570 matches
-
convingătoare. Nu și pentru Verdunel care, într-o pauză de inspirație crezu că este potrivit să folosească bruma de engleză pe care o învățase undeva prin liceu: - Sorry, I am professor doctor... - Ha! Răcni șeful gărzii, englez, spion! Carceră! Total impasibili, membrii gărzii îl luară pe Verdunel de picioare și-l târâră într-o direcție necunoscută lui. - Bă, cam nasol scenariu, da’ când o fi la plată, îi sparg, mai gândi el cu acea luciditate caracteristică, dar total nejustificată, a celor
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1418751989.html [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
în aplauzele furtunoase ale asistenței și călduros felicitat de onorata instanță de judecată? Păi, cum se face că aceeași Națiune de eroi neînfricați care i-au zdrobit pe toți dușmanii care au îndrăznit să ne cotropească Glia strămoșească, au asistat impasibili la televizor cum o oarecare, o individă venită de aiurea și instalată dintr-o condamnabilă eroare politică - ca atâtea altele! - pe tronul Camerei Deputaților, a adoptat mai ceva ca la barbutul de pe maidan un act normativ falsificând la modul grosolan
CHELTUIELI INUTILE de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 by http://confluente.ro/constantin_stefan_selaru_1461537123.html [Corola-blog/BlogPost/380814_a_382143]
-
că odată cu risipirea nopții, primii zori vor fi martorii renașterii ființei: „umbra nopții/ șuieră descătușată/ strânge/ ultimele zvâcniri/ pentru aduceri aminte/ sub mantia ei/ aerul alb/ prevestește/ încolțirea ierbii/ ... ” (Vae soli). Coloana de sprijin a întregului volum este timpul, „ochiul” impasibil care nu tresare la suferința și dispariția omului. Senzațiile de rostogolire și destrămare întrețin și accentuează stările de teamă și tristețe. Melancolia pală nu duce spre prăpastia disperării. Lumina apără de puterea întunericului, de abisul nevăzutului. Poeta este conștientă că
INGERII URCĂ LA CER , de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 by http://confluente.ro/Azi_a_vazut_lumina_tiparului_cartea_mea_maria_ileana_belean_1341463213.html [Corola-blog/BlogPost/344479_a_345808]
-
cerut d-lui C.S.M., care acum avea o altă componentă... excluderea mea din magistratură, chiar dacă ‘’faptă ‘’ imputata mie, de, nu vă mirați, a-i ‘’știrbi’’ autoritatea d-nei grefiere ,nu era menționată în codul deontologig al magistratului... Am strigat disperată către impasibilul C.S.M., dar, fără ecou... mi-am dat seama că scrierile, invocările și dovezile mele,nu le citea nimeni... Nici macar nu observau certificatele medicale atașate la cereri.Atunci,dezamăgită, cănd medicul voia să mă interneze... pentru a mă detașă de mediul
CUM TE TREZESTI CU... BUBE-N CAP ...IN STATUL NOSTRU DE DREPT de SOFIA RADUINEA în ediţia nr. 1178 din 23 martie 2014 by http://confluente.ro/Sofia_raduinea_1395557035.html [Corola-blog/BlogPost/353500_a_354829]
-
oamenii sunt...Nu...nu! Trebuie să fie mai buni. Ia să vedem! Și se duse la primul bloc cu holul luminat și o ușă mare, frumoasă, cu geamuri termopan. Se repezi să deschidă frumoasa ușă, dar termopanele ei se dovediră impasibile la elanul său și generoasa dorință de a-i colinda pe gospodarii cumsecade. Numai că respectivii gospodari își dotaseră frumoasa intrare cu interfon. Ușa încuiată nu se deschidea dacă nu introduceai în cutiuța ei misterioasă o bucățică de plastic fermecată
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1418415071.html [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
