24 matches
-
cu zurgălăi asupra efectului strigării cu aspiratorul în pustiu, nu ne mirăm dacă, și în cazul în care și-ar folosi întreaga activitate civică pentru autopublicitate, ei numai uneori dobândesc, și numai vremelnic, statutul de megaintelectual. Deziluzionând însă, prin zădărnicia ieremiadelor, precum gazetarii ceia de hârtie autorizați fiziognomonic să manipuleze și la tv, care pot în plus măcar mări astfel virulența atacurilor la vreun vipoi în scop de șantaj, deci în funcție de Stăpân. Căci, indubitabil, nu poate fi respectat sau temut ca
POSTROMÂNISMUL (2) – NECHEZOLII DE AMBE SPEŢE ŞI POSTACUL INTELECTUAL PUBLIC de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 by http://confluente.ro/Camelian_propinatiu_postromanismul_camelian_propinatiu_1346056658.html [Corola-blog/BlogPost/355287_a_356616]
-
ba adeseori nici chiar aceasta, ci numai divergențe în privirea oportunității și neoportunității, putem zice că - mutatis mutandis - există oarecare analogie între atitudinea d-sale în partidul conservator și aceea a fracțiunii în partidul liberal. [ 21 februarie 188 ] ["O LUNGĂ IEREMIADĂ... O lungă ieremiadă de tăgăduire de dreptate cuprinde "Romînul" de la 18/19 curent în privirea afacerii Warszawsky-Mihălescu sau, precum o intitulează singur, poate cu și mai mult drept cuvânt, căci gura păcătosului adevăr grăiește, afacerea Mihălescu-Rosetti-Brătianu-Warszawsky. Distinguendum est. După părerea
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
chiar aceasta, ci numai divergențe în privirea oportunității și neoportunității, putem zice că - mutatis mutandis - există oarecare analogie între atitudinea d-sale în partidul conservator și aceea a fracțiunii în partidul liberal. [ 21 februarie 188 ] ["O LUNGĂ IEREMIADĂ... O lungă ieremiadă de tăgăduire de dreptate cuprinde "Romînul" de la 18/19 curent în privirea afacerii Warszawsky-Mihălescu sau, precum o intitulează singur, poate cu și mai mult drept cuvânt, căci gura păcătosului adevăr grăiește, afacerea Mihălescu-Rosetti-Brătianu-Warszawsky. Distinguendum est. După părerea noastră d. I.
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
de a Încuraja, de a crea sentimentul de onoare prin jertfă. Nu! Comunismul, ca și frigul, foamea, teama de o și mai mare mizerie, delațiunea erau copleșitoare. Zilele sunt inventariate de la masa de lucru de pe strada Bisericii Ortodoxe cu pasiunea ieremiadelor. Asta dovedește că nu exista acel optimism al supraviețuirii printr-un act eroic. Murim, da, e clar că murim, de foame, de frig, de cenzură, dar măcar să murim eroic! Nu a existat deloc această hotărâre de a nu mai ceda
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
p. 15); • complement direct: „Te crede moșul, nepoate, dar când ai ști cu ce greutate se capătă!” (I. Creangă, p. 139); • complement corelativ (sociativ): „Ia-mă cu tine. Maria!” • atribut: „Astfel îți e cântarea, bătrâne Heliade,/Cum curge profeția unei Ieremiade.” (M. Eminescu, I, p. 17) Vocativul intră în structura unei sintagme nominale, asemeni nominativului, numai pe poziția de regent; poate avea determinări atributive: „ - Auzit-ai ce am spus, slugă netrebnică, zise spânul arătând lui Harap Alb tăiușul paloșului... (I. Creangă
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
suflet de pripas?” (T. Arghezi, 101), „Pustiul nu bate cuie. El te omoară fără să te atingă, fără să te vadă și fără să te urască.” (O. Paler, Viața..., 191), „Astfel îți e cântarea, bătrâne Heliade, Cum curge profeția unei Ieremiade, Cum se răzbun-un vifor zburând din nor în nor.” (M. Eminescu, I, 17) Circumstanțialul de mod cantitativ a. simplu; se realizează prin: • substantiv: „- Apoi eu mă tocmesc cu anul.” (I. Creangă, 174) • pronume (interogativ sau interogativ-relativ): „Și câte a
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
