15 matches
-
grași... Ce vă țin în sărăcie Să le fiți, români, codași, Carne tunurilor vie, Planetarii cercetași Ce muri-vor în urgie, Bravi necunoscuți ostași Lăsând lumea-n veci pustie Ca pe un tărâm incaș Cotropit cu barbarie De un Dumnezeu iabraș Lăcomit la avuție... Avuție face-le-aș Și mormânt dintr-o cutie! Cui te las și cui mă lași Mamă sfântă Românie, Și blestemele cui le-aș Îngâna plâns de mânie? Referință Bibliografică: Românie, cui mă lași / Romeo Tarhon : Confluențe
ROMÂNIE, CUI MĂ LAŞI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Rom_anie_cui_ma_lasi_romeo_tarhon_1353478286.html [Corola-blog/BlogPost/364801_a_366130]
-
urce, cu toată lumea după el ca după urs, coasta Eforiei de pe bulevard", primele demonstrații de cinematograf, "unde, printre reclame luminoase, se intercalau filme scurte reprezentînd intrarea senzațională a unui tren în gară sau aventurile unui soț fugărit de o nevastă iabrașă", primul gramofon ambulant, "purtat pe un căruț ca o flașnetă, apărut pe lîngă grilajul Cișmigiului", primul zbor aviatic, în București, al lui Blériot, "eroul "sublim", după cum scria Charles Maurras la 1909, al primului zbor peste cei treizeci de kilometri ai
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
așteptare: Și m-au cuprins mâini ușoare, De colonelese și domnișoare Și unde-am fost spălat și uns Cu alifii conținând leac ascuns. Și înveșmântat fost-am în pânză scrobită Când m-a-ntrebat cu o voce vâslită Bătrânul cel uscățiv și iabraș: Ce să-ți aduc din oraș? O răgace, i-am spus, o răgace mecanică De-acolo, din secțiunea germanică A magazinului cu jucării (...) Iar eu întrebai fetele ce-și loveau coatele: Nu-i așa că-i Atoatele? Nu, mi-au răspuns
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
L’Indépendance Roumaine și, mai târziu, pe fațada casei Török din Piața Tea trului Național, unde, printre reclame luminoase, se intercalau filme scurte reprezentând intrarea senzațională a unui tren În gară sau aven turile unui soț fugărit de o nevastă iabrașă; după care a urmat, repede, epoca de glorie a cinematografului italian, cu filme sen timentale și istorice și cu eroinele sale celebre prin languro zi tatea lor fatală și prin prea lungile lor picioare; și, În sfârșit, epoca de aur
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de articol În ziar, cum fu Georges Em. Lahovary, directorul monitorului liberal L’Indépendance Roumaine, căruia i s-a ridicat fântâna amintitoare a morții sale tragice, aproape de locul dramei, lângă sala Tirului, azi Opera Română, pe cheiul Dâmboviței. O soartă iabrașă fu Însa rezervată - cine știe de unde? - ucigașului semeț, care avea să vadă, cu ochii lui de fost ministru al armatei, dezastrul țării din toamna lui 1916; zvâr colindu-se și blestemându-se pe patul morții la știrea Înfrân gerilor noastre și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ce mai rămăsese din zbuciumul zadarnic al Eufimiei lui. Așa cum, la Îngropăciunea bătrânei care necăjise existența Corei Irineu, am văzut oscioarele acesteia strânse, de aseme nea, Într un săculeț și așezate - fiindcă nu mai puteau pro testa - la picioarele mamei iabrașe. Ah! Plutôt souffrir que mourir!... Cine dintre frecventatorii asidui ai Căii Victoriei și ai cafe nelei Capșa de acum douăzeci și cinci de ani n-a cunoscut, măcar din vedere, pe Iancu Vulturescu? Ultimă figură a boemei noastre, la haute bohșme, nici
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
din grupul gălăgios de fete, În care ea mi apăruse oarecum străină și Îndepărtată de grup și de Îndeletnicirile lui, dovadă că nu apucase să cunoască nici hotelul unde trebuia să-și pună În practică triumful ei peste acele rude iabrașe care nu o luaseră În seara aceea la teatru. Dar, orbecăind amândoi prin câte ganguri și pe scări cu trepte și rampe alunecoase de atâta jeg vechi și umed, descoperirăm, În sfârșit, adăpostul precar al tuturor ideilor venale de pe stradă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