e posibil să fiu chiar eu, cu chitanțele asupra mea! În acea zi însă, curat ghinion, uitasem sacul. La gunoi. - De obicei, rostesc în glumă, car chitanțele după mine, dar azi le-am uitat. - Îmi pare rău, îmi răspunde doamna impasibil, nu puteți plăti impozitul pe teren până nu aduceți dovada că ați plătit amenda. - Nu pot plăti 6 lei pentru că nu am achitat o amendă pe care, de fapt, am plătit-o? - Așa apare aici, că e neplătită. - Dar amenda
„- Ăia sunt niște idioți! Unde ați plătit amenda?...” M-am dus să-i dau statului 6 lei și m-am trezit în Kafka, frate by https://republica.ro/z-aia-sunt-niste-idioti-unde-ati-platit-amenda-m-am-dus-sa-i-dau-statului-6-lei-si-m-am-trezit-in-kafka [Corola-blog/BlogPost/338173_a_339502]
-
și fără s-o privească. Înnoadă ochi după ochi în clonțul de igliță... Croșetează, trage ca la galere, gesticulează, robotește în ritm, din instinct de apărare și fără să trăiască adevărata bucurie a creației. Brățările multe și fine îi clincăne impasibile pe brațele care scapă, dezvelite din pânza higeabului.” Și din când în când, mai „repetă frenetic - Alah e mare!” Urmează punctul culmninant. Se dorește găsirea unui țap ispășitor, vrajba îi unește pe toți cei prezenți, pentru că ura lor rămâne fără
DANTELA DE BABILON , O POVESTE DESPRE SOLIDARITATE UMANA SI SCHIMBAREA MENTALITATILOR de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 by http://confluente.ro/_dantela_de_babilon_o_poveste_despre_solidaritate_umana_si_schimbarea_mentalitatilor.html [Corola-blog/BlogPost/358471_a_359800]
-
ochii de monstrul antediluvian numit „nea Brabete” patronul, căruia îi cerea cu lacrimi în ochi (o tehnică foarte eficientă, dar nu și pentru Brabete!) un mic, o chiflă și o halbă. Ochii precum stafidele într-un cozonac ai patronului rămâneau impasibili până când Vergică scotea bani din buzunar. Abia atunci, cu toată scârba, îi arunca în față cele comandate. Vergică, mdeh, suflet de poet, nu băga în seamă micile ghiorlănii și, pentru început, sorbea halba. Apoi mânca micul și mai cerea o
ARS POETICA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 by http://confluente.ro/Politica_salariala_mihai_batog_bujenita_1394014328.html [Corola-blog/BlogPost/383456_a_384785]
-
descoperă miracolul cotidianului pe care și-l asumă amenințător: “Foamea suie încet de la brâu/ Adevărurile mele se lasă înghițite/ E totuna cu a fi spânzurate/ Zile brodate-n cristalul legumei/ Supele dulci astâmpăra setea/ Comestibile droguri plutesc/ Într-un șanț impasibil de sos/ Ce timidă înot/ În lumina rugii teribile: Să fie o dată duminica-n numele/ Acestor palide stele de șorț/ Umărul meu singuuur și singur/Vă leagănă/ Gurile-acestea nu se deschid decât să se umple/ Vocea mea, ce patina ciudată
ANGELA NACHE. FRENEZIE ŞI COTIDIAN. M.N.RUSU. VIAŢA STUDENŢEASCA de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Angela_nache_frenezie_si_cotidian_m_n_rusu_viata_studenteasca.html [Corola-blog/BlogPost/351027_a_352356]
-
dintre localnici și vizitatori din lumea largă, mai mult sau mai puțin bineveniți. De la fenicieni, greci și romani până la hoardele maure și, mai nou, la puhoaiele de turiști occidentali, nimic omenesc posibil nu le-a fost străin celor de aici. Impasibili la „valurile migratoare”, precum Mediterana când bate vântul, localnicii își îndreaptă acum atenția spre orarul sărbătorilor locale. Andaluzia are Feria de Abril, Semana Santa, romerii și coride, Valencia se mândrește cu înflăcăratele Fallas, Santiago de Compostela cu pelegrinajele creștinilor, dar
