15 matches
-
urechi...Cotul Donului...ger cumplit, noaptea senină...stelele se scurg ca niște lacrimi...și totuși aleargă... aleargă...în munții Carpați, ca o ciută pe creste...așchii de stăncă zboară pe la urechi...pace, pace, trag toți cu pușca spre cer ca hăbăucii...De ce nu obosește, dacă merge pe jos de atâta timp? Se simte ușor ca un fulg...de ce? Ah, cum mai strălucesc ochii Ioanei!..de bucurie...cum îl îmbrățișează și cum îl săruță! Și râde, râde...Doamne, de ce este atât de
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 by http://confluente.ro/nastase_marin_1476788670.html [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
sunteți surzi? Cum îi zice satului? --N-are importanță, spuse mustăciosul. Este-n drumul nostru, mergi înainte! Lui Mototolea i se scurseră pe șira spinării niște broboane de îndoială. --Băă, unde mă duceți voi? De ce m-am luat eu după niște hăbăuci? Opri mașina. Mustăciosul deschise portiera, se uită în peisajul pâclos un minut și ceva, apoi îi spuse calm lui Mototolea: --Nu te speria, omule, că noi știm unde ne ducem! Hai, pornește, că am văzut niște babe cu lumânări în
FRAGMENT 2- TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1415650389.html [Corola-blog/BlogPost/376783_a_378112]
-
Așa că...ia-ți gândul de la el, dacă tu crezi că vei găsi acolo ceva aur, petrol sau pietre prețioase. --Nu mă interesează subsolul! Terenul este ideal pentru o plantă medicinală prețioasă. Vicele și primarul se uitară unul la altul ca hăbăucii. Se holbară și la Mărășteanu,care le zâmbea radios. Primarul gândi: chiar este nebun și eu nu știu cum să scap de problema asta care...poate genera alte probleme foarte grave. --Numai pe parcela asta blestemată, cu târla, poate crește planta aia
S.R.L.AMARU-9 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1434602874.html [Corola-blog/BlogPost/352927_a_354256]
-
Dode, făcând pe indiferentul. Dar voi, mă, vreți să-l jucați? - Daa! Au răspuns ceilalți, cu ochii sticlind de lăcomie. Și “domnul”Dode a aruncat “banul pe păr”. Cred că vă închipuiți ce a urmat. Toți s-au repezit ca hăbăucii după moneda blestemată, păruindu-se, mușcându-se, dându-și pumni ca turbații. Moneda sprințară îi fugărea prin curtea școlii ca matca fugărită de trântori. Și toată scena asta sub privirile satisfăcute ale “domnului” Dode, care îi încuraja: - Pe el, mă
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 by http://confluente.ro/nastase_marin_1456939849.html [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
să obțină nicăieri...La magazinul părinților? Ha! Trebuie să fiu și eu tâmpit ca ei? Așa că...Italia l-a chemat! În ce privește pe fată...A scâncit ea cât a scâncit că-i trebuie una, alta... Cine s-o mai asculte, dacă hăbăucii de părinți erau ocupați cu...magazinul? A găsit ascultare și înțelegere la un derbedeu de pe altă stradă, care a cules-o și...dusă a fost. Gurile rele spun că a luat-o în Spania la produs. A făcut ceva tevatură
FRAGMENT 2- CHIOŞCARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1394 din 25 octombrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1414223254.html [Corola-blog/BlogPost/349718_a_351047]
-
e mai scurt. -Noi am insistat să meargă prin sate. Am ieșit după el afară și... -Mă, l-ai urmărit până la Vânători? Trebuia să-l urmărești până acolo! Văzând capul plecat al neamțului și pe ceilalți doi privindu-l ca hăbăucii, domnul Ionescu a dat din mână a lehamite : -Sunteți niște tâmpiți! Nu se poate baza omul pe voi. Hai! Imediat! Antoane, ia bățul acela și tu, neamțule, felinarul din cui! Aprinde-l, repede! Tu, nea Ghiță, faci ordine aici! Fără
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1450297207.html [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
22 se întorceau ei în București, unde începuse revoluțiunea. Acolo, la țară, printre țuici și caltaboși, nu auziseră de fuga lui Compostatu. Sau auziseră ceva la radio, dar confundaseră tot tămbălăul cu o piesă cu 23 August. Ajunși în Capitală, hăbăuci, cu mintea încă tulbure, la primul stop au văzut o mare de oameni care se năpustea spre ei. Sau așa credeau ei. Că spre mașina lor venea puhoiul. Și normal că prima reacție a fost: bă, ăștia au aflat că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
