24 matches
-
gând- o constatare Și-a fost de-ajuns să înceapă să vuiască tare Să se zvârcolească în Sine instantaneu Mulțimi de gânduri, ca înr-Unul Dumnezeu! 3 -Dar nu sunt singur! Lângă Mine a înmugurit O Energie asemănătoare și infinitul a hăuit El Mi-este Fiu ce-a izvorât din Mine-stea 3Iubire! Iar gândul ca un Duh,îl străbătea! 4 Și dintr-o dată, fulminantă,o iluminare Le arată că SUNT TREI în fără dezbinare PUTERE; INTELIGENȚĂ și IUBIRE Dintru început TREIME în
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ (MEGAPOEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 by http://confluente.ro/Elena_armenescu_iubirea_imparateasc_elena_armenescu_1342176284.html [Corola-blog/BlogPost/347925_a_349254]
-
armonizarea relației Dumnezeire - Pământ. În viziunea poetei, abstractul surprinde imaterialul: vuiet, zvârcolire, iar concretul - raționalul: „mulțimi de gânduri”, fixând, astfel, reperele impalpabilului universal și al palpabilului ființei. Generalizând, infinitul inundă universalul. Și întru exemplificare, poeta creează un nou termen, „a hăui”, creionând, astfel, elemente ale concretului multiplanetar. Și-n marama străluminării universale, surprindem comuniunea Tatăl, Creatorul și Fiul cel Terestru, în fapt, o prea frumoasă zămislire a Sfintei Treimi: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. „Te-am dăruit Fiului Meu spre bucurie
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 by http://confluente.ro/elena_armenescu_1428933919.html [Corola-blog/BlogPost/348752_a_350081]
-
margine de apă, stă, scrie la scrisori și cheamă pescărușii,le pune plicul în cioc destinatară-i viața, care i-a dat fiori, și timpul petrecut pe mări fără noroc, privește cerul, zarea, cum rupe asfințitul, ascultă apoi marea cum hăuie în larg, privește înainte, în față-i infinitul și viața lui e totuși, legată de-un catarg. Referință Bibliografică: călugărul cel negru / Stejărel Ionescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2138, Anul VI, 07 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
CĂLUGĂRUL CEL NEGRU de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/stejarel_ionescu_1478536958.html [Corola-blog/BlogPost/382238_a_383567]
-
lege,la lumânare sau feștilăsă scape cei fărădelegepun noaptea câte o apostilă,politica e ca o zdreanță,... IX. TU EȘTI O BLONDĂ ESNȚIALĂ, de Stejărel Ionescu, publicat în Ediția nr. 2292 din 10 aprilie 2017. mai caut odată să mă hăui și mă destram fără să vreau, eu sunt nebunul ce te căui de la ospiciu în care stau, te înebunesc pe tine nebuno, tu blondă veche, decăzută, te ascult și stereo, și mono, și porno te vând pe valută, universal sunt
STEJĂREL IONESCU by http://confluente.ro/articole/stej%C4%83rel_ionescu/canal [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
perdeauă pusă în geam, la matematici, algoritmic, gaz la chimie, te ardeam, tu ești nebună pasăminte și ciripești în tomberoamne, mormânt, fără de oseminte jilavă moarte prin anale, se scorbură iar roșii focuri, ... Citește mai mult mai caut odată să mă hăuiși mă destram fără să vreau,eu sunt nebunul ce te căuide la ospiciu în care stau,te înebunesc pe tine nebuno,tu blondă veche, decăzută,te ascult și stereo, și mono,și porno te vând pe valută,universal sunt , esențial
STEJĂREL IONESCU by http://confluente.ro/articole/stej%C4%83rel_ionescu/canal [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
