98 matches
-
extraordinara perspectivă deschisă de revelația divină! În artă, sacrul trebuie și poate fi căutat chiar cu mijloacele specifice artei. Cu versatilitatea ei specifică, în artă se arată cum totul poate fi sacralizat, de fapt pseudeosacralizat, printr-un proces enigmatic de iluzionare; și, de asemenea, cum ceea ce e menit să se sfărâme, se sfărâmă fără cruțare. Ce este, în fapt, idolul? O falsă valoare, s-ar putea spune. Sau ceea ce pare că-l poate înlocui pe Dumnezeu, cel puțin în ordinea priorităților
PUTEREA CUVANTULUI INTERVIU CU SCRIITORUL FLORIN CARAGIU de VICTORIŢA DUŢU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 by http://confluente.ro/_puterea_cuvantului_interviu_cu_scriitorul_florin_caragiu.html [Corola-blog/BlogPost/342491_a_343820]
-
alcătuiesc o perdea de iluzii ocrotitoare”. Pe de altă parte, „orice schimbare este producătoare de iluzii”: schimbările rodesc irepresibil iluzii. În al treilea rând, pe componenta sa mai rațională, prin conștiința sa critică, literatura însăși își produce iluzii, tehnici de iluzionare și seducție, concepte iluzorii. Anormalitatea literaturii române se sprijină esențialmente pe un spirit critic deficitar, parcă mai retardat decât însăși literatura. Ea se lasă manipulată de propria conștiință, alterată și șovăitoare. Literatura română (întârziată, desincronizată și defazată) este, în parte
Eugen Negrici: Cum se văd aparenţele, de Ştefan Vlăduţescu by http://revistaderecenzii.ro/eugen-negrici-cum-se-vad-aparentele-de-stefan-vladutescu-cv/ [Corola-blog/BlogPost/339623_a_340952]
-
copist, artistul ar fi cu atât mai vrednic de stimă, cu cât ar reproduce mai fidel fragmentul de natură care l-a inspirat. Valoarea creației (carte, tablou, sculptură sau film) ar fi, în această accepțiune, apreciată după puterea ei de iluzionare. Cauza care-i îndeamnă pe unii consumatori de artă să aibă atari pretenții, este în primul rând nevoia de-a avea un corespondent în realitate. Dacă, de exemplu, pictorul își botează pânza Bătrân citind, cel ce-o privește, pornind de la
CONSIDERAŢII DESPRE ARTĂ – ELEMENTE DIN FILOSOFIA CULTURII de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/George_petrovai_consideratii_despre_a_george_petrovai_1359282092.html [Corola-blog/BlogPost/364867_a_366196]
-
pe cât de izolate pe atât de permeabile, nu le relevează decât calitatea imuabilă de busolă, necesară supraviețuirii într-un spațiu post-modern al melanjurilor culturale milenariste. Astfel Foucault face o distincție - nu neapărat necesară pentru buna funcționare a societății - între heterotopiile iluzionare „care expun și mai mult iluzioritatea spațiului real“ și heterotopiile compensatorii „care creează un alt spațiu real, pe atât de perfect, de atent și bine organizat, pe cât de aleatoriu și confuz“ este primul. Foucault invocă exemple concrete pentru fiecare tip
TERRARISMUL PNEUMATIC – O SIMPTOMATOLOGIE de IGOR URSENCO în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 by http://confluente.ro/Igor_ursenco_terrarismul_pneumatic_igor_ursenco_1342935100.html [Corola-blog/BlogPost/358045_a_359374]
-
văzut, și exteriorul văzut, cu interiorul ascuns”. Transparența aceasta fizică va coincide însă cu puritate morală și cu sinceritatea deplină față de semeni. În această transparență se va cunoaște omul pe sine așa cum este și se va arăta altora așa cum este. Iluzionarea și ipocrizia vor dispărea. Al doilea aspect al acestei eliberări este unificarea trecutului și viitorului, adică a amintirii și speranței. Conștiința temporală era mereu sfâșiată prin dorință, pe de o parte, și prin regret, remușcări, pe de altă parte”. Acolo
PARINTELE DUMITRU MEGHESAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 by http://confluente.ro/Recenzie_parintele_dumitru_meghesan_.html [Corola-blog/BlogPost/367332_a_368661]
-
văzut, și exteriorul văzut, cu interiorul ascuns”. Transparența aceasta fizică va coincide însă cu puritate morală și cu sinceritatea deplină față de semeni. În această transparență se va cunoaște omul pe sine așa cum este și se va arăta altora așa cum este. Iluzionarea și ipocrizia vor dispărea. Al doilea aspect al acestei eliberări este unificarea trecutului și viitorului, adică a amintirii și speranței. Conștiința temporală era mereu sfâșiată prin dorință, pe de o parte, și prin regret, remușcări, pe de altă parte”. Acolo
