27 matches
-
pe-un vis,/ În cer înalt de noapte te-am închis./ Te port lumină rumenă de zori,/ Cum poartă florile mireasma lor./ Te port pe buze, ca pe-un fagur plin./ O poamă aurită de smochin,/ Te port pe brațe, horbote subțiri,/ Mănunchi legat cu grijă, fir cu fir. Cum poartă floarea rodul de cais,/ Adânc te port în trupul meu și-n vis.” (Maica Teodosia Zorica Lațcu- Poezii. Ed. Sofia, București, 2000, p. 52) -------------------------------------------------- Gheorghe Constantin NISTOROIU Brusturi, Neamț 18
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1456395307.html [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
ține pe brațe... Laila îmi arată modelul dantelei la care lucrează, unul vechi și cu dichisuri ce țin de viața dintr-un serai cu destule femei leneșe, lascive, ce își adoră stăpânul. Eu nu mă pricep la înnodat macrame în horbote aproape medievale. Nu vreau să învăț meșteșugul pierderii timpului prin... nimic. Nimic?! Ce-am avut, ce-am pierdut?” Straniu cât de mică este lumea. În Laila de acum, autoarea o recunoaște pe „Lelia de pe Colentina! Fantastica Lelia, artista care traversase
DANTELA DE BABILON , O POVESTE DESPRE SOLIDARITATE UMANA SI SCHIMBAREA MENTALITATILOR de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 by http://confluente.ro/_dantela_de_babilon_o_poveste_despre_solidaritate_umana_si_schimbarea_mentalitatilor.html [Corola-blog/BlogPost/358471_a_359800]
-
-te să calci «peste brățări și-aurărie», să mergi «prin curcubeie și prin jar», căci «meri de purpură se scutură de stele / și Brumar miroase-a țuică și-a podgorii», cu «umbra zimbrului din fum de leaturi», în Țara, unde «horbote-au suflat pe zări de miere / mânăstiri de crin și de topaz», într-un profund patriotism, suntem întâmpinați de „icoane“ de Dac, aprinzându-și nestemata „în limpezimile zborului de săgeți“ («Dacul» - "ibid.," p. 73), de Descălecător, „pornind la vânătoare“ când
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
o frunză de aur cizelat subțire, bătută de vânturi chihlimbarii. (...) Pe tot întinsul spiritului (meu) zac ruinele și arborii edenici rupți de furtunile iubirii. Și numai undeva, într-o insulă fericită bătută de ape viorii, zace neatins iatacul alb, cu horbote scrobite de lumină (curate) la ferești, cu năframe sfinte prin unghere." (pp. 334-335). În 1957, Leonid Dimov le părăsește pe Lucia și Tatiana. Începe procedura de divorț, pronunțat un an mai târziu.
Un vis alb by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9991_a_11316]
-
umbla toată ziua, să întocmească și să îndrepte viața soțului și a copiilor ei. Subt mâna ei viața este ca un cearșaf alb, care zilnic trebuie clătit în apă și lumină și călcat cu fierul cald, pe cutele cuvenite, cu horbotele la margini. Prin degetele ei trebuie să se depene zilnic, ca un fir, sănătatea, veselia și cinstea familiei."133 În plan ontic, principiile călăuzitoare au ca sursă forma practică, țărănească și nealterată a credinței religioase, ceea ce face din poetul cu
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
soi de descriere La mijloc între desen și scriere, Cu fel de fel de intruzii, că Mă gândesc să pară o muzică Plină de anotimpuri și de sfâșiere (...) Cititorule, cititorule, înțelegi Că s-au sfâșiat în vârful unei nopți neuitate Horbote cu scrobeli întunecate Lăsând a se zări o primăvară. Paralel cu a sa Carte de vise (1969), intenția lui Dimov era de a impune o mișcare literară; avea în vedere chiar un cod doctrinar vizând onirismele, demers în care i
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
decît al oricărui țăran și răzeș“ (1, 13), și o tînără ce încă frecventa pensionul, „trăită acolo în societatea fetelor din cea mai înaltă aristocrație basarabeană“ (1, 17), „îi dă cu franțuzeasca întocmai ca franțujii, cîntă la pian, coase, face horbote subțiri“ (1, 16) etc. „Ce contrast!“ (1, 17), între candidatul la însurătoare, care, „fără să i se mai poată pretinde o conversație de salon împănată cu vorbe franceze, sau măcar curat rusească, chiar și în moldoveneasca lui țărănească nu găsea
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
cu mult mai larg decît al oricărui țăran și răzeș, și o tînără ce Încă frecventa pensionul, trăită acolo În societatea fetelor din cea mai Înaltă aristocrație basarabeană, Îi dă cu franțuzeasca Întocmai ca franțujii, cîntă la pian, coase, face horbote subțirietc. -Ce contrast! Între candidatul la Însurătoare, care fără să i se mai poată pretinde o conversație de salon Împănată cu vorbe franceze, sau măcar curat rusească, chiar și În moldoveneasca lui țărănească nu găsea alte teme de conversație decît
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
