18 matches
-
chestiune este atât de diferită, încât negreșit că merită să fie cât mai des menționată, pentru că numai astfel ea poate fi înțeleasă de fiecare după puteri și apoi pusă în practică după împrejurări: „Munca susținută și neîncetată tâmpește, trivializează și impersonalizează”; „Munca adevărată, care ar fi o activitate de continuă transfigurare, a devenit o activitate de exteriorizare, de ieșire din centrul ființei”; „Munca în exces dezumanizează, de aceea e imperativ să vedem munca cel mult ca pe un rău necesar, ce
TRUDA CA UN SCOP ÎN SINE, NIMĂNUI NU FACE BINE ! de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/george_petrovai_1484383365.html [Corola-blog/BlogPost/381042_a_382371]
-
Nu greșește când afirmă că munca este un blestem, fiindcă biblic: „În sudoarea feței tale vei mânca pâinea ta!” i s-a spus lui Adam când a fost alungat din Rai, dar greșește când afirmă că ea „tâmpește, trivializează și impersonalizează”, susținând că este mai mult simț metafizic într-un om leneș decât într-unul activ. Admite totuși că uneori lenea poate fi „un semn al imbecilității”. Sfântul Apostol Pavel spune: „dacă cineva nu vrea să lucreze, acela nici să nu
EMIL CIORAN DINCOLO DE CULMILE DISPERĂRII de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 by http://confluente.ro/vavila_popovici_1435181901.html [Corola-blog/BlogPost/352960_a_354289]
-
ne câștigam timpul nostru liber”. Emil Cioran, căruia nu toți îi înțeleg sau îi acceptă integrala analizei sufletești, era conștient de necesitatea unei părți a timpului atribuit ție însuși și exprima părerea sa: „Munca susținută și neîncetată tâmpește, trivializează și impersonalizează. Ea deplasează centrul de preocupare și interes din zona subiectivă într-o zonă obiectivă a lucrurilor, într-un plan fad de obiectivitate. Omul nu se interesează atunci de destinul său personal, de educația lui lăuntrică, de intensitatea unor fosforescențe interne
„MUNCA ESTE LEGEA LUMII MODERNE ... ” de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 by http://confluente.ro/_munca_este_legea_lumii_mode_vavila_popovici_1372794253.html [Corola-blog/BlogPost/363958_a_365287]
-
Sf. Efrem Șirul - Munca este o pedeapsă, numai dacă omul nu se află la locul potrivit, dacă face altceva decât îi place. Grigore C. Moisil - Muncim ca să ne câștigăm timpul nostru liber. Aristotel - Munca susținută și neîncetata tâmpește, trivializează și impersonalizează. Muncă adevărată, care ar fi o activitate de continuă transfigurare, a devenit o activitate de exteriorizare, de ieșire din centrul ființei. A se înțelege că munca adevărată ar necesita nu numai muncă „exterioară” ci și cea din interiorul ființei noastre
CITATE MEMORABILE (59) de ION UNTARU în ediţia nr. 1081 din 16 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Citate_memorabile_59_ion_untaru_1387170853.html [Corola-blog/BlogPost/363480_a_364809]
-
criticat din cauza faptului că este mecanic și forțat. Criticul român Vladimir Streinu a afirmat că ultimele poeme ale lui Poe sunt create „pe baza unui principiu muzical specific”, ce este observat mai ales în „Clopotele”. „Dar intențiunea de a-și impersonaliza existența prin simbol, așa cum șade bine în orice lucrare de artă, abia se ghicește, pe întâiul plan al compunerii fiind maestria aliterațiilor și a rimelor interioare, cu care ni se sugerează chiar calitatea de sunet a metalelor respective”, completează el
Clopotele (poem) () [Corola-website/Science/334225_a_335554]
-
fi reluată, în lumina altor arte poetice, în secolul XX. Cu un viguros talent epic, Leconte de Lisle vrea să găsească sorgintea poeziei făcând să retrăiască spiritul anticilor cântăreți epici. Preocupat de condiția psihologică a poeziei, cere creatorului să se “impersonalizeze” spre a putea exprima mai bine sufletul colectiv, idei ce stau la baza teoriei sale despre poemul istoric, replica impersonală, concepută în spirit istoric și științific, la epopeea “subiectivă” a lui Hugo. Poetul trebuie să asimileze mai întâi istoria, religia