să ducă mesajul de trezire. Moș Timp, la cererea lui Zamolxe, le transmise solilor, ca Cei din Vale să aprindă focurile pe dealuri, bucumurile să sune. Focurile pe dealuri sau aprins, acum de-abia mai pâlpâie, focurile ... Buciumurile sună... sună, hăuie munții și văile, să se trezească Cei din Vale, să se ridice, să... Acum focurile aproape că s-au stins, iar din sunetul buciumurilor, parcă a rămas doar o șoaptă efemeră, parcă a rămas... o șoaptă. Cei din Vale sunt
LEGENDA CELOR DIN VALE de ARON SANDRU în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 by http://confluente.ro/aron_sandru_1459673577.html [Corola-blog/BlogPost/381334_a_382663]
-
gând- o constatare Și-a fost de-ajuns să înceapă să vuiască tare Să se zvârcolească în Sine instantaneu Mulțimi de gânduri, ca înr-Unul Dumnezeu! 3 -Dar nu sunt singur! Lângă Mine a înmugurit O Energie asemănătoare și infinitul a hăuit El Mi-este Fiu ce-a izvorât din Mine-stea 3Iubire! Iar gândul -ca un Duh, îl străbătea! 4 Și dintr-o dată, fulminantă, o iluminare Le arată căSUNT TREI în fără dezbinare PUTERE; INTELIGENȚí și IUBIRE Dintru început TREIME în fără
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 by http://confluente.ro/elena_armenescu_1467190041.html [Corola-blog/BlogPost/375860_a_377189]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > TU EȘTI O BLONDĂ ESNȚIALĂ Autor: Stejărel Ionescu Publicat în: Ediția nr. 2292 din 10 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului mai caut odată să mă hăui și mă destram fără să vreau, eu sunt nebunul ce te căui de la ospiciu în care stau, te înebunesc pe tine nebuno, tu blondă veche, decăzută, te ascult și stereo, și mono, și porno te vând pe valută, universal sunt
TU EŞTI O BLONDĂ ESNŢIALĂ de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 by http://confluente.ro/stejarel_ionescu_1491831542.html [Corola-blog/BlogPost/368821_a_370150]
-
abia acum e timp frumos afară și norii stau toți agățați de cer, mă urc tiptil pe cuiele de scară să prind un strop de ploaie din eter, abia acuma fulgeră și tună și morții ies afară din morminte să hăuie cu lupii iar la lună hrănindu-se în noapte cu cuvinte, abia acum ies apele din matcă, și tot pământul este ca o mare, și oamenii întind câte o năpatcă să prindă vreo sirenă și câteva fecioare, abia acum mi-
ABIA ACUM de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 by http://confluente.ro/stejarel_ionescu_1476264408.html [Corola-blog/BlogPost/368728_a_370057]
-
celor duși. "Academia mea: iarba din sat!". Sicilianul Salvatore Quasimodo admira "il riposo dell-erba"; George Vulturescu percepe forțe subterane: "Când scriu primesc din sat energia sălbatică / a nopților de mai. O servitute cumplită mă leagă de cuvintele lui care-și hăuie-n mine cortegiile de păstori" (Animal tânăr, ochiul). Consecvent sieși, el îngrijește cuvintele "tot după legea ogorului"; analogiile sunt clare: "Am agonisit la fel: voi un petic de lut eu un pumn de cuvinte" Poem negru cu Ion (II). Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Fiara s-a prăbușit cu răcnet înfricoșător, ajungând cu ghearele până la vârful bocancilor lui nenea Socaciu. După câteva minute, revenindu-și din încordare, l-a apucat un tremur, nevenindu-i să creadă că mai este viu. Detunăturile au făcut să hăuie munții; de la stânile din vale, lătratul câinilor a ajuns până la el. În felul acesta prezența sa putea fi descoperită și a părăsit chiar atunci acele culmi rătăcind prin alte locuri. La arestarea lui, securiștii i-au arătat fotografiile cu cele
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