PARTEA A IV A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Despre_teologie_si_viata_spirituala_partea_a_iv_a_.html [Corola-blog/BlogPost/356194_a_357523]
-
realitatea psihologică a unei literaturi care a trebuit să supraviețuiască în aerul toxic al unei istorii nenorocite” (contracoperta). Tot în preocupări intră și aflarea „unde în câmpul hermeneuticii, al teoretizării și al producției artistice există fie mistificare și camuflaj, fie iluzionare” (p. 15), „analiza fenomenologiei raporturilor dintre literatură și factorul politic” (p. 130), cum „anxietatea care activează miturile matriciale și declanșează impulsurile compensatorii de care se ocupă, de fapt, studiul de față” (p. 284). 4. George Călinescu. Poziționându-se sincron și
EUGEN NEGRICI: Lecţia de anatomie pentru iluziile literaturii române – cum să vedem aparenţele, de Ştefan Vlăduţescu by http://revistaderecenzii.ro/eugen-negrici-lectia-de-anatomie-pentru-iluziile-literaturii-romane-de-stefan-vladutescu-cv/ [Corola-blog/BlogPost/339624_a_340953]
-
văzut, și exteriorul văzut, cu interiorul ascuns”. Transparența aceasta fizică va coincide însă cu puritate morală și cu sinceritatea deplină față de semeni. În această transparență se va cunoaște omul pe sine așa cum este și se va arăta altora așa cum este. Iluzionarea și ipocrizia vor dispărea. Al doilea aspect al acestei eliberări este unificarea trecutului și viitorului, adică a amintirii și speranței. Conștiința temporală era mereu sfâșiată prin dorință, pe de o parte, și prin regret, remușcări, pe de altă parte”. Acolo
RECENZIE LA CARTEA PĂRINTELUI TEOFAN MADA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Recenzie_la_cartea_parintelui_teofan_mada_.html [Corola-blog/BlogPost/356429_a_357758]
-
nr. 333 din 29 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Cronică de AL.FLORIN ȚENE Artur Silvestri-psiholog al socialului și filosof al istoriei în derulare Criteriul lui Thibaudet, iată, se poate aplica și în domeniul filosofiei sociale prin analiza capacității de iluzionare a românului,lucru ce-l face inegalabilul analist, scriitor, eseist și filosof Artur Silveștri în noua sa carte Opera non grata-Eseuri despre”geografia jafului”,ocupației și “neo-migratori”-, apărută la Carpathia Press,2008. Cartea cuprinde 15 prefațe la alte lucrări din
ARTUR SILVESTRI-PSIHOLOG AL SOCIALULUI ŞI FILOSOF AL ISTORIEI ÎN DERULARE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Artur_silvestri_psiholog_al_socialului_si_filosof_al_istoriei_in_derulare.html [Corola-blog/BlogPost/364575_a_365904]
-
scriu mult.(...) Până acum am trăit în viitor. Trebuie să trăiesc adânc în prezent, ca să pot avea vreodată un trecut„. Într-o scrisoare anterioară, (București, 3 februarie 1930), tot lui Nicu îi scria: „Atât de mult trăiam realitatea acelei vieți iluzionare, că lacrimi de fericire îmi inundau ochii. Acum totul s-a sfârșit. Eu nu mai sunt eu. Le-am scris o ultimă scrisoare celor din Bude. Mă doare sufletul când mă gândesc că poate nu voi mai trece nicio- dată
78 ANI DE LA MOARTE de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_i_paraianu_1414478288.html [Corola-blog/BlogPost/347061_a_348390]
-
amplă; de la suspiciunea structurată reciprocă între planul imaginarului și cel al realului la suspiciunea dintre personaje. Gib I.Mihăescu pot să-l încadrez în categoria romanticilor analitici, interesați înainte de toate de psihologic, precum Hortensia Papadag Bengescu. În neprevăzuta trecere de la iluzionare la cruzimea vacuităților psihologice în care se demonstrează a exista Ragaiac, stă toată frumusețea acestui roman. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Pasionalitatea ca reflex al imaginarului în Rusoaica de Gib I. Mihăescu / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
PASIONALITATEA CA REFLEX AL IMAGINARULUI ÎN RUSOAICA DE GIB I. MIHĂESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 by http://confluente.ro/Pasionalitatea_ca_reflex_al_imaginarului_in_rusoaica_de_gib_i_mihaescu.html [Corola-blog/BlogPost/372733_a_374062]