PARADA CA LA RIO de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 541 din 24 iunie 2012 by http://confluente.ro/Litoralul_spaniol_parada_ca_la_rio_gabriela_calutiu_sonnenberg_1340521588.html [Corola-blog/BlogPost/357655_a_358984]
-
-i? îngăimă în sfârșit Maria, îngrijorată. Liviu se întunecă la față iar inima începu să zvâcnească dureros în pieptul sufocat de teamă. O presimțire sumbră căzu peste ei și se avântară pe jos prin parcul enigmatic, căutând zadarnic printre trecătorii impasibili, ființa regăsită și pierdută din nou. Astfel ajunseră la gară. Cristian alerga chemând în stânga și-n dreapta numele Leei, dar numai protestele celor izbiți accidental și privirile lor scandalizate, răspundeau chemării lui. Liviu și Maria se despărțiră, cutreierând în lung
DILEME ( FRAGMENT 22) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 by http://confluente.ro/silvia_giurgiu_1483132145.html [Corola-blog/BlogPost/375654_a_376983]
-
petrecerile erau în toi, cu bere și pălinkă chiar lângă cetatea lui Rakoczy. În gara din Ghimeș tinerii naționaliști unguri așteptau cu steagurile secuiești și ale Ungariei Mari trenurile din Ungaria ca să marcheze vechea graniță cu România mică sub ochii impasibili ai polițiștilor. Singurul semn de normalitate pe drum, care m-a mai înseninat au fost trupele de jandarmi cu logistica din dotare care stăteau discrete pe șosele lăturalnice gata de intervenție și mănăstirile ortodoxe ridicate în ultimii ani ca niște
TURIST PRIN ȚINUTUL SECUIESC , ÎNTRE PELERINII UNGURI LA ȘUMULEU CIUC, DE DR.IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1463252648.html [Corola-blog/BlogPost/354478_a_355807]
-
bucuroasă că avea intactă memoria ei vizuală cu care chiar se mândrea! La a doua stație coborî și ea. Schimbă iar trenul. De data asta, era arhiplin. Abia de se putea ține de o bară! Așezați ca sardelele, toți tăceau impasibili, pradă, parcă, asteniei de toamnă încă nesosite, precum și stress-ului diurn. Parcă-s în transă, gândi Mira. Să fi pulverizat prin orificii neștiute ăștia de la METROREX substanțe halucinogene ca să diminueze exteriorizări nedorite ale potențialilor nemulțumiți de condițiile oferite?! Doamne, își zise
CAPITOLUL 1 (PARTEA A DOUA) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1446965826.html [Corola-blog/BlogPost/374935_a_376264]
-
Acasa > Strofe > Timp > DIMINEAȚĂ DE TOAMNĂ Autor: Florin T. Roman Publicat în: Ediția nr. 2089 din 19 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului E dimineață... Mai e și toamnă... Ceața matinală se scaldă, intangibilă, impasibilă, în lumina farurilor înroșite de frig ale mașinilor ce vin dinspre vară, pe drumuri de țară. Aburi calzi, ca de ceai, ies din fornăitul cailor și din cumințenia pământului. Miresme de toamnă, fiori de melancolie și doruri ce dor pătrund
DIMINEAŢĂ DE TOAMNĂ de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 by http://confluente.ro/florin_t_roman_1474287261.html [Corola-blog/BlogPost/361048_a_362377]
-
Bulgaria. Trecu granița cu formalitățile de rigoare, având permanent în minte chipul unui prinț în flăcări. Seara înnoptă la bunicii de pe litoralul românesc. A doua zi, la volanul mașinii traversă podișul dobrogean, trecu podul de la Cernavodă peste Dunăre, aruncându-și impasibilă privirile peste întinderile de apă, apoi trecu printre lanurile de grâu ale Bărăganului și pe la amiază ajunse în București, iar apoi la Târgoviște. Părinții, surprinși de apariția ei neașteptată, observară că se petrecea ceva straniu cu ea. În ziua următoare