gândire arhitectonică" dedaliană: de la abside care par sprijinite doar pe aer "stânce arcuite în gigantice portale", "înalte albastre hale" -, colonade și ferestre sculptate în "stânce" ("bolte săpate-n granit"), dar adesea sunt doar cadre goale "de cugetări castele" prin care hăuie vidul, precum în viziunile lui Piranesi. Schelăriile cosmice par linii desene Nazca, borne ale unor vechi rute saturniene, resemnificate și redate vederii celor născuți mai târziu, dar și semne, chemări misterioase către semizeii și atlanții retrași în "sâmburii" cosmosului. Între
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
strigoi, fantome, dar sentimentul amenințării se potențează, iar subiectivitatea eului poetic pare stimulată în acest context învălmășit. Macabrul, ciudatul se înscriu în aceeași manieră a unui simbolism ambiguu, rar explicitat, dar cu siguranță - în intenția autorului - conotat social: „Urechile îmi hăuie ca scoicile marine./ Vreau să dorm. Fără voi, fără mine./ Și perna vrăjmașă, de piatră,/ Cavernă cu monștri întruna mă latră // [...] Întreaga cornuta vedenie slută/ A țării-n robie căzută”. Se intensifică starea de revoltă, nevoia de răzbunare, ce se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290159_a_291488]
-
jur-împrejur, colți de lup, lupi prădalnici și flămânzi și mai departe dincolo de munți, spre soareapune, vedea steaguri multe, cete multe care se luptau cu fiarele pădurilor. Teascul pieptului Căpitanului se umflă năpraznic și apoi presând asupra goarnei gâtlejului începu să hăue spre asfințit un chiot prelung și puternic încât se clătinau și piscurile înălțimilor. Un chiot nu ca de la om la om ci ca de la frate la frate.... A fost grozava epocă a încercării numită de Căpitan pădurea cu fiare sălbatice
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Se stinseră și focurile Valei precum o umbră spelba, rece, 115 O umbră care piere; căzu cea de pe urma, grămadă de cenușă Sub cuptoarele înalte, o jalnică grămadă în moartea ce trăiește. Atuncea fură smulse cu lopeți pecețile cuptoarelor, si tîrnăcoape Hăuind fluidul îl lașară ca să iasă67: metalul cel topit trecu-n canale 68 Tăiate de plugul vremurilor 69 ținut într-a lui Urizen aprigă mîna 120 În multe vai, căci Taurii lui Lúvah trăgeau Plugul. Palizi și tremurînd de groază, înspăimîntați
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
intervine atunci cînd știință ia calea filosofiei și religiei, deoarece prin acest act știință, prin propria să natură, vă tinde să încerce să explice cu instrumentele rațiunii niște (trans)dimensiuni ale realității ce depășesc limitele sale. 67 (ÎI, 118) Tîrnăcoape / Hăuind fluidul îl lașară ca să iasă: Vezi și John Milton, Paradisul pierdut, cartea I, pp. 24-25: Era pe-aproape-un deal ce slobozea/ Din clipă-n clipă foc și fum în trîmbe,/ Sclipind pe clinuri de-o lucioasa crusta,/ Neîndoielnic semn ca-n
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
acest fond predominant pragmatic, Rebreanu își regăsește uneori nervul epic, sensibilitatea artistică. Iată cum se plânge lui Mihail Dragomirescu de situația mizeră, desperată, ca deținut la Văcărești: „Pe lângă că mi s-au umflat oasele de scândurile patului, pe lângă că îmi hăuiesc creierii de insomnia cu care trebuie să mă lupt toate nopțile de-a rândul și pe lângă că am răcit peplin și se prea poate să mă aleg cu o boală de piept din această cumplită glumă a ungurilor, mai e
Ediția critică Rebreanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13143_a_14468]
-