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
treceri inițiatice: „dezghețul” albului „boreal” al inocenței virginale, sub valul cald al mareelor din „sud”, amplificat de la susur la torent stihial de zăpezi arzătoare, năruind geografii, zeități, idoli și zăgazuri, până la ultimele „insule” din memoria primordială imaculată. Tumultul eului e impersonalizat în alegoria barocă a unei antropologii mitice: „Omul trecea/ și insulele se mutau/ după mersul lui./ Păsările se zbăteau împotmolite/ în cercuri de aur/ și idolii ieșiți din peșteri/ clipeau buimaci/ în lumină/ și se clătinau între cer și pământ
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
acestei receptări, însă ea e autorizată în primul rând de texte. Mai vechile încercări de a-l recupera integral pe poet în cadrele modernismului șaptezecist au dat rezultate limitate. Gheorghe Grigurcu semnala filiația suprarealistă, consemna ispita transcendenței, înregistra patetizarea amintirii - impersonalizată tactic prin învestirea ei în ancestral și geologic - și releva imageria onirică, reproșându-i poetului un „cinism” exagerat (inclusiv față de poezie) și recurgerea la „divagații de gust îndoielnic” și opinând, concluziv, după ce-l comparase cu Ion Vinea, Gellu Naum, Nichita
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
lirism eliberat de elemente livrești, cu toate că nu totdeauna și le refuză. Un rest de „înțelepciune” din cărți rămâne în subtext, ca un termen obligatoriu de comparație pentru „poezia ca o vulpe” (Artă poetică). Alteori o scriitură deliberat inexpresivă urmărește să impersonalizeze emoția, într-un proces pe care îl accentuează meditația asupra rosturilor artei. De această dată poetul își implică nemijlocit versul în descifrarea ascunzișurilor existenței, pe care le răscolește fără încetare, în năzuința către o „ontofanie” izbăvitoare. Poetul rămâne același „călător
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288312_a_289641]
-
și oglindire reciprocă a lucrurilor - mod de a induce rezonanța universală și euritmia. Jubilația ei apare însă contrapunctată de insistenta prezență a simbolului trecerii. Confesiunea lirică se drapează deocamdată într-o rostire aproape axiomatică, abstractă, ce răcește fluidul vital și impersonalizează experiența care îi stă la bază: „Cel ce nu e a venit, / cel ce e s-a risipit, / eu însămânțez în lucruri / sufletul lui Heraclit”. Lirismul abstract (suspectat chiar de prețiozitate și artificiu) se prelungește și se intensifică în Odihnă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285591_a_286920]
-
de apoftegme uneori cu iz oriental. Sapiența e mediată de o sensibilitate „pățită”, care vrea să se (re)tragă în concluzii cu iz de morală. Mici parabole au menirea de-a accentua firescul unor atari operații ale experienței ce se impersonalizează: „«Ce socoți că e mai frumos în întreaga-ți viață»?/ am întrebat într-o zi necunoscuții din azilul peripatetic. - Frumusețea! - mi-a răspuns Trecătorul - Înțelepciunea! - mi-a răspuns Nesăbuitul - Ura! - mi-a răspuns Prietenul - Lacrima! - răspunsumi- a Dușmanul - Ziua de
Lirică meditativă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3924_a_5249]
-
un roman genial semnat de el, istoricii literari ar fi realmente puși la grea încercare și poate că mulți s-ar grăbi să infirme paternitatea, atribuind-o mai curînd tot genialei soții. Aceeași consacrare via Virginia Woolf l-a și impersonalizat pe Woolf: alături de veșnicele ape tulburi ale psihicului soției, el apare drept companionul calm, stăpîn pe situație, lucid, calculat, cu perfectă priză la realitate. Într-un cuvînt, prozaicul Woolf, dispus să-și consacre viața altcuiva, altora (nu s-a ocupat
