50 matches
-
enervată să audă vecinii, deși Edy nu avea curaj să miște un deget. O fi încercat și el, ca băieții să o atingă, dar Giulia era intransigentă. - Edy nu te mai mișca! Patul nu era atât de mare și se hâțâna la orice respirație dar noi, nu băgam în seamă toate fleacurile și ne studiam înflăcărați. Giulia când își aducea aminte să răsufle iar o apucau nervii, - Edy, nu te mai foii atâta! Și iarăși ne mângâiam decupând părți din noi
ANII MEI APOCALIPTICI de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 by http://confluente.ro/_anii_mei_apocaliptici_.html [Corola-blog/BlogPost/355527_a_356856]
-
Nuante > PE CERUL DE CARTON Autor: Elena Buldum Publicat în: Ediția nr. 1345 din 06 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului foto: internet Dovediți-mi mie valorați doi lei... Între ruginite gânduri și idei? Răcoriți doar spații verzi și topogane Vă hâțânați, prin minte cu semnele profane. Și din culoarea minții ies pete cenușii Ați împărțit fragmente din arii- purpurii... ...- s poleite...în doisprezece stânci... Cu pietre ocolite și eu privind pe brânci. Abstracte dimineți, în vârful unui con Când stelele-s
PE CERUL DE CARTON de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 by http://confluente.ro/elena_buldum_1409955262.html [Corola-blog/BlogPost/365359_a_366688]
-
și În realitate, Varza ședea pe tron, servită fiind de un credincios anturaj de deținuți. Susan Îl privește pe Wakefield cum citește, așteptînd să-i vadă reacția. — Tipul ăsta e un adevărat geniu, murmură Wakefield, simțind cum el Însuși se hîțÎnă un pic, sub rostogolirea verzei și a curenților metaforici repezi ai prozei. Poate că ar trebui să mă uit un pic la operele de artă. Susan Îl Îndrumă către un tablou cît un perete intitulat „Porc“. O ciurdă de porci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
a șoferului și lăboanțele alea din dreapta nu-mi erau necunoscute. Am simțit din nou un cerc de foc în jurul gâtului și-am înțeles că nu călătoream singuri în drumul spre Constanța. Am trezit-o pe Maria; a trebuit s-o hâțân de câteva ori. Între timp, am apăsat accelerația: 150-160. Încă nu se lăsase ceața, te duceai ca la curse. Maria m-a apucat de braț. „Ce-i? S-a întâmplat ceva?“ „Mobilul, te rog.“ Mi l-a dat. Avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Țineți-vă...! Începe...! La semnalul Cuiva Atot-Prezent și Prea-Puternic, nevăzut, păsările furtunii se învârtejesc, de pretutindeni și se înalță abrupt, cu toatele, de-a valma zărilor. Șuierând și țipând înfricoșat. A pustiire! Ușor, lent, apoi tot mai rapid, asfaltul aleii se hâțână subit sub ei, se zgâlțâie, se hurducă-ntr-o parte și-n alta, stânga-dreapta, dus-întors, înapoi și înainte, de trei, de patru, de cinci, de șase și de șapte ori la rând, într-un ruliu gigantic. Cavourile, monumentele și crucile
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de metal. Pleca. Nu apucam să fac nici doi pași, că auzeam glasul celui mare: „Bă, ia vino-ncoace, mă!” Inima se umplea iară de speranțe. „E legat câinele?” „Da!” Împingeam cu nădejde poarta din scânduri cenușii, putrede, care se hâțânau În cuiele ruginite. Ajungeam În șopron. Titel Îl certa pe ăla mic: „Bă, ăsta e prietenul meu, să-i dai drumul oricând!” (Dar nu s-a Întâmplat niciodată așa: treceam mai Întâi prin chinurile iadului, agățat de poarta părăginită, Încuiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mici și n-au de unde. Avem și noi frați În armată și știm că le e greu. Hai, unde mergem?”. „La baracă”, răspunse soldatul tremurat și cu țiuit În ureche. Fetele preluară comanda. Intrară În dormitorul lung și pustiu. Încercară, hâțânându-le, paturile scârțâitoare de fier. Aleseră două care li se părură de Încredere și cerură două cearceafuri curate. Înfățară cu ele saltelele sfâșiate. Cerură două lighene cu apă și le puseră lângă paturile alese. „Intrați câte unul, numai când vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
l-ai silit pe bătrîn să plece, 15 țigani în două-trei cete și 10-11 călătorii fără trib, românii, botez cu beteală roșie în pungă, stăpîna țigancă bătrînă, țigările, nu pot să le las! mielul l-ai cumpărat? cît l-ai hîțînat a început să plîngă copilul, trece-i-l fetei, să-i dai țîță! vorba ne este românească, pe undeva prin sală întîmplările luate ca atare, de care ne cramponăm din sentiment de real, cel mic și mai adormit, mă scutură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