-
sau o parodie a modelului sonetelor lui Petrarca. Se ilustrează,în orice caz, o reconceptualizare a petrarchismului: Shakespeare exprimă ideea unei iubiri pure și statornice (sonetul 116); ceea ce nu exclude însă luciditatea, realismul, refuzul artificiilor convenționale de stil și al iluzionării voluntare (sonetul 130). Volumul conține 154 de sonete, dintre care 138 și 144 fuseseră tipărite anterior. Aproape toate sunt alcătuite din trei strofe a câte patru versuri și un cuplet în metru iambic, cu rimă de tip abab cdcd efef
Sonetele lui Shakespeare () [Corola-website/Science/302875_a_304204]
-
surprinde prin aparenta abandonare a metafizi cului și persiflarea filosofiei, suspectată de neputința descifrării condiției umane și a misterului cos mic. Omul, pentru autorul volumului "Plumb", este damnat să repete, cu fiecare generație, același traseu circular. Ea se instituie ca iluzionare inutilă ori ca luptă cu "morilor de vânt", ca un "dicționar" pe care se poate "adormi uitat", înainte de a se ajunge la un gând salvator. La capătul petrecerii, ca luptă "cu morile de vânt", lumea se umple de "un cântec
Editura Destine Literare by Al. Florin Țene () [Corola-journal/Journalistic/90_a_416]
-
faptul că, pentru el, poezia rămâne un modus vivendi. El trăiește asemenea mici drame, dar nu poate scrie despre ele decât la modul ocolit. Așadar, Efectul Placebo nu e decât un fals tratat pentru uzul autorilor lirici. Unul despre (auto)iluzionare. Nu limbaj, ci trăire, dar o trăire pusă într-un limbaj când provocator, când simulat modest, pentru a masca dependența autorului de poezie: „eu vânez doar Cuvinte hem doar simple cuvinte/ Le pândesc alerg după ele/ și când le prind
Val Mănescu () [Corola-website/Science/337550_a_338879]
-
romane ("Șoimii" și "Nicoară Potcoavă"), Constantin Ciopraga remarca diferența între „mișcarea romantică” din "Șoimii" și „înțelepciunea liniștită a maturității” din "Nicoară Potcoavă", iar Cornel Regman scria că "Nicoară Potcoavă" este o epopee tristă din care „a dispărut orice urmă de iluzionare romantică și romanțioasă”, precum și „zgomotoasa iresponsabilitate a eroilor din "Șoimii"”. Spre deosebire de romanul său de tinerețe în care Sadoveanu manifestă un interes mai mare pentru acțiune, "Nicoară Potcoavă" are o complexitate narativă și un ton grav, autorul insistând mai mult pe
Șoimii (roman) () [Corola-website/Science/333819_a_335148]
-
romane ("Șoimii" și "Nicoară Potcoavă"), Constantin Ciopraga remarca diferența între „mișcarea romantică” din "Șoimii" și „înțelepciunea liniștită a maturității” din "Nicoară Potcoavă", iar Cornel Regman scria că "Nicoară Potcoavă" este o epopee tristă din care „a dispărut orice urmă de iluzionare romantică și romanțioasă”, precum și „zgomotoasa iresponsabilitate a eroilor din "Șoimii"”. Criticul Nicolae Manolescu considera că "Șoimii" este un roman „schematic și superficial epic, pripit”, „o nuvelă înrudită cu acelea de haiduci ale lui N.D. Popescu (lecturile de liceu ale viitorului
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
ajuns la acest nivel, copleșit de splendoarea vitraliilor și a înfloriturilor mulate în platru, dispuse de-a lungul pereților, aveai impresia că ai pătruns într-o lume care nu mai este. Din nefericire, ceea ce nu mai există astăzi nu este iluzionarea, ci clădirea însăși, care a fost distrusă în urma directivelor primite din Teheran de către grupul terorist Hezbollah. Deși vecini, nu prea am cultivat legături cu colegii din ambasada vecină. Din când în când ne întrebam, mai în glumă, mai în serios
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
printre ei câțiva agenți. „Nevoia de a face ceva devenise imperativă. Astfel, unii își desfăceau pantalonii și îi coseau la loc, alții învățau limbi străine, iar câțiva se rugau zi și noapte. Fărâmițarea sfertului de pâine nu servea doar la iluzionarea cu o masă mai bogată, ci avea și rol de trecere a timpului, întrucât lua ore întregi. Problema de bază era să știi să-ți asiguri un echilibru interior, altfel te pierdeai: fie deveneai unealta lor (adică o cârpă), fie
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
metode specifice de adaptare. Astfel, ca răspuns la lipsa cronică a activității, „unii își desfăceau pantalonii și îi coseau la loc, alții învățau limbi străine, iar câțiva se rugau zi și noapte. Fărâmițarea sfertului de pâine nu servea doar la iluzionarea cu o masă mai bogată, ci avea și rol de trecere a timpului, întrucât lua ore întregi. Nevoia de a face ceva devenise imperativă. Problema de bază era să știi să-ți asiguri un echilibru interior, altfel te pierdeai: fie
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
A. Maslow identifică un „autism agitat”, în care subiectul încearcă, în plan imaginativ, experiențe care fie îl terorizează, fie îl aduc la extaz, și un „autism calm”, de tip contemplativ, în care subiectul se complace într‑o situație idilică prin iluzionare sau prin autoconsolare. Această afecțiune este, de obicei, evidentă în jurul vârstei de 3 ani și are o frecvență mai mare la băieți decât la fete. Statisticile arată că aproximativ 5 persoane din 10.000 suferă de autism, indiferent de mediul
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
subtilă diferență de percepere și atitudine; în timp ce personajul e prins cu adevărat într-o poveste de dragoste, cu lirismul, inocența și trăirile contradictorii aferente, naratorul, care știe mult mai mult, îl ridiculizează punându-l în ipostaze care scot în relief iluzionarea neroadă, ignoranța, așteptările și frământările vane, întreg comicul situației îndrăgostitului naiv. Metamorfoza de la imaginea purității virginale a sorei medicale de care se îndrăgostește militarul cu termen redus la revelarea brutală a adevărului că aceasta era o practicantă a amorului liber
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286492_a_287821]
-
iau în vârful ei / nu o lacrimă, albastră, curată, / ci un grăunte negru, ce lasă pe hârtie / semne groase, mari litere de tipar, / adevărate strigăte grafice, asemenea literelor de afiș, de lozincă" (Intrare în atelier). O luciditate neadormită se opune iluzionării facile, unui romantism halucinant: "Ca să te mai îmbeți, trebuie să bei spirt, nu vin..." Limbajul căznit-oracular al unei țigănci-ghicitoare dezamăgește prompt; certitudinea n-o dă decât viața: într-un primo tempo (în La ghicit) nici o surpriză: "Să-ți ghicească baba
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
conștiința publicului drama păstorului, cu valențele ei filosofico-estetice, considerînd-o unul dintre „miturile fundamentale” ale etnicului. Din cîte se cunoaște, prozatorul însuși își modela destinul lumesc și scriitoricesc în armonie cu imaginea „primului” păstor-poet. Și nu se credea singurul în această iluzionare. Întreaga breaslă a oierilor de la munte ar fi inspirată și patronată de un duh tutelar, potrivit aceluiași tipar originar, cum a aflat Vasile Alecsandri dintr-o mărturie a baciului celui orb de pe Ceahlău; cum credea și un povestitor, tot orb
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
corporală în proxima sa preajmă. Dar, în pofida unei astfel de așezări corporale, asumate la nivel cognitiv, eu sunt atins de sentimentul că această rostire de iubire, unica ce contează pentru mine acum, nu ajunge încă la ființa adorată. Presimțirea unei iluzionări, unei înșelări în ce privește apropierea sufletească de persoana iubită îmi tulbură interioritatea și alungă răsăriturile de speranță naivă. Încep să resimt că separația, distanța spirituală ce subzistă dincolo de superficialul apropierii corporale dintre noi doi este mult mai întinsă decât mă așteptam
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
să le povestesc. Unele sunt puse în paginile mele." 55 Pentru Cioran, a suferi este singura constantă a acestei lumi, numai suferință sensibilizează. Nu se lasă ademenit de utopia fericirii, luciditatea să îl pune în gardă în fața oricărei încercări de iluzionare. Nu vrea să se lase pradă speranței, pentru că îi place să sufere, de aceea nici nu face nimic ca să schimbe ceva, iar "a muri e o superioritate ce nu mai are căutare"56. Cioran e convins de puterea magică a
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]