12 matches
-
și veche”. Aurul asociat cu cântarea caracterizează vibrația sonoră celestă, transformată în strălucire minerală, lumina omnipotentă a spiritului. În același sens, paradisul elen și mai ales dacic apar ca orgie de forme luminoase, care și pierd conturul, unificând regnurile, elementele, htonianul cu uranianul, palpitând de fiorul vieții terestre. În Grecia stelele sunt „ochii de-aur pe ceruri”, în Dacia norii oferă pământului „flori de aur”, stelele pot fi iarăși „ca de aur sfinte flori”, iar soarele „copil de aur al albastrei
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
arhetipal și totalizator, un adevărat model simbolic, imago mundi În concepțiile și În reprezentările arhaice despre univers. Este legat de cele 4 stihii ale naturii: trăiește În pământ sau În apă; veninul său are proprietățile focului celest sau ale celui htonian, iar În ipostaza sa fantastică de șarpe Înaripat (balaur, dragon) e legat de stihia văzduhului. Șerpii sunt de mai multe feluri: curați și necurați. Credințele populare vorbesc despre șarpele casei numai la superlativ (Unde e șarpe, e noroc la casă
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
gesturile flăcăului intră odată cu imperfectul sub semnul miticului care se revarsă. Timp de baladă prin excelență, imperfectul creează la nivel poetic nedeterminatul. La nivel stilistic, acest timp imperfectiv al trecutului a câștigat în limba română implicația atemporalității. După pregătirea calului htonian și psihopomp, flăcăul își continuă traseul inițiatic: „De trei ori senvârtejea,/ Pe drum pustiu apuca,/ Se ducea ce se ducea,/ Pân' la calea jumătate”. Întoarcerea din drum de trei ori asigură tânărului posibilitatea de a regăsi intrarea în profan, odată
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
din colinda de fecior are ca stăpân cerbul, și el simbol al renașterii, al reînnorii: „Cerbul Runcului,/ Fiara câmpului/ Ș-a pământului”( Vânarea cerbului IV,58) Sintagma este revelatorie, cornuta reprezintă o apariție numenală a spațiului specific inițierii. Apartenența la htonian face din cerbul care își cântă fala o întrupare zoomorfă atemporală care trebuie re-biruită. Locul universal al inițierii și cel mai frecvent întâlnit este pădurea, a cărei simbolistică vastă se compune totodată din localizarea geografică a rătăcirii și a vânătorii
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Caftan și cioltar,/ Galben buzdugan/ Afar’d-am ieșit/ La mal pe uscat,/ C-o nar-am suflat,/ Toate le-am zvântat;/ C-o nară de vânt/ Le-am uscat curând.” (București). Calul este, așa cum se descoperă în scenariile inițiatice precedente, „htonian la origine, dar devine treptat solar și uranian” Colinda citată exprimă sugestiv îmbinarea celor patru elemente fundamentale în natura animalului năzdrăvan: apă (este un transportor acvatic mitic), aer (suflă vânt), foc (emană căldură pe nări), pământ (stă în pântecele terestru
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
șade?/ Șade-și (cutare), d-ochi-și negri” (GrădișteaIalomița), „Șade de doi ochi negri” (SomovaTulcea). Uneori și numele calului pe care trebuie să îl încalece feciorul, încercare cu vădit sens premarital, este Negru. Am putea identifica în prezența acestei culori apartenența la htonian ca element primordial. Implicația vine în consonanță cu atributele principiului feminin, fiindcă „negrul exprimă pasivitate absolută”, dar este și „culoarea substanței universale, a acelei materia prima, a nediferențierii primordiale”. Avem astfel sugestia cromatică a traseului pe care îl va urma
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
fecior, apare și motivul capului apotro- paic, ca receptacul al forțelor magice: „Iară capul meu/ Pune-l la boltiță,/ Boltiță- n portiță,/ Despre grădiniță” (București). Inițierea feminină, deși are o trăsătură pasivă, rezervă probe esențiale pentru reordonarea universului. Fiindcă aparține htonianului ca și divinitățile primordiale, fata de măritat are puterea de a supune haosul și de a crea din nou lumea prin cuvânt și țesut. Darurile primite pentru sacrificiul întemeietor amintesc de motivul repunerii astrelor pe cer, sugerând astfel recunoștința întregului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
alte localizări: „Prin cel cer, prin cel oțel,/ Prin cel verde vișinel,/ Mi-este-un leagăn, legănel,/ Leagăn verde de mătase,/ Cu sfori dalbe de bumbac”(Grădiștea-Ialomița). Originea vegetală a motivului ar putea explica de ce mătasea leagănului este verde, culoare consacrată vitalului, htonianului și femininului. Ca și în cazul colindelor cu motivul veștmintelor astrale, în alte texte, leagănul din copac îl adăpostește pe Iisus. Arborele, vișin în cele mai multe texte, se găsește în centrul lumii, iar condiția personajului din Copacul Cosmic nu poate fi
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
este darul nupțial pentru mire, el este coautorul arhetipal al noii lumi. Unele colinde conțin intrarea în scena potopului a voinicului inițiat, similară cu apariția dramatică a Moldoveanului în balada șarpelui. Aflată în leagănul de mătase dintre coarnele Boului Negru (htonian) înotător, fecioara vede nu doar colindătorii (ca revers al abilității lor de a o privi și de a ne-o arăta), ci și iubitul consacrat deja: „Cam deoparte, nu departe,/ Jos pe câmpii Nistrului,/ Tare-mi vine de-un voinic
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
chiar un renume negativ în conștiința creștină . Nu greșim afirmând că însuși Vlad a produs devierea de sens, prin schimbarea codului cromatic, de la roșul regal, biruitor, la verde. „ în toate mitologiile, zeitățile verzi ale reînnoirii hibernează în Infern, unde roșul htonian le regenerează.” Dragonul verde poate fi simbolul Imperiului Otoman; ipostaziază mai curând natura duală a omului biruit de păcate. Printre alte semnificații, verdele este asociat cu apele inferioare, cu păcatul, în complementaritate cu roșul, expresie a focului și a virtuții
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
arhetipal și totalizator, un adevărat model simbolic, imago mundi în concepțiile și în reprezentările arhaice despre univers. Este legat de cele 4 stihii ale naturii: trăiește în pământ sau în apă; veninul său are proprietățile focului celest sau ale celui htonian, iar în ipostaza sa fantastică de șarpe înaripat (balaur, dragon) e legat de stihia văzduhului." Șerpii sunt de mai multe feluri: curați și necurați. Credințele populare vorbesc despre șarpele casei numai la superlativ ("Unde e șarpe, e noroc la casă
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
al vegetației; Apaxe "Apa" și Ati, „Tatăl” și „Mamaxe "Mama"”, care de curând s-au dovedit a fi zeități titulare ale templului acropolei din Volterra, ar putea fi și niște ipostaze ale cuplului suprem ceresc sau, mai degrabă, ale celui htonian. Chiar dacă există largi (și, În unele cazuri, foarte largi) limite de siguranță În caracterizarea fiecăreia, multe dintre aceste divinități care nu au fost grecizate sunt evident situate sub pământ, o sferă deosebit de importantă În religiozitatea etruscă, pentru care panteonul grecesc
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]