serios și electrici să fim ne învață: jerbe lungi de scântei de sub roți - doar apoi se topește în ceață. Altu-i șpilul aicea, băieți! Alt dichis, și se riscă hoțește iar tramvaiul, clopoțind semeț epoci noi - perle noi - prevestește. El, tramvaiul, iabraș precum e le străpunge, scrâșnindu-și mânia din Rusia în URSS și de-acolo - din nou în Rusia. Filiera bere Cu fiecare înghițitură de bere mă fac mai bun Cu fiecare halbă - mai împăcat și mai tandru. Vântul mângâie teii
Veaceslav SAMOȘKIN by Ion Covaci () [Corola-journal/Imaginative/8297_a_9622]
-
luat cetățile Hotinul, Soroca, Orheiul, Tighina, Lăpușna, Alba!... Le dăm noi tot ce vor și tot ce n-au gândit. Așa deștepți și frumoși am ajuns. Că și pe osmanlîi i-am mursicat cu muierile noastre, Doamne, că-s mai iabrașe ca ienicerii și spahiii lui Suleiman. Copii nu le dăm nici noi turcilor, că ne apărăm sărăcia, și... nevoie! Mai bine-i vindem la Râm sau la Inglitera, pentru rărunchi și pentru maiuri, că pe-acolo au mare trebuință, iar
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
s-au zbătut intestinele în el de spaimă și din cauza pericolului, mai ager decât iepurele de câmp, a desprins vagoanele, lăsându-le baltă și țâșnind pe locomotivă, a zbughit-o și tiva! afară cu ea Atunci, puhoiul cel negru și iabraș, purtând traverse de lemn, pietroaie și armături, a ajuns la vagoanele părăsite, blocându-se în ele, ca fumul în hornul necurățat și nemaiavând scurgere la vale, s-a întors din drum, luând-o spre fundul galeriei Iar când eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ascultați-mă pe mine, că ăștia au lobi puternic, nu ca noi. Dacă ai lobi exiști, dacă nu ai lobi nu te bagă nimeni În seamă. Și ungurii au lobi, numai noi n-avem. Și mai au și femeile alea iabrașe, rele de muscă, sunt prin toate paturile oamenilor mari de la uașington... Așa că nati meir vrea să desfacă lacătul de la cotroceni cu cheia moni. Hai, să nu ziceți voi că nu e o cheie cu calități fizice deosebite... Gore și Sandu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
pe mine să spun nevesti-tii că ai fost la ședință prelungită. De câte ori nu te-am scos eu din bucluc? Da’ acu, gata, ochii văd, inima cere, organismul nu și nu... Dacă aude consoarta că benoclezi felinarele la fătuci dulci și iabrașe mănânci conservă cu sardine În noaptea de revelion... Se zice reveion, sare Gicu, așa se zice, de ce nu Învățați și voi să vorbiți așa cum se vorbește? Gore aruncă un zâmbet superior. Ehe, uite unde era și lingvistul nostru, una două
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
tai cu cuțitul și muzică lăutărească. Decor bahic, strâns Între patru rame românești. Tablou cu cheflii, numai mirosul de țuică fiartă nu poate ieși din el, spre marea mirare a lui Gicu. Eu vă spun, În ton cu toamna asta iabrașă care a venit grămadă pe noi, țuica fiartă e bună la Crăciun, când e porcu` perpelit, cu paie, nu cu arzătorul, da` dacă e frig ca-n Peștera Muierii, În octombrie, ce să facem? N-a fost bună ideea mea
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
să plângă. Din spate, nașul îi apucă brațul și o purtă peste pragul curții, aducînd-o în fața lăutarilor. Se încinse jocul. Duduia curtea. Dogarul își chemase rudele de la Obor, o liotă de oameni cu copii și cumnați, veniți cu nevestele, firi iabrașe, se vedea bine, toți meșteri, duși pe la ospețe, gătiți, încălțați în cizme, cu fețele pline și roșii, să le tai cu firul de ață: finul Tache, un munte de om, cam zbanghiu la privire, cu a lui, o muiere puțină
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Amelica. Este un individ perspicace, nu lipsit de mândrie, amator de petreceri și foarte nesățios când e vorba de femei. „Femeia - zice el -, oricare și în orice fel, înspre el trebuie să vină”. Când în preajma lui apare Jurubița, tânără și iabrașă, i-o fură numaidecât cumnatului său, Tudorică, ofițer de pompieri. Același lucru i-l face și lui Lefterică, „nagoda” care aduce la masă o femeie ce îi place lui Urmatecu. Jurubița pare o Kera Duduca mai inteligentă. Tipologia romanului este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]