minerii, ei erau mai bine organizați decât trupele Ministerului de Interne. SĂracul Dudu Ionescu ! I-au trebuit trei bătĂi cu minerii până să reușească, în sfârșit, să-și așeze trupele. Deci Ministerul de Interne, jandarmii... V.A. : Generalii aceia erau hăbĂuci... A.M.P. : În primul rând, ei nu știau pentru cine luptă și de partea cui trebuie să fie loialitățile lor. V.A. : Cam ce se întâmplă acum în Ucraina, în partea Ucrainei RĂsăritene. A.M.P. : Da, că nici aceia nu
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
știe că ați trecut pe aici? De ce nu trageți și clopotul cel mare din Molsheim să dați de veste peste tot ce aveți de gând! Omule“, s-a Întors el către mine, „nu-ți fie teamă, sunt tineri, obraznici și hăbăuci! N-o să-ți facă nimic. Dimpotrivă. Uite aici un ban de argint pentru paguba pe care ți-au făcut-o. Doar ești și tu un amărât. Du te la Curtea stăpânului din Molsheim și cere să vorbești cu starețul Otto
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
clare pe care nu le aude nimeni. A culorilor mucegăite și-a sunetelor sparte. A minciunii vivace și-a adevărului bont. A expresivității involuntare și-a neputinței de-a articula un gând normal. A iluziei grotești, spre care alergăm ca hăbăucii, și-a realității de care n-avem nevoie. A totului și a nimicului". Roscoliți! Cam asta facem de cincisprezece ani, în viețile noastre cu preț redus. O facem cu aplomb, cu ardoare, cu entuziasm. Nu e doar o dimensiune a
"Roscoliți!" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12273_a_13598]
-
țapului ispășitor ori de câte ori un puternic al lumii gafează la microfon și nu are pe cine să dea vina. Într-un thriller comic, Max Davidson trimite lumii o ilustrată din Bangkok pe care se înghesuie maseuze ispititoare, săculeți cu droguri, polițiști hăbăuci și parlamentari cu agendă dublă. Stavros se vede târât într-un vârtej de aventuri la care nici nu visa... Max Davidson: Interpretul grec. Editura Humanitas, București, 2005. Preț: 25 lei. Somn dulce! A dormi alături de persoana iubită nu constituie o
Agenda2005-34-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284113_a_285442]
-
vodca dătătoare de curaj, orbire a unor mase care nu mai văd ce e bine-ce e rau și unde merg (ca an tragicul poem al lui Baudelaire, Leș aveugles: "manechine, oarecum ridiculi, ciudați că somnambulii", sau ca an apologul orbilor hăbăuci ai lui Brueghel, care cad an groapă unul după altul, urmându-l pe primul). Tineri (valoroși, dar, multi, orbiți, fără speranțe și lipsiți de ăncrederea ăntr-un viitor pe care l-ar putea, totuși, clădi ei, aici) "pleacă" și prea puțini
Bradul si toporul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17495_a_18820]
-
pare purcoi dă genial? - ne-a spus să venim să vă deranjăm. Ce baftă pe noi să dăm de matale. Aș vrea să vorbim nițel o șuetă, că-i ca drogu să le tot repeți chestia la grubări, care te hăbăucesc cu Întrebările, și cumnatelor mele, care-s ca opiu. Vă voi face filmu la Întreaga zi de 30 Încă din zori de dimineață. Ieram decât Fromento, Montenegro, Anglada, io și soțu. Ce nașpa că n-a putut veni și prințesa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
agățase pe sas cu o creangă, ca o cange, îl trântise fulgerător la pământ și-l străpunse ca o sabie prin piept. În jur, tăcere. Tăcere de groază sau de nedumerire? Noi, cei din jur, încremeniți, ca și santinelele, priveam hăbăuci cum țâșnea sângele din el și cum se zvârcolea văitându-se. Sânge negru stropea zăpada scârbos de albă. Începuse să viscolească când soldații ordonaseră pregătirea grupei pentru plecare. Comenzile în rusă erau din ce în ce mai precipitate și mai forțate. Parcă aveau senzația
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
n-a mai apărut să caute bosonul. Ba nu, mint, la un moment dat, În sistemul soarelui violet Urwaqq s-au ivit niște indivizi, dar respectivii nu aveau capete, ci doar trunchiuri și membre, astfel Încât se plimbau toată ziua ca hăbăucii până se ciocneau Între ei, moment În care Începeau să-și care pumni. N-au rezistat mult. A, și au mai fost cei din galaxia Abell, extrem de inteligenți, care Însă aveau organele de reproducere așezate În interiorul craniului. Aceștia n-au
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]