bătrînețea. În sensul că mă bucur de ea, de această vârstă, În ciuda atâtor lamentații, scriptice sau orale, ale celor care, din pragul ei, se jeluiesc după Îndepărtata și trandafiria tinerețe. Bătrânețea, această fază biologică și morală, este și sediul tuturor ieremiadelor care, precum le arată și numele, Încep cu vechea și augusta Biblie, acel vanitas vanitatum, viața ce se profilează deodată și ireversibil ca sediu al tuturor valorilor precare, semn al limitei și imperfecțiunii umane. Creație nereușită a zeilor din care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
istoria evreilor, ci și pentru aceea a omenirii"116. Comunismul rus, continuă filozoful rus, este versiunea cea mai secularizată a mesianismului. Ca evreu, Marx se înscrie în tradiția criticismului iudaic. Există un suflu profetic în scrierile sale, care amintește de ieremiadele biblice. Diferența dintre Marx și profeții evrei constă în faptul că cei din urmă își păstrau verticalitatea minții fără să se bazeze pe grupuri umane sau pe necesități economice or logice. Ei se bazau pe Dumnezeu, și tocmai asta lipsea
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
fură porumb dintr-un hambar, e prins de paznici, arestat, judecat și trimis în cele din urmă tocmai la Porțile Iadului, o închisoare colonială din Tasmania. Până aici, romanul probează un remarcabil echilibru între tentația cronicii sociale și aceea a ieremiadei evazioniste. Căci, închis, Michael are parte de un cadou neașteptat. Fratele său, Éamonn, un fel de bard al comunității, îi compune, de dincolo de ziduri, un cântec, ale cărui versuri sunt menite să-i dea încredere. Inutil să mai spun care
Mizerabilii și cormoranii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3897_a_5222]
-
bobi morții și sângelui,/ când mă preling între cafea și ciorbă acră” (p. 21). Cum ne raportăm la referința pop cult din versul al treilea? Sobru (așa cum fac cei mai mulți dintre comentatorii lui din mediul online), într-un registru credul, de ieremiadă? Ar însemna ca Marius Conkan să admită, într-un fel sau altul, virtuțile sacre (chiar dacă e vorba de un sacru golit de substanță) ale starletei. Ironia, subînțeleasă, ar urma să fie, în acest caz, una minoră și de oarecare prostgust
Doi insurgenți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3782_a_5107]
-
a sa, Simptomele actualității literare. Cum decriptăm ușoara metaforă, cum definim și cum adaptăm teoretic primul termen - mai degrabă medical - unei realități ce aparține atât de acut zonei culturale? Ar putea fi vorba despre o lejeră miză patologică din familia ieremiadelor scriitoricești, care caută cu tot dinadinsul sursa maladiei de care suferă, se zice adesea, literatura ultimilor optsprezece ani. Ar mai putea fi în cauză o precauție a istoricului literar tentat să palpeze, fără brutalități și fără riscuri, o perioadă încă
Idei contagioase by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8695_a_10020]
-
motivul patriei poetul cernăuțean Vasile Tărâțeanu. Aparținînd unui meleag în care românii au ajuns minoritari, d-sa se simte victima, o victimă dublă, a refacerii granițelor și a sistemului sovietic, circumstanțe ce-i dictează rîndurile unei autobiografii cu accent de ieremiadă : "subsemnatul vasile tărâțeanu / născut cu peste o jumătate de viață în urmă / într-o familie de țărani / cărora li s-au luat cu japca pămîntul, plugul, caii și bucuriile/ lăsîn-du-li-se - proprietate privată - doar lacrimile / speranțele și munca lor de ocnă
Patria în variante by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8235_a_9560]
-
destul de scrupulos în a arunca din casă acel cufăr, acea cutie de carton. Una e să păstrez jurnalul de la școala primară, al cărui autor am fost autorizat să-i zic copil tâmpit, și cu totul altceva ar fi să păstrez ieremiadele diaristice din adolescență, ori producția de versuri tânguioase de atunci. Accept cu dragă inimă să mă fac de râs -, nu și de plâns.
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3781_a_5106]
-
care și le îngăduie aici Gabriel Chifu se justifică fără rest. Cum fără rest se justifică numărul mare de reacții critice, toate extrem de favorabile, pe care le-a stârnit deja romanul. Un consens care arată de la sine că, dincolo de toate ieremiadele unora, nu ne confruntăm nici cu o criză a cronicii literare, nici (slavă Domnului!) cu una a literaturii. Totul e să apară cărți ca aceasta.