lui Hrebenciuc; afacerea Coastal Petroleum NV: intervenția secretarului general al guvemului scade datoria lui Coastal către Arpechim SĂ din Pitești de la trei milioane dolari SUA, la un milion dolari SUA, acuzat pentru trafic de influență în favoarea patronului firmei Intermeridian, irakianul Hâțân Faraj, implicat în afacerea "Kamel Kadur", supranumit și împăratul oilor; conform raportului Comisiei anticorupție din 1994, Viorel Hrebenciuc s-a făcut vinovat și de deturnare de fonduri din bugetul acordat simstratilor de la inundații, către echipa "Sportul Bacău", televiziunea Bacău, Consiliul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
de kilometru, am decis s-o lăsăm doar În grija lui Laur. Barem cu atât să se facă și el folositor. Asudam și gâfâiam și turuiam Încontinuu, mânați de lumina lunii ce se răsfrângea În fierul șinelor de tramvai și hâțâna Întunericul peste apa Pantelimonului. De-acum numai Într-o fugă trebuia s-o ținem. — Până luni trebuie să fim dincolo, Îl aud pe Andrei. Unde? vrea să știe Laur. Andrei nu-l ia În seamă. — Or să dea alarma, or
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cu capul În jos ca să ne arate o vânătaie de deasupra noadei, abia distingându-se de murdărie. Scuipă pe degete și frecă locul stârnindu-i iarăși orăcăiala, ceea ce-l face pe Andrei să i-l ia din brațe ca să-l hâțâne În aer cu o schimă de dezgust transformându-se pe dată În fâs și taci cu tata, taci cu tata și hai să vezi ce ți-a adus tăticuțu’ tău și iese cu el din bucătărie și ia și geanta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
În niște pulovăre groase și afară ne Întâmpina o vreme ca de primăvară. Din cerul senin năvălea o lumină mare și amețitoare. Toată lumea era o intensitate de verdeață și răcoare. Cine știe de când o fi Început Revoluția? Salvele de tun hâțână cerul deasupra scăfârliilor noastre, dimpreună cu simfonia furibundă a rafalelor de mitralieră, și iarăși alergăm, alergăm ca nebunii Într-acolo, să nu care cumva să se termine Înainte să ajungem noi. Vedeam Însă fumul Înălțându-se dincolo de parcurile din jurul Begăi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pe atâta uit mai mult. Habar n-am unde s-a petrecut lucrul asta pe care încerc să-l reconstitui. Mereu am avut impresia că sunt înfiat, v-am mai spus. Mai era în curte un măr de care se hâțâna un leagăn, mișcând o dată cu el și rufele puse la uscat pe o sfoară aproape tot timpul. S-ar putea ca toată curtea asa să fi existat doar în imaginația mea. Nu-mi e foarte clar. De fapt, hai să vă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
hirotonisească "Mucenic al Moldovei". Eu gândesc că vor să mă batjocorească. Cum mi-ar sta, "Sfântul Mare Mucenic Ștefan cel Năzdrăvan", cocoțat în iconostas cot la cot cu Sfântul Mucenic Pafmutie Izbăvitorul de sfrânție? râde el. Numa' să nu mă hâțânați cu racla pe la toate sărbătorile... Nu vedeți ce pățește bietul Sfântul Mucenic Ioan cel Nou al Mirăuților? surâde șăgalnic. În loc să-l lase să-și odihnească oasele bătrâne și mult chinuite, îl tot plimbă. Scoate racla!... Bagă racla! Cum dau tatarii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să-i alunge! Când nu plouă, scoate racla, să aducă ploaia! Când plouă peste măsură, scoate racla s-o oprească! Când arde Suceava, scoate racla să stingă focul! Mai greu când e vorba de vreo izbândă asupra vrăjmașilor; atunci îl hâțâne mai tare, de bucuria ce vine și din Cotnar... Nu se poate hodini omul nici în odihna de veci. Numai mucenic să nu fi... Boierii râd cu poftă. Ștefan le ține isonul: -Unde-i prăpăditu' cela de Negrilă?! Când îl cauți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Asta de când autoritățile interziseseră apariția în public a formațiilor rock. Își căra discurile după el la spital și dădea drumul la pick-up: beat, rock, jazz, șansonete, după cum se nimerea. Iar bolnavii se comportau și ei după cum se nimerea. Fredonau, se hâțânau în ritmul muzicii ori rămâneau absenți, într-o încremenire inaccesibilă. Nu știu dacă înțelegeau cu adevărat ceva, sau dacă simțeau nevoia timpului cântător doar pentru a nu fi siliți să audă neîntrerupt croncănitul ciorilor aciuiate în vârful plopilor ori zarva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Constantin Țoiu Așezată într-un colț, în odaia miresei, cu stergare, blide agățate pe pereți, privesc jocul din Oas pe care îl văd prima dată. Cel mai semeț și mai răscolitor, joc... Capetele se clatină hâțânate din șolduri, în contratimp, ce dau trupului aerul unei păpuși automate, ca în hieratismul culturilor vechi, al cărei resort, încordându-l, mișcarea continuă cu o mecanică fascinantă, marcată de țîpuritura înaltă... La Ceteze, amorul nu este dulceag; dragostea e ceva
