42 matches
-
autoapărării Ființei feminine - familiale ... de soție ajunsă în văduvie ... Povestea curge fluent, cu un stil alert și în spirit creștin tradițional, al Originii bucovinene ... . Cred că în acutele schimbări de paradigme în literatura actuală, cel puțin în România unei culturi implozive și deviaționistă altfel, critica unui roman biografic mai ales, pe fond clasic, NU ARE ROST să repovestească „ sfătuitor” și cum se-ntâmplă „ școlărește”, didacticist, cartea distinsei doamne ... Așadar calea bună ar fi să ÎL CITEASCĂ direct, sau prin internet, cei
UN ROMAN CU CHEIE INIŢIATICĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 by http://confluente.ro/_un_roman_cu_cheie_initiatica.html [Corola-blog/BlogPost/355538_a_356867]
-
28 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului scrii mult multe și bătăile inimii își ating ținta imploziei spui că scrii literatură și te lepezi de puii tăi la final când ultimul punct îl așterni pe filă vrei să uiți unicatul exploziv imploziv invadatorul cârcelul existențial liniștea în care te scufunzi este un fals reușit în care lacrima nu mai e nici sărată nici amară este un hibrid al trăirilor trăite dincolo de oglinda în care privești cu înverșunare aranjându-ți o ultimă șuviță din
STRĂLUCIRE FALSĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Stralucire_falsa_anne_marie_bejliu_1390937600.html [Corola-blog/BlogPost/347570_a_348899]
-
Ioan Es. Pop are o formulă existențială ușor perceptibilă și complexă. Eul-instanță ce se revelă în textul liric este o ființă dotată cu organe de percepție și cu capacitate de reflecție. „A fi înseamnă a avea ființă” ( „Orașul” - „Porcec”). Ființa implozivă a liricii lui Ioan Es. Pop este „ființa minimă” ( „tot timpul au avut ai mei grija ca eu să nu am timp” - „Ieudul fără ieșire”). Istoria este scrisă deja, lucru care se exprimă pe ton paradoxist în linia literară fundamentată
IOAN ES. POP: Eul poetic şi fiinţa minimă, de Ştefan Vlăduţescu by http://revistaderecenzii.ro/ioan-es-pop-eul-poetic-si-fiinta-minima-de-stefan-vladutescu-cv/ [Corola-blog/BlogPost/339649_a_340978]
-
eu să nu am timp” - „Ieudul fără ieșire”). Istoria este scrisă deja, lucru care se exprimă pe ton paradoxist în linia literară fundamentată de Florentin Smarandache: „mâine n-are cum fi nicicând mâine”, iar „viitorul aproape a trecut”. Între procesele implozive figurează: „marele plan al eșecului și micșorării” și „creșterea” „în descreștere”. Pentru punerea în curs a imploziei sunt necesare instrumente de murit, de visat, de dormit, de încetinit. Instanța lirică (sinteză a eurilor lirice personale și impersonale ce se manifestă
IOAN ES. POP: Eul poetic şi fiinţa minimă, de Ştefan Vlăduţescu by http://revistaderecenzii.ro/ioan-es-pop-eul-poetic-si-fiinta-minima-de-stefan-vladutescu-cv/ [Corola-blog/BlogPost/339649_a_340978]
-
de taină: El, Iisus, este pește și pâine, și se oferă universului, ca, îngurgitat fiind, să acționeze din interiorul mistic al Ființei spirituale, restaurând Ființa Divină. Cina cea de taină EMINESCIANĂ este oferirea de sine, vehemență de ruptură (explozivă și implozivă, totodată) - sfâșierea de sine: cf. Rugăciunea unui dac, unde se săvârșește o crucificare specific eminesciană, pe o Golgotă specific eminesciană: a. crucificarea prin șovăire-scepticism-interogație tragică (“Au cine-i zeul cărui plecăm a noastre inemi?”) nu este atât expresia nelămuririi individuale
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 by http://confluente.ro/Hristicul_eminescu.html [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
cum te ascunzi după toate mingiile pământului și primăvara mai ales separi în culori mișcările, loviturile lor de zidurile înalte ale cunoașterii. Citesc și mă uimește așternerea gândurilor unuia sau a altuia dintre cei plecați demult, sinceritatea lor explozivă și implozivă totodată, și nu pot să nu mă pun apoi să aștern și eu la rându-mi totul ca pe o pârtie a alunecărilor abuziv parcă înmulțite în ