81 matches
-
calificative umane, finite, care nu au relevanță asupra infinitului, pentru ca nu putem concepe infinitul. Tocmai de aceea imaginea Dumnezeului biblic nu este una unitară, ci s-a schimbat cu trecerea timpului (deci a evoluției gândirii umane- precum și trecerea de la divinitățile htoniene la cele uraniene, spre exemplu), diferențele dintre Dumnezeul Vechiului Testament și Isus Hristos fiind enorme, unul fiind cel mai mare criminal din istorie -cel din spatele unor genociduri precum potopul lui Noe sau Sodoma și Gomora, sau cel care incita la războaiele
EXISTENŢIALISMUL TRANSCENDENT de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 by http://confluente.ro/Constantin_popa_existential_constantin_popa_1392197618.html [Corola-blog/BlogPost/341980_a_343309]
-
din Tracia, Heracle a încredințat paza acestora lui Abderos. Nefericitul tânăr nu a reușit, însă, să le îmblânzească și a sfârșit prin a fi devorat de ele. Devenit erou eponim al cetății, Abderos este considerat un exemplu tipic de personaj htonian dătător de viață, a cărui moarte și coborâre în glie asigură fertilitatea unui loc și bunăstarea locuitorilor săi. O explicație alternativă a eponimiei orașului este furnizată de Pomponius Mela, care consideră că Abdera a fost sora regelui mitic Diomede. Etimologia
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
un caracter esoteric, care presupunea inițierea și prin mitul Persefonei denotau credința în nemurirea sufletului. Conform surselor, misterele eleusine se celebrau încă din sec. al VII-lea î.Hr.. Antichitatea lor este confirmată și de descoperirile arheologice. Pe lângă cele două zeițe htoniene, misterele au fost sărbătorite mai târziu la Eleusis și Dionis, numit acolo Iachos, era prezent drept reprezentant al forței creatoare a naturii. Cultul eleusin s-a răspândit în toată lumea, iar urmele sale se găsesc și în Egipt. Sacerdoțiul eleusin era
Misterele din Eleusis () [Corola-website/Science/304202_a_305531]
-
cu degetele întinse - și adeseori cu degetul mare în sus - este frecvent reprezentată în America Centrală precolumbiană, atât pe basoreliefuri cât și în glibtică. Primul ei înțeles, numeric, este 5. Ea este simbolul zeului zilei a cincea. Acest zeu este, însa htonian, de aceea, mâna devine, în arta mexicană, un simbol al morții. Într-adevăr, o găsim alături de capete de mort, de inimi, de picioare sângerânde, alături de scorpion, de cuțitul sacrificial cu tăiș de obsidian sau de cremene. În limba yucatec, acest
Hamsa () [Corola-website/Science/329026_a_330355]
-
tip de imaginar ce expulzează natura din cultură. Eriniile, Harpiile, Gorgonele, Sfinxul reprezintă aberații ale formei pământești, factori de tulburare a echilibrului universal (împotriva cărora vor lupta eroi civilizatori ca Heracles). Poziția lor este marginală în ansamblul mitico-religios; fiind divinități htoniene, fiice ale Nopții, locuitoare ale tărâmurilor de întuneric, mai mult sau mai puțin identice cu forțele naturii, le lipsește antropomorfismul caracteristic în general zeilor greci. Gorgonele, de pildă, fiice ale unor divinități marine, aveau „mâini uriașe din aramă, cu gheare
Gorgone () [Corola-website/Science/298351_a_299680]
-
fi putut fi dominate, dirijate, comandate toate fluxurile telurice ale planetei. Templierii Înțeleseseră că secretul nu consta numai În a avea harta globală, ci În a cunoaște punctul critic, Omphalos-ul, Umbilicus Telluris, Centrul Lumii, Originea Mecanismului. Toată afabulația alchimică, coborârea htoniană a operei la negru, descărcarea electrică a operei la alb nu erau decât simboluri, transparente pentru inițiați, ale acestei auscultații centenare al cărei rezultat final ar fi trebuit să fie opera la roșu, cunoașterea globală, dominarea fulgurantă a sistemului planetar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Într-acolo, aproape orbește. Un bufnet sec. S-a rostogolit În groapă, când să ajungă la nivelul apei, Luciano Îl Înșfacă și-l lovește cu tăișul spadei, o tăietură rapidă la gât, gâlgâitul sângelui se face una cu bolborosirea lichidului htonian. Bate cineva la ușă. — Tu ești, Disraeli? — Da, Îmi răspunde necunoscutul, În care cititorii mei Îl vor fi recunoscut pe marele maestru al grupului englez, ajuns de pe-acum pe cele mai Înalte culmi ale puterii, dar tot nemulțumit; el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
nu-i altceva decât graficul secret al subteranelor Agartthei, nu mai e diferență Între cer și infern, iar Graalul, acel lapis exillis, este lapis ex coelis În sensul că e Piatra Filosofală ce se naște ca Înveliș, termen, limită, uter htonian al cerurilor! Iar când Hitler avea să identifice punctul acela, În centrul vid al pământului care este centrul perfect al cerului, avea să fie stăpânul lumii căreia Îi era Rege În baza dreptului rasei. Și iată de ce până În ultima clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
adus de pe fundul apelor, sub formă unei turtițe sau disc, cu dealuri și văi, cu locuri distincte pentru viețuitoare etc. Or, acest moment în creația lumii ne descoperă divinitatea creatoare însoțită de o altă putere cosmogonică (o făptură cerească sau htoniană, o ființă angelică sau demonică etc.). Ca să vedem acest lucru, vom reda o legendă cosmogonică ce a fost culeasă de Elena Niculiță-Voronca și publicată în 1908 la Cernăuți : . Cum vedem, acest stadiu al scenariului mitic poate fi întradevăr povestit: există
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Lucia Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1378]
-
procesul de creație a lumii pământești ariciul, broasca, cățelul pământului ș.a. Astfel de viețuitoare au câteva caracteristici comune: comportă ceva primar sau elementar în ordinea vieții, duc o existență ascunsă, în parte necunoscută, și țin de lumea adâncurilor (subpământeană sau htoniană). în consecință, ele pot fi văzute ca puteri elementare ale adâncului, forțe htoniene. Mihai Coman, în scrierea intitulată Mitologie populară românească , I, urmând unele considerații ale lui Mircea Eliade, va spune că viețuitoarele care joacă rolul unor personaje cosmogonice ar
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Lucia Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1378]
-
viețuitoare au câteva caracteristici comune: comportă ceva primar sau elementar în ordinea vieții, duc o existență ascunsă, în parte necunoscută, și țin de lumea adâncurilor (subpământeană sau htoniană). în consecință, ele pot fi văzute ca puteri elementare ale adâncului, forțe htoniene. Mihai Coman, în scrierea intitulată Mitologie populară românească , I, urmând unele considerații ale lui Mircea Eliade, va spune că viețuitoarele care joacă rolul unor personaje cosmogonice ar putea să reprezinte, într-o formă târzie, unele divinități htoniene despre care aflăm
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Lucia Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1378]
-
ale adâncului, forțe htoniene. Mihai Coman, în scrierea intitulată Mitologie populară românească , I, urmând unele considerații ale lui Mircea Eliade, va spune că viețuitoarele care joacă rolul unor personaje cosmogonice ar putea să reprezinte, într-o formă târzie, unele divinități htoniene despre care aflăm vorbindu-se în mitologiile mai vechi, precreștine. Studiul în care Mircea Eliade are în vedere în mod special mitologia cosmogonică românească se intitulează Satana și bunul Dumnezeu: preistoria cosmogoniei populare românești, studiu elaborat începând cu 1951, încheiat
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Lucia Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1378]
-
să plece la oraș. De altfel, acesta nu este un personaj episodic oarecare, reiterând, oarecum, rolul din mitologie al lui Caron, luntrașul bărcii care transporta morții spre regatul subteran al lui Hades. El este doar unul dintre factorii cu legături htoniene ai lumii cu care vine în contact și de care se atașează tânărul profesor, cel care îl aduce în sat, prima dată, în căruța lui, și cel care îl scoate din sat, în momentul când Dimitrie Cristea trebuie să-l
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
interioară și se poate dobândi prin spectacol, prin funcția catharctică a artei. Scena de început când Marinei i se cere să intre a doua oară (repetarea simbolică a gestului primordial sugerând renașterea în planul spiritului), prevestirea finalului tragic prin simbolul htonian al câinilor 645 reprezintă o încercare de a supune realitatea acestui joc, marelui spectacol al lumii. "Fără început și fără sfârșit, căci fiecare gest exemplar conține în sine sensul devenirii, spectacolul reprezintă și un exercițiu de libertate interioară; semnificația se
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
echivalente ritual și simbolic cu o Katabasis, cu un descensus ad inferior, Întreprins În vederea unei inițieri.” 2 Sensul inițial al acestei locuințe este cel al unui ritual inițiatic. Dar acest lucru nu implică cu necesitate că Zamolxis era o divinitate htoniană. A coborî presupune o moarte inițiatică. Dispariția (ocultarea, reapariția (epifania unei ființe divine sau semidivine Reîntoarcerea lui Zamolxis În carne și oase nu constituie o probă a imortalității sufletului. Herodot spune că Zamolxis „ Îi Învăța că nici el, nici oaspeții
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
îl ucide pe tatăl său, Laios; Eteocle îl ucide pe fratele său, Polynice - exprimă aceeași relație cu sens invers, însă: raporturi de înrudire subestimate sau devalorizate. A treia coloană se referă la monștri și distrugerea lor -Cadmus ucide dragonul, monstru htonian, care trebuia distrus pentru ca oamenii să se poată naște pe pământ; Edip ucide Sfinxul, care se străduiește, prin enigme care privesc natura omului, să răpească viața victimelor sale omenești - al doilea termen îl reproduce pe primul, care se referă la
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