Mireasa răpită by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6216_a_7541]
-
de profesor trecând tema lecției pe tablă. Scris ce nu-mi aparține. Fraza mă intrigă: Qui a rejeté ses démons, nous inopportune avec ses anges... Puțin mai jos, tot cu litere de mână, însemnarea mea dezordonată, făcând literele să se hâțâne: Henry Michaux - scris de mâna lui Manolescu. Ce căuta ilustrul critic, aici... illo tempore?! Era de demult de tot. De pe vremea când ne mai vizitam. Fraza marelui autor francez, transcrisă cuminte în carnetul meu de însuși N. M., mă făcuse
Scribul egiptean by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11699_a_13024]
-
Constantin Țoiu Mecanicul locomotivei stă pe scaunul basculant cu arc dedesubt, privind înainte pe gemulețul scurt, îngust... Din când în când, întoarce spre noi capul, țeapăn, mișcare de lup. Mașina lui se hâțână cu putere, dezordonată, părându-mi-se un pachiderm pornit la atac. Pe fochist îl cheamă Guriță. Vorbește cu manometrele, cu robinetele, povestește câte și mai câte, neuitându-și nici un moment porecla. Treptat, printre lopețile de cărbune aruncate, când își închipuie
Fochistul (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10454_a_11779]
-
dintr-un mediu în-tr-altul, încep să observ cu stupefacție - acesta-i cuvântul - că pe pereții vagonului nu sunt scrise reclame ci poezii în toată regula din lirica națională sau internațională. Mă ridic, ținându-mă bine de peretele vagonului care se hâțână tare fiind mai vechi decât metroul nostru și silabisesc versurile unui poet indian, al cărui nume nu am reușit să-l rețin, dar care scria așa, citez din memorie: Când ziua puternică apare iar noaptea își leapădă podoabele ei (stelele
Reflexe pariziene by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14850_a_16175]
-
din urmă se apropie vertiginos. Bătrânul, disperat, dă peste cap regulatorul de aburi. Fochistul său, mai bătrâior, pe care-l chema Toader, zvârle în cuptor lopeți peste lopeți de cărbuni, să obțină cât de cât viteza salvatoare, locomotiva lor se hâțână ca beată, vagoanele se clatină, gata-gata să sară de pe șine, călătorii zbiară cu toții, habar n-având ce se întâmplă, unul țipă că mecanicului i s-a făcut rău, iar locomotiva a luat-o razna. Acceleratul din urmă se apropie cu
Fochistul (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10473_a_11798]
-
Vocea de la miazănoapte Așezați într-un colț în odaia miresei, cu ștergare și blide agățate pe pereți, privim jocul din Oaș, - cel mai frumos joc pe care l-am văzut vreodată, cel mai semeț, cel mai răscolitor. Capetele se clatină, hâțânate din șolduri, în contratimp, ceea ce dă trupurilor aerul unor păpuși automate, încordând mișcarea cu o mecanică fascinantă. E o prefăcătorie, un artificiu, o aparență înșelătoare, mască încremenită, pusă dinadins peste fața vie, peste expresia adevărată a sentimentului. Totul, din nevoia
Actualitatea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6909_a_8234]
-
s-a mai întîmplat cu el. Eu da. Am rămas prieteni. Așa că vă povestesc mai departe. * Există, în linii mari, două categorii de amatori de jazz, calmii și agitații. Inginerul pocnea din degete. Bătea de asemenea din picior. Și își hîțîna capul de sus în jos. Simon detesta treaba asta. Îi venea să-i zică vreo două. Ezită. Inginerul și-ar fi dat și sufletul ca să- l facă să se simtă bine. Plătise masa, vinul, plătise acum și paharele de
Christian Gailly - O seară la club by Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2700_a_4025]
-
plin corpul suplu al mașinii de cusut. Acum însă Maria, amețită încă de șampania și feeria spectacolului din ajun, deschise prima dată ușița din piciorul mașinii. Avea lângă ea pompița de tablă cu ulei și o șurubelniță și spera să hâțâne ceva înăuntru, să mai ungă un pic, așa încît să rezolve singură încurcătura. Când însă micul perete curb, lăcuit cu negru, se deschise cu un declic, fata rămase încremenită. Și acum, în tramvai, încercînd să vadă ceva din prăvăliile înșirate
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lumânare care strălucea ca aurul în bezna lutoasă a casei, Maria era la fel de străvezie și se stingea la fel de repede. Mircisor era și el în odaie, jucîndu-se de-a sonda pe un scaun întors cu picioarele-n sus, pe care-l hâțâna într-o parte și-n alta. Bătrânul ceasornic cu o locomotivă desenată pe cadran și cu două sonerii uriașe deasupra ticăia tare în liniștea odăii. Deodată bătrâna icni, Maria-ncepu să țipe, și Babuc veni și el în goană din
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]