XIX . CAVALERUL NOPŢII (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1425882410.html [Corola-blog/BlogPost/353691_a_355020]
-
septembrie 2014 Toate Articolele Autorului „Nu există cunoaștere înnăscută, pentru motivul că nu există copac care să iasă din pământ cu frunze și fructe.” Voltaire A trecut mult timp de la cel de al doilea război mondial și unii tineri sunt impasibili la cuvântul război, alții vorbesc cu o anumită încântare, alții cu patimă. Puțini sunt cei îngrijorați. Este adevărat, timpul își așterne uitarea. Trecutul se uită repede și se învață prea puțin din greșelile lui. Atrocitățile războiului sunt date uitării sau
CE SE ÎNTÂMPLĂ CU TINERETUL ZILELOR NOASTRE? de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 by http://confluente.ro/vavila_popovici_1411757640.html [Corola-blog/BlogPost/368420_a_369749]
-
doilea. Bieții condamnați, care încă mai trăiau se zbătură pe crucile lor și își dădură duhul după scurt timp, gemând de durere. O parte din privitori își feriră privirile, ori își acoperiră fețele cu mânecile veșmintelor lor. Doar soldații priveau impasibili ceea ce se întâmpla deoarece erau obișnuiți cu priveliști de genul acela. Femeile mironosițe aflate puțin mai departe deoarece legionarii nu le dăduseră voie să se apropie, căzură în genunchi acoperind-o cu straielor lor pe maica învățătorului răstignit, care începuse
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_condur_1417374257.html [Corola-blog/BlogPost/371879_a_373208]
-
acum, doamnelor și domnilor, o recunoaștere specială pentru Gabriela Firea, primarul Bucureștiului, pentru susținerea acordată de dânsa spitalului Nicolae Malaxa”, anunță gazda, în timp ce pe scenă urcă Eugenia Chiriac. De mai multe ori, gazda pronuță numele Gabriela Firea, în timp ce Vrăbi zâmbește impasibilă. „Când ”Vrăbi” urcă pe scenă, străinii o aplaudă ca și cum ar fi Firea. În spate se aud cîțiva români, care scandează în vădită batjocură”, scrie Tolo.ro. Primarul Capitalei, Gabriela Firea, a declarat pentru Hotnews că nu o cunoaște pe Eugenia
Vrăbi, iubita lui Secureanu, a ridicat un premiu la Londra fiind prezentată drept primarul Capitalei. Reacția Gabrielei Firea by https://republica.ro/tolo-ro-vrabi-iubita-lui-secureanu-a-ridicat-un-premiu-la-londra-fiind-prezentata-drept-primarul-capitalei [Corola-blog/BlogPost/337754_a_339083]
-
senin vre-o sută de andermeni. Regulamentul spune să iei o armă ușoară și să seceri cât mai mulți posibil. Iar ei veneau drept în fața mea și am început să-i dobor rând pe rând. Să le fi văzut fețele impasibile... Cădeau ca popicele însă alții și alții veneau din spate ocolindu-i pe cei căzuți. Apoi au început să cadă și aceștia... vre-o cincizeci cu toții ... -Și ați distrus apoi fortăreața... -Ba bine că nu prietene Lup. Am făcut o
FORTĂREAŢA, PARTEA A II-A de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1956 din 09 mai 2016 by http://confluente.ro/mihai_condur_1462811150.html [Corola-blog/BlogPost/380847_a_382176]
-
psiho până au reușit să mă pună pe picioare fiindcă ei credeau că sunt bolnav sau am ceva... M-au și decorat apoi cu steaua de argint cu scuturi roșii și spade negre... Însă n-am uitat nici acum chipurile impasibile ale acelor indivizi... -Și aceste chipuri impasibile vă urmăresc domnule locotenent și acum? -Oh! nu! Nici nu te gândi! Am scăpat de trauma asta. De fapt nici n-am avut-o, însă doctorii așa credeau. Tot ei mi-au spus