ochi vinul frumuseții și înjur: „Rimbaud, cine este aducătorul apei vii?” Piatra este reală cimitirul real strigoiul vine spre tine cu chipul tău îl lași să treacă o vreme va merge în direcție opusă o vreme prin masca lui va hăui vântul până va umple golul ei cu chipul tău precum lichidul aurului va umple formele monezii Trece un orb și o ridică din noroiul străzii: „Cine v-a încredințat vouă, pietre smintite, nisipul de sub coajă? O urmă de zeu e
Vremea nisipurilor by George Vulturescu () [Corola-journal/Imaginative/5612_a_6937]
-
te râvnesc, când nu sunt lângă tine,/ Căci cu o albă lamă de cuțit/ Otrava ta mi-ai încrustat-o-n vine.// Eu ți-am zidit lumina-n carte./ Mi-ai fost în viață marele blestem,/ Nu ești aici, dar hăuiești departe,/ În somn te-aud și treaz te chem.// Nici slova, nici femeia, băutura,/ Nu-mi folosesc când nu te am,/ Eu am gustat de-atâtea ori tortura:/ Un mort erai, dar apăreai la geam.// Te simt alături, ca pe-
Versuri metropolitane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10197_a_11522]
-
în palmă și să-i pipăie pe îndelete, cu toată luarea-aminte. Numai astfel , ziceau ei , puteau să-și dea, în clar, cu presupusul despre proveniența acestora... Apariția lui în faptul serii a aprins satul. De mare ce se stârnise vâlva, hăuiau ulițele pe unde trecea. Cum prindeau de veste că se apropie, câinii și celelalte dobitoace, cât și orătăniile de prin curți porneau să se zbuciume pe limba lor, de ți se ridica părul măciucă. Ațâțată, curioasă, lumea - cu mic, cu
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
Căpitanului. De ce nu îndrăznea oare să-și arate încă fața spălată în roua dimineții, așa cum o făcea de când lumea?... Totul părea încremenit nefiresc. Până și lumina soarelui rămăsese parcă agățată de creasta dealului... Un tunet prelung... căzut din senin a hăuit din vale-n vale, zguduind pământul din țâțâni, gata să prăbușească bolțile de cleștar ale cerului... a fost răspunsul la întrebarea nerostită... Bătrânii ieșiți la coasă, pe rouă, s-au oprit în loc, cu tresărire de inimă. Fără voie, privirea li
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
auzea nici o chemare de pasere; nici zbor de gâze măcar nu străbătea lumina. Bătaia copoilor începu iar, acum mai deasă, mai depărtată, la răstimpuri regulate. Pădurarul puse cornul la gură și chemă de două ori, iar pădurea tresări până în depărtări, hăuind. Dintrodată, când nici nu se așteptau, când stăteau numai cu urechile ațintite la bătaia răsunătoare a cânilor, scurt, din tufe dese, cu foșnet iute, răsări o căprioară cenușie, pe picioarele-i subțiri și sprintene. Ca o săgeată trecu pe lângă boier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
sens virtual, el chefuia sistematic! Hai noroc, amice! rosti el cu voce tare, în timp ce își ciocnea paharul de carafă. În tăcerea posomorâtă și nemiloasă, atât zăngănitul de zurgălău, pe care-l scoase sticla paharului, precum și zvonul glasului său, ambele îi hăuiră lugubru. Își aduse aminte că, intrând în holul hotelului, auzise de undeva răsunetul neclar al unui radio sau al unui televizor. Fusese atât de îndepărtat, de nesigur și de complicat de identificat în alcătuirea acestui imobil străin și în mulțimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
parcul de colo, prin cerul plăpând Și-n pietre se-agață și-i sângeră firul, Prin zori ce se-arată, se-ntunecă cerul. Mi-e sânge prin dor și mi-e dorul prin sânge, Mi-e aerul greu și mă hăuie plângeri, Mi-e greu fără tine și arși îmi sunt îngeri, Mi-e șchioapă și umbra, din ochi picur sânge. Din mâini curge gheața în țurțuri tăioși Și ochii-mi aleargă spre tine setoși, Pe gură îmi crește un mușchi
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]