Întoarcerea acasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2497_a_3822]
-
arog o postură de procuror moral. Dimpotrivă, mi se pare aproape amuzantă îngrijorarea din tonul celor care se iluzionează azi că trăim (în premieră) vremuri decadente, făcând abstracție de faptul că, iată, și cu un veac în urmă astfel de ieremiade își găseau temeiuri. Nu e cazul să detaliem, în termeni mentalitari, resorturile acestei atitudini. Destul să spunem că ea se naște, grosso modo, odată cu modernitatea și că reprezentarea ei cea mai intuitivă e aceea, de îndelungată tradiție, a piticilor cocoțați
O altădată căptușită cu totdeaună by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2611_a_3936]
-
altă interpretare a spuselor în chestiune): "Marele meu divorț față de cultura română actuală este deci că eu am profesat ideea de construcție, în dezacord cu publicistica dominantă. Evident, glasul meu a fost acoperit". Cît de convingătoare e, în acest context, ieremiada d-sale? Cultura română e din nou tratată în chipul cel mai puțin măgulitor, văzută ca un pustiu, ca și cum dl Marino ar fi fost un Dragoș, descălecătorul ideatic, punîndu-i piatra de temelie în pură sălbăticie și incurie: "Păcat, cum repet
Adrian Marino între lumini și umbre (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15745_a_17070]
-
vanitate sau din complezență, își alterează natura, superficial și limbut, cel care se cantonează într-un sentiment egoist ŤPoeți cu putredul amorť) ori se lamentează excesiv, profesional (ŤȘi plîngă poeții poema lor vanăť). Bacovia nu agrează retorica (goală), fumisteriile și ieremiadele, deopotrivă, exagerate, trucate. în locul lor, preferă tăcerea". Atît de neașteptat în ceea ce s-ar putea numi cu un concept actual carența de autoreferențialitate, autorul Plumbului se arăta foarte stîngaci și în definirea poeziei: "Suprinzător, între definițiile pe care poetul le
În slujba lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12000_a_13325]
-
Cine a evaluat valoarea soluțiilor oferite de logicienii noștri? Cine (cu excepția lui Noica în privința lui Mircea Vulcănescu) a continuat la noi problematica vreunui autor? Cine a continuat ceva, orice, la noi?" (pag. 22) Se deduce ușor, dincolo de ușorul ton de ieremiadă: nu există, în cultura română, o piață publică a ideilor. Și nici, se pare, deprinderea naturală de a o crea. Polemica se complace în iregularități și țintuiri ad personam, admirația se convertește în fanatism ritualic, întreținut superficial și doar din
Cum rămâne cu literatura ? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9095_a_10420]
-
faptul de a forța niște pompieri necalificați să facă treaba unor experți pregătiți în domeniul circuitelor nervoase este o sfidare flagrantă a oricăror proceduri normale și democratice. Sînt sigur că provostul nostru nu o să apuce pe o cale greșită datorită ieremiadelor oaspetelui nostru și discursului sforăitor al fratelui Grant. încă o dată îi vedem pe extremiștii de stînga și dreapta dîndu-și mîna într-o alianță spurcată împotriva a tot ce e cu adevărat stabil în... — Va curge sînge, spuse o voce tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
care s-a transformat apoi Într-o adevărată criză depresivă. Nu mi-am revenit Încă. Încerc să-mi regăsesc micul, fragilul echilibru de acum un an. E foarte greu să-l mai restabilesc. Te rog deci să-mi ierți lunga ieremiadă și să crezi că Îți port aceeași curată prietenie, cu regretul, evident, că enorma distanță nu ne permite să ne revedem și să dialogăm direct. Îți urez tot binele și Îți strâng mâna, același, Mircea Zaciu P.S. Ai putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
apoi Facultatea de Litere, unde am început să-i cunosc pe mulți dintre cei care au rămas liberi, în ciuda opresiunii, în marele ghetou românesc. Am început să scriu, ca întreaga mea generație, o poezie a străzii, a realului, inspirată din ieremiadele lui Allen Ginsberg. Cărțile noastre circulau subteran, iar când au fost publicate au însemnat o înnoire din temelii a poeziei românești. Din ele răzbătea mesajul, subversiv și neliniștitor pentru oficialitate, al unei libertăți a minții pe care, paradoxal, numai experiența
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
afecțiunei mele. Președinte Secretar N. Teclu M. Eminescu Adresa este: Domniei sale Domnul Președinte al Comitetului ad-hoc din Blaș {EminescuOpXVI 34} 20 [IACOB NEGRUZZI] [1r] Viena, în 17/6 870 st. n. Scumpe Domnule Redactor, Într-adevăr așa-și începe Schiller Ieremiada, numai că el făcea un compliment trecutului, pe când, aplicat la noi românii, mi se pare a fi un adevăr. Dacă în Epigonii veți vedea laude pentru poeți ca Bolliac, Mureșan or Eliade, acelea nu sânt pentru meritul intern a lucrărilor
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
de îngeri pe sânul alb de flori; Sublim însă e cântul când țipă și ia-n goană Talazurile negre ce turbă, se răstoarnă, Și spumegă ca furii și urlă-ngrozitor. Astfel îți e cântarea, bătrâne Heliade, Cum curge profeția unei Ieremiade, Cum se răzbun-un vifor sburînd din nor în nor. Ruga-m-aș la Erato, să cânt ca Tine, barde, De nu în vieața-mi toată, dar cîntecu-mi de moarte Să fie ca " Blestemu"-Ți... să-l cânt, apoi să mor
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
virtute” unică a „deschiderii”, dar în fapt conduce către contrariul ei, omogenizând cultura americană în numele unei pseudodeschideri către alteritățile non-occidentale și eșuând - reformulez aici, dar rămân în spiritul acestei diatribe tocquevilliene - într-un fel de „tiranie a minorității”. Dincolo de virulența ieremiadei lui Bloom, semnalez o bună doză de ironie, care ne ajută să o... relativizăm întru câtva, fără a-i subestima gravitatea și îndreptățirea. În această istorie intelectuală a protocorectitudinii politice (dacă-mi este permis un termen propriu), Bloom divulgă deja
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]