Noi scrisori de dragoste by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16073_a_17398]
-
ți s-a întîmplat/ și cu puține semne modifici continentele/ arunci pe plăji pustii halourile tale/ identități nerecunoscute de nimeni" (Despre mine însumi așa cum voi fi după ce voi scrie rîndurile de mai jos.) Sau, dimpotrivă, se detașează de sine, se impersonalizează topindu-se în decor: "e de ajuns să dau importanță oricărui lucru/ ca să-mi pară că mă pierd pe mine însumi" (ibidem). Dar lucrurile comune prefațează o legătură cu ființele comune. E aici o "coborîre evanghelică", cum ar fi spus
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
caracteristică pentru francezi o elegantă eludare a morții, amestec de mondenitate și "diplomație"? Moartea e prea certă, s-o uităm, așadar" (Balzac); "Moartea nu e mare lucru, durerea contează" (Malraux). * Prin moraliștii săi, un popor cu o istorie "personală" se impersonalizează (moraliștii francezi, pînă la Valéry și Montherlant). * Ironia: arta supremă a refuzului. * Suprem țel demonic: simularea iubirii. * În zelul său competitiv, inteligența poate deveni dureroasă, precum un mușchi suprasolicitat. * Inteligența conține o trăsătură atletică. * Pentru a da constant impresia de
Din jurnalul lui Alceste (VI) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16464_a_17789]
-
ne câștigam timpul nostru liber”. Emil Cioran, căruia nu toți îi înțeleg sau îi acceptă integrala analizei sufletești, era conștient de necesitatea unei părți a timpului atribuit ție însuși și exprima părerea sa: „Munca susținută și neîncetată tâmpește, trivializează și impersonalizează. Ea deplasează centrul de preocupare și interes din zona subiectivă într-o zonă obiectivă a lucrurilor, într-un plan fad de obiectivitate. Omul nu se interesează atunci de destinul său personal, de educația lui lăuntrică, de intensitatea unor fosforescențe interne
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
a găsi o bucurie într-un efort care nu duce decât la realizări irelevante, a concepe că te poți realiza numai printr-o muncă obiectivă și neîncetată, iată ceea ce este revoltător și ininteligibil. Munca susținută și neîncetată tâmpește, trivializează și impersonalizează. Ea deplasează centrul de preocupare și interes din zona subiectivă într-o zonă obiectivă a lucrurilor, într-un plan fad de obiectivitate. Omul nu se interesează atunci de destinul său personal, de educația lui lăuntrică, de intensitatea unor fosforescențe interne
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
aceea, vreau să fac trei observații de ordin sociologic pentru a demonstra de ce merită să vorbim despre autoficțiune doar ca paradigmă literară specifică postmodernității, dar nu și neapărat postmodernă. Faptul că trăim Într-o lume care, după cum spunea Baudrillard, se impersonalizează pe măsură ce verbul a personaliza se folosește tot mai frecvent, este evident. În al doilea rînd, la fel de ostentativă este individualizarea axiologică echivalentă pentru unii cu crahul axiologic ceea ce face ca fiecare dintre noi să negocieze cu sine pentru a accepta și
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
primesc o viață estetică proprie și intangibilă. Personalitatea artistului, tradusă mai întâi printr-un strigăt, o cadență, o impresie, apoi printr-o povestire fluidă și superficială, se subtilizează în fine până la a-și pierde existența și, ca să spunem așa, se impersonalizează. (...) Artistul, ca și Dumnezeul creației, rămâne în interior, sau în spate, sau dincolo, sau deasupra operei sale, invizibil, dispărut dincolo de existență, indiferent, pe cale de a-și curăți unghiile." (Gallimard/Folio, 1974, pp. 311-313) În timp ce forma lirică este expresia directă a
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]