FORTĂREAŢA, PARTEA A II-A de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1956 din 09 mai 2016 by http://confluente.ro/mihai_condur_1462811150.html [Corola-blog/BlogPost/380847_a_382176]
-
pe picioare fiindcă ei credeau că sunt bolnav sau am ceva... M-au și decorat apoi cu steaua de argint cu scuturi roșii și spade negre... Însă n-am uitat nici acum chipurile impasibile ale acelor indivizi... -Și aceste chipuri impasibile vă urmăresc domnule locotenent și acum? -Oh! nu! Nici nu te gândi! Am scăpat de trauma asta. De fapt nici n-am avut-o, însă doctorii așa credeau. Tot ei mi-au spus că n-are rost să mă mai
FORTĂREAŢA, PARTEA A II-A de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1956 din 09 mai 2016 by http://confluente.ro/mihai_condur_1462811150.html [Corola-blog/BlogPost/380847_a_382176]
-
pădure că după aceea le mânăm noi la vale! -Ne prinde ploaia? Mi-e frică de tunete! -Mergi și nu te mai uita înapoi! Să ajungem acasă odată! Ana s-a lăsat cu vitele ei la poalele pădurii, culegea mure impasibilă și îi auzeam cântecele printre rapsodiile vântului.Apoi liniște.Nici un fir de vânt, nimic.Totul încremenit.Liniștea dinaintea furtunii. Când s-au deschis porțile cerului intram în curte și am răsuflat ușurat.Scăpasem! -Cred că fată vaca la noapte, zise
AMELY P4.. FRAGMENT de FLORIN CIPRIAN ISPAS în ediţia nr. 635 din 26 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Amely_p4_fragment_florin_ciprian_ispas_1348648052.html [Corola-blog/BlogPost/343604_a_344933]
-
să-mi minimalizeze vina . Dacă...aș fi putut să-i spun, să-i arăt cât îl iubesc. Dacă... i-aș fi acordat mai mult timp. Dacă... aș fi încercat să înțeleg, să ascult. Dacă... *** Îți privesc corpul înțepenit sub soarele impasibil de toamnă, nimic nu s-a schimbat, doar tu ai început să-ți proiectezi neființa în prezentul meu, fără să tulburi sonora dimensiune a vieții. Mirosul tău, vocea ta, privirea ta nu sunt în acest trup înțepenit peste care se
DACĂ de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 by http://confluente.ro/agafia_dragan_1489326905.html [Corola-blog/BlogPost/380552_a_381881]
-
anume. O distra hărmălaia copiilor din cartier care se bucurau de libertatea oferită de vacanță. Mulți tineri îmbrăcați sumar, părând că merg la ștrand ori la vreun teren de sport, o priveau cu multă curiozitate și îndrăzneală. Ea rămânea aparent impasibilă, dar se amuza și zâmbea discret, întrebându-se: "Oare par de vârsta lor? Ce văd ei la mine?". De altfel, erau și destui bărbați care o urmăreau admirativ ori o dezbrăcau, pur și simplu, cu priviri pofticioase. Analizându-se atent
ISPITA (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Ispita_14_.html [Corola-blog/BlogPost/361437_a_362766]
-
fost mușcați vreodată), le răspundeau: “Luați-i, luați-i, că ne-am săturat de ei! Peste tot numai câini vagabonzi! Câini și hoți! Uite, nici în parcul ăsta de joacă nu mai poți ieși cu un copil din cauza lor”. Hingherii, impasibili la comentariile spectatorilor, își vedeau conștiincioși de treabă; primiseră sarcină să adune câinii și trebuiau să se achite de datorie. Înarmați cu instrumentele lor, niște crose speciale (care nu sunt altceva decât niste bețe lungi cu lațuri la capete), rând
O PRIMĂVARĂ TÂRZIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 514 din 28 mai 2012 by http://confluente.ro/O_primavara_tarzie_george_safir_1338230235.html [Corola-blog/BlogPost/357434_a_358763]