În narațiunile investigate, am situat piperul Într-o primă subclasă. Piperului i se atribuie virtuți fecundante și purificatoare. El apare ca simbol falic și ca atribut al zeului cerului În mitul esențial indo-european al luptei eroului uranian cu un monstru htonian. Comentând basmele unde apare numele Pipăruș Petru, Simion Florea Marian arată că acest erou provine dintr-un fir de piper care a sărit jos de pe masă sau din alt loc, pe când nevasta mătura sau deretica prin casă și nu peste
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
preferă miturile care au ca scenografie Sicilia (Alfeu și Aretusa). Personajele cu care el însuși se identifică uneori au o fire instinctuala, barbara: Mi trovo di stessa nascita / e l'isolano antico (Sardegna). Versurile se referă la Polifem, personaj mitologic htonian, ființa primitivă ce incarnează forțele brute, sălbatice și neîmblânzite ale Siciliei cu a cărei natură primordială poetul dorește să se contopească. 513 Che bel tempo era quello nel quale ogni cosa era viva secondo l'immaginazione umană e viva umanamente
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
comunică direct evitând monotonia narațiunii”. Ea aruncă încă o privire asupra pânzei La Famille du peintre și consideră că, liberă de fardul istoriei povestite, rochia neagră a Margueritei are un efect de sens al greutății, adâncimii, un efect de sens htonian, în timp ce roșul, obosit să tot evoce robe de cardinali și procurori, devine pură intensitate. În secvența concluzivă, Beyaret face o scurtă, dar sintetică evaluare a picturii lui Matisse situată departe de actul imitației, refuzănd ierarhiile perspectivei lineare și conservând referința
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
Cea fertilă”) și Thesmophoros („Legiuitoarea”). Ultimul epitet sugera legenda conform căreia Demetra îi dăruise regelui eleusic Triptolem primele semințe de grâu și îl învățase să le cultive. Înaintea hegemoniei ateniene, la Eleusis, Demetra era zeiță a pământului roditor și zeiță htoniană, care primea morții la sânul ei protector. Așadar, era și patroană a defuncților, divinitate psihopompă. De aceea Plutarh îi numea pe defuncți demetrioi; în plus, din împreunarea lui Zeus cu Demetra s-a născut Persefona, care, căsătorită cu Hades, devenise
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
partea strict secretă a misteriilor până în ziua de 23. Ce „experiențe de învățare” aveau loc? Se pare că erau reluate simbolic căutarea și aducerea Persephonei pe pământ și era simulată căsătoria sacră a lui Zeus cu Demetra pentru zămislirea zeiței htoniene. Erau probabil zile și nopți de orgie sexuală, gastronomică și bahică, dar nu există dovezi sigure în acest sens22. 2.5.2. Misterele dionisiacetc "2.5.2. Misterele dionisiace" Misterele dionisiace erau mult mai răspândite - se numeau Dionisii, pentru că erau
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
neguri s-au slobost./ Dar prin neguri cini se primblă?/ Da Todică cu Costică/ Pe cai negri-mpodobiți”. Câmpia constituie un topos al incursiunii mitice și, dacă adăugăm acest simbol descinderii pe care o întreprinde voinicul călare pe calul său htonian și sepulcral, avem toate mărcile coborârii în infern, loc prin definiție al încercărilor inițiatice. Soarele este în toate speciile folclorice călăuza pribeagului între dimensiunile ființei, așa cum am văzut deja. Cel dispărut are nevoie de însoțirea cu zorii, neofiții merg spre
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mitologia universală, este motorul traseului inițiatic ca element civilizator de natură ignică. Aflat în vârful muntelui, focul capătă conotația unui dar sacru care necesită un proces de înălțare a ființei. Spațiile inițiatice analizate fac trecerea spre tărâmul confruntării arhetipale, „spațiu htonian al teluricului prodigios ce abolește legile existenței contingente, lume ce însumează bivalenta malefic - benefic, fertilitatea legată de prezența «Terrei Genetrix», dar și a maleficului, moartea ce devine aici element ritualic, intervenind ca separare de existența anterioară a eroului”. Locurile rituale
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
materializare a „voinței îndreptate spre o țintă”: „Paloș din teacă scotea/ Și frumos mi-l azvârlea,/ Și trei zmei că mi-și tăia!”. Într-o altă variantă, bătălia are loc afară din spațiul social, în câmp și numai după ce calul htonian a fost scos din grajdul de piatră. Victoria mezinului rămas să se confrunte numai cu un zmeu, probabil și acesta cel mai mic dintre frații săi, survine cel mai adesea în urma ajutorului eteric al vulturilor care aduc apă dintr-un
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
simbolic în nuntă, deci un univers nou creat și pregătit magic. Colinda vânării bourului păstrează tiparul cunoscut din textele ceremoniale cu cerbul invaziv, suprapunerea acestor două cornute fiind cauzată de polisemantismul din limba română veche a cuvântului bou. Aici conotația htoniană este augmentată și completează implicația psihopompă: „Muge-și, muge-și Boul Negru!/ Oileroi, da leroi Doamne!/ Dacă muge, fală-și face,/ Fală-și face când se paște/ De cu seară-n cea secară,/ Peste noapte-n grâne coapte,/ La ziori
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]