postum, însoțit de o notiță bibliografică de Perpessicius. Poeziile din Pajere (1936), cele mai multe sonete, alcătuiesc o galerie de portrete, reînviind, cu plasticitate, în imagini sugestive, chipuri din vremuri îndepărtate. Domnița din poezia cu același titlu, „muiată-n nestimate și-n horbote de fir”, este domnița bizantină. Din vremuri voievodale, poetul desprinde chipul nefericit al unei văduve de domnitor pierit în luptă cu „păgânele urdii”. În mănăstire, „a țării mândră Doamnă” îndură „sub bolți de jale o soartă urgisită”, în timp ce în țară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
tânărul este proiectat în teroarea nedistilată degajată de animarea inexplicabilă a unui vechi portret înrămat: "văzui capul duducăi Safta tremurând în privazul de lemn, parcă era capul viu al babei Axinia; și tremura așa de tare, încât și zulufii, și horbotele îi tremurau s-ar fi zis că era cuprinsă de frigurile morții". Detaliile efectelor fizice asupra contemplatorului sunt convingătoare: "Părul mi se ridică măciucă în vârful capului și sudori răci îmi cuprinseră tot trupul. Acum nu mai era de șagă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
a-și face mîna de viitor romancier pe acest inestimabil filon autobiografic. Enumerînd toate tipsiile văzute vreodată de el în muzee de orfevrerie, în tablouri sau descrise în operele anticilor, Odobescu brodează în jurul tăvii de aur din tezaurul de la Pietroasa horbote cu model sofisticat, în revărsări denominative frenetice, iar fiorul acumulării baroce i se transmite și lui Călinescu prin citatul întreg, neabătut. Concluzia, pretins detașată, trădează un catharsis împărtășit: "Odobescu se îmbată cu sclipiri de argintărie și aurărie și cu muzica
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12740_a_14065]
-
peste ape de matase"(Sirenele). Dunga sau dîra, altfel spus linia, guvernează autoritar întregul spațiu sensibil, motivînd preferință poeților pentru obiectele capabile să o pună mai viu în evidență. Vom avea așadar de-a face cu brîuri și panglici, cu horbote și dantele, cu falduri și draperii, cu valuri, crepuri, lințolii, zaimfuri, zăbranice - într-un cuvînt, cu tot ce poate afirma viața expresiva a liniei, făcînd-o să învăluie, să curgă, să fluture, să mîngîie, să tremure, să vibreze. Vom fi înconjurați
Secesionismul în literatura română (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/18138_a_19463]
-
o presimțire a cărnii și scheletului nostru ne atrage încă din timpul vieții. Lucrul de care mă mir acum cel mai mult este conținutul "idealist", "gingaș" al acelor cărți, d'annunzianismul grețos în care mă complăceam. Cugetări nobile, gesturi princiare, horbote de mătase, mots d'esprit scânteietoare și un povestitor înțelept, atoateștiutor, care făcea cu substanța fără substanță a istorisirilor lui mii de scamatorii delicate. Odată intrat din nou în conspirația ruletei, nu se putea să nu mă izbească imediat, ca
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nevertebratelor. Saloane întregi de vitrine cu monștri. Diavoli și îngeri de carne palidă, conservați în borcane cu spirt. "Greața sau moartea e cea care vine?" Gina se înfiora. De fapt, primele vitrine conservau exemplare mai curând grațioase: spongieri ca niște horbote albe, tubulare, sau ca frunzele agitate ale unei alge, sau ca un pahar, mai curând un potir, un Graal de buret cu piciorul de jumătate de metru. Celenteratele etalau meduze în borcane turtite, ființe halucinante, văluri verzi peste văluri roz
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
faci vânătoare! Știți ce-a zis Umbrărerscu? Dacă nu le convine țăranilor, să-mi vândă mie pământul. Cumpăr tot!... Ei, dacă eram eu acum în cizme, îi arătam eu mistreți ținuți pe păpușoii amărâților...” Au înflorit cireșii amari. Își ridică horbotele albe spre cer prin crânguri de salcâmi. Miroase a verde crud - iarbă și păpădie. „Aici e Valea Călugărului, iar mai jos se vede pârâul Dobrotfor, care curge prin Balotești, un cătun ridicat pe la anul 1900 tot de urmașii răzeșilor din
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
întruna proaspăt; stăpânul simțea întruna nevoia să se întoarcă la el. Inteligența viperiană a acelei europene curând a înlănțuit deplin pe marele stăpân al lumii. Patriciana a dobândit nu numai locul de tovarășă oficială, nu numai juvaerurile și brocarturile, și horbotele de matasă și tot ce poftea, ci și patru feciori ale căror nume au fost: Mehmet, Selim, Baiazid și Gingir. Acesta din urmă, pitic și debil, cu capul mare înfundat între umeri, era poate un simbol al unor amoruri meșteșugite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
insulară din Marea Chinei, purtat Împreună cu ei peste Pacific de spiritul vîntului divin. 4 Atacul asupra vasului Petrel Un cîmp de flori de hîrtie plutea pe fluxul de dimineață. Se adunaseră În jurul stîlpilor mînjiți de ulei ai debarcaderului, Îmbrăcîndu-i În horbote de culori vii. Cu cîteva minute Înainte de ivirea zorilor, Jim ședea la fereastra dormitorului său din hotelul Palace. Purta uniforma de școală și era dornic să Înceapă ora de repetiție Înainte de micul dejun. Totuși, ca de obicei, Îi era greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
nu mai dori nimic, de a nu mai putea reține nici o secundă pe loc, obosiți și dornici de liniște. „Numai câteodată, când privind înapoi, surâzând prietenește celuilalt „eu”, rămas la jumătatea drumului, iglița harnică a peniței mele, leagă ochiurile, împletește horbotele negre, lanț lângă lanț, colț lângă colț, - piciorușe încremenite pe câmpul alb al paginilor.” „Un cocoș sălbatic, nimerit în plin de ploaia alicelor, mai fâlfâie din aripile celui care am fost... Îi văd gama de culori a penelor nuanțate violent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
a familiei, pentru că un om trecuse pe-acolo, cîndva: italianul. Mini se gândi la casa de moșie nici rustică, nici modernă, cu arhitectura solidă, regulată; cu confortul ei orășenesc și totodată gospodăresc; la mobilierul simetric, onest, la budua-ul plin de horbote, panglici de culori amoroase și naive: nimic, acolo, nu încadra acea tragedie. își reaminti, deodată, vestibulul cel nou, părăsit, în care se plimbase în rătăcirile ei singuratice. Acolo era decorul shakespearian al tragediei. în umbra gradată a coloanelor nude, rotunde
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ofereau senine. . . . Era acolo un reflex de foc pe uliți strimte italiene, cu o lumină roșie umbroasă peste casele brune și pe pavelele ce păreau umblate. ... O familie de burghezi flamanzi, rigidă și cinstită, în haine de atlazuri scumpe, cu horbote de muzeu. . . Mai dincolo, fructe clasicizate, cu pielița transparentă, din culori netede, străvezie, care, alături de pasta cărnoasă a noutăților, păreau îmbălsămate în ceară. . . Era, în fine, o pânză mare pe care Mini o avea dragă. O femeie cu rochie de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
mestecă guma cu nicotină. Mama Natură șchioapătă în sandale cu toc care îi arată degetele retezate de la picioare, iar colierul cu clopoței scoate clinchete la fiecare pas. Ronțăie o lumânare de cuișoare-nucșoară. Ne încălzim cu toții în bluze de poet cu horbote precum cele ale lordului Byron. Sau în fuste lungi cu jupe dedesubt, din care purta probabil Mary Shelley. În mantii de Domnișoaracula căptușite cu satin roșu. În cizme grele de Frankenstein. Tot cam prin perioada asta, Sfântul Fără Mațe ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
douăzeci de luni, le va resimți multă vreme. Siretul, “Sâretele” cum Îi spuneau Didița, Dorița și uneori Mamaia ( dar numai În interiorul familiei), era un râu uriaș care pe alocuri curgea lin, lăsând să se vadă dâre de spumă ca niște horbote albe rotitoare, semn că În străfunduri se Întâmplă ceva iar pe alocuri curgea tumultuos, Învolburat, devenind Înspăimântător de-a-dreptul, atunci când producea inundații și căra la vale mari trunchiuri de copaci, case mai mici, podețe, acoperișuri și animale. „Vadul” era o porțiune
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ti, a mușcat din degețele la fiecare căutare a minunilor mici și agere, iar balta, așa micuță, și-a luat tributul ca orice baltă care se respectă. După scurt timp, copilul s-a liniștit ca și Siretul În porțiunea cu horbote de spumă, străfundurile amâmdorora rămânând Însă răscolite de gânduri și taine. Sufletul lui Va era copleșit de ceva ce nu-l putea concretiza ca durere, dar era apăsător ca lipsa ultimei speranțe. Înțelegea oare, În universul său de copilaș, pierderea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ai dimineții, prin iarba Înaltă până la șold cârsteii se strigau a iubire, prin sălciile din lunca râului cu maluri joase și În care porțiunile liniștite, late și mai adânci alternau cu cele Înguste, cu valuri mici și Învolburări unde strălucea horbotele albe de spumă, cu pești mai mari și mai mici care Începuseră Înviorarea de dimineață și câte unul mai zglobiu se aventura În zboruri pe deasupra apei, cu mierlele ce-și anunțau una-alteia trezirea, cu Ceresteile acoperit Într-o ceață matinală
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Elena Marin Alexe ! Să hoinărim pe Calea Lactee.... Ca doi nechemați, neînțeleși, Nevăzuți și neiubiți de nimeni, Decât de El si de astre. Hai! Vom bate la porțile nopții Învăluite în horbote diafane, Neatinse decât de șoapta gândului, Până ne vor auzi zorile. Hai! Să pășim pe dantelăria norilor, Gând în gând, inimă în inimă, Și poate, într-un târziu de clipă, Vor sări lacătele, din calea Luminii. Hai! Vom aduna în
Hai by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83238_a_84563]