-IV impune condiția ca simptomele din grupurile B, C și D să dureze cel puțin o lună (criteriul E). Ca și în cazul altor tulburări, trebuie ca perturbarea să cauzeze o detresă sau incapacitare semnificativă (criteriul F). Tulburarea are specificația
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
decizia să urmeze un tratament, pare foarte motivat să-și rezolve problemele. Concluzii Cu siguranță, dl D. întrunește criteriile pentru diagnosticul de SSPT cronic: existența unei experiențe traumatizante, mai multe simptome de retrăire a traumei, evitare extinsă, paralizie emoțională și hiperexcitație persistentă. Deși prezintă și simptome de depresie, acestea au un caracter secundar în raport cu SSPT și nu implică un diagnostic separat. În pofida absenței unui istoric psihiatric sau a unor probleme anterioare traumei, există indicii ale vulnerabilității, respectiv o tendință anterioară către
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
s-a manifestat o perioadă de timp mai scurtă decît cele patru luni necesare pentru diagnosticul de SSPT. Prin urmare, criteriul referitor la stres este identic, fiind necesară și prezența cîte unui simptom din grupurile asociate cu reexperimentarea, evitarea și hiperexcitația. De asemenea, se impune existența disocierii în momentul producerii evenimentului sau imediat după aceea (de exemplu, senzația de paralizie sau confuzie, derealizare, depersonalizare). Se impune ca tulburarea să se manifeste într-un interval cuprins între două zile și patru săptămîni
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
Managementul anxietății poate fi conceptualizat din cele trei perspective constituente ale componentelor fizice, cognitive și comportamentale, intervențiile terapeutice implicînd toate aceste trei domenii. Strategiile orientate mai mult spre latura fizică, abordînd în mod direct reacțiile de stres traumatic asociate cu hiperexcitația, reprezintă un excelent punct de pornire. Experiențele clinice sugerează faptul că acestea produc adesea efecte rapide și nu determină doar ameliorarea stării pacientului, ci poate mai important amplifică sentimentul de eficiență personală și speranțele de recuperare. Fundamentul acestui fapt este
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
în prima ședință de tratament (Foa și Rothbaum, 1998). Relaxarea musculară progresivă, exercițiile aerobice și reducerea administrării stimulentelor de tipul cofeinei sau nicotinei sînt potențiale intervenții utile, care ajută la dobîndirea unui anumit control asupra simptomelor fizice intense asociate cu hiperexcitația. Natura intruzivă a amintirilor traumatice și tendința multor supraviețuitori de a medita asupra experienței respective indică necesitatea unor intervenții cognitive directe. Unele dintre acestea, cum ar fi eliminarea gîndurilor sau tehnicile de distragere, sînt elaborate special pentru a facilita controlul
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
săptămîni după traumă poate întîrzia recuperarea (Gelpin et al., 1996). Pe de altă parte, pot fi utili și unii agenți antiadrenergici precum clonidina și propranololul. Deși încă nu există studii randomizate, cîteva studii clinice deschise indică ameliorări ale simptomelor de hiperexcitație și intruziune (Yehuda et al., 1998). În plus, clonidina a fost recomandată pentru stadiile foarte acute ale stresului traumatic, cum ar fi stresul de luptă (Friedman et al., 1993). În tratamentul SSPT mai sînt utilizate și alte grupe de medicamente
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
nici una dintre acestea nu a fost evaluată în mod adecvat. Studiile deschise asupra substanțelor anticonvulsive, precum carbamazepina și valproatul, au indicat că această clasă de medicamente are o anumită influență asupra SSPT, în special în privința grupului de simptome asociate cu hiperexcitația. Deși în trecut se foloseau medicamentele antipsihotice, apariția unor medicamente mai adecvate a dus la reducerea utilizării acestora în tratamentul SSPT, cu excepția cazurilor cu simptome psihotice evidente. Deși ideea că SSPT este asociat cu dereglarea sistemului opioid endogen a generat
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
nu se manifestă luni de zile sau chiar ani întregi după traumă. 1.3. Simptomele cele mai frecvente ale stresului posttraumatic SSPT se caracterizează prin trei mari grupuri de probleme. Acestea se clasifică în simptome intruzive, de evitare și de hiperexcitație. 1.3.1. Simptomele intruzive Amintirile, imaginile, mirosurile, sunetele și sentimentele asociate cu evenimentul traumatic pot deveni niște intruși în viața persoanelor cu SSPT. Acestea sînt legate de amintirea evenimentului și nu pot fi percepute ca stimuli din prezent. Persoanele
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
gînduri, sentimente, conversații, locuri și oameni Goluri de memorie uitarea unor experiențe Pierderea interesului față de activitățile normale Sentimentul de izolare sau detașare față de cei dragi Senzația de paralizie emoțională Dificultatea de a-și imagina viitorul 1.3.3. Simptomele de hiperexcitație Persoanele care au suferit o traumă s-au confruntat cu propria mortalitate. Experiența a zdruncinat concepțiile și ideile lor referitoare la lume ca loc sigur și corect, la oameni ca fiind în general buni și la sine: nu mi se
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
Totuși, este cauzată și de ideile de nedreptate determinate de traumă o reacție la inechitatea flagrantă a întregii situații. În mod frecvent, mînia și iritabilitatea generează probleme mari la serviciu, dar și în privința familiei și prietenilor. Simptomele SSPT asociate cu hiperexcitația Somn agitat Mînie și iritabilitate Dificultăți de concentrare Căutare permanentă a semnelor pericolului Nervozitate, tendință spre izbucniri nervoase 1.4. Probleme asociate SSPT nu reprezintă singura reacție psihologică față de traumă. Oamenii manifestă diverse alte probleme care le pot afecta calitatea
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
plimbatul, alergatul, înotul sau mersul pe bicicletă. Exercițiile fizice sînt extrem de eficiente pentru combaterea stresului. Dacă suferiți de SSPT, corpul este pregătit în permanență pentru reacția luptă sau fugi. Exercițiile contribuie la arderea substanțelor chimice (precum adrenalina [ epinefrina]) care determină hiperexcitația și vă vor relaxa. Odihniți-vă suficient, chiar dacă aveți probleme cu somnul. Odihna contribuie la creșterea rezervelor de energie. (Vezi mai jos Sugestii pentru problemele legate de somn.) Stabiliți o rutină zilnică și încercați să o respectați (de exemplu, mersul
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
situației: consemnați în scris ce anume veți face atunci cînd veți fi din nou supărat din cauza traumei. Trebuie să includeți următoarele: Cui veți telefona? Notați numele și numerele de telefon. Strategii de ordin fizic: care dintre strategiile de management al hiperexcitației a funcționat cel mai bine în cazul dumneavoastră? Notați una sau două (de exemplu, controlul respirației, plimbatul, ascultarea casetei de relaxare), ca să știți la care să apelați. Strategii cognitive: notați o afirmație despre sine pe care o puteți folosi, cum
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
fie neglijate contraindicațiile lor. Unele cercetări invită la prudență în ceea ce privește benzodiazepinele, nu numai datorită eficacității lor discutabile, dar și efectelor secundare, pe care le generează (disfuncții sexuale, sevraj). Produsele anticonvulsive au și ele o anumită eficacitate asupra simptomelor asociate cu hiperexcitația. Conform studiilor efectuate până în prezent, opțiunea pentru un antidepresiv și un SSRI (Selective Serotonin Reuptake Inhibitors), este cea mai inspirată pentru majoritatea cazurilor de PTSD (Lăzărescu, Nireștean, 2007). Medicația ce vizează copiii și adolescenții cu PTSD este un sector vitregit
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
iubește; distrugerea neașteptată a căminului copilului sau distrugerea comunității din care face parte; să fie martor la rănirea gravă sau uciderea din accident, prin violență fizică a unei alte persoane (chiar dacă victima nu este o persoană cunoscută copilului). Criteriul D: hiperexcitație Simptome persistente de excitație crescută (care nu erau prezente înainte de traumă) indicate de cel puțin două din următoarele aspecte: 1. dificultăți la adormire; 2. iritabilitate sau explozii de mânie; 3. dificultăți de concentrare; 4. hipervigilență; 5. reacții de răspuns exagerate
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
cu infiltrații grase și degenerări parțiale în zona corticală ( DRUGOCIU GH. și col. 1970, RUNCEANU L. 1995). Simptomatologia Manifestările simptomatice sunt de ordin digestiv (inapetență, pareza rumenului, salivație abundentă, fecale uscate, mucus fetid, constipație și apoi diaree), nervos (abatere,uneori hiperexcitație),umoral (hipoglicemie, acetonemie, acetonurie) și locomotor (decubit). Aria hepatică este mărită și dureroasă. Se înregistrează scăderi ale producției de lapte, acesta are gust dulceag cu miros de acetonă. Sunt constatate frecvete secreții vaginale, subinvoluție uterină și miros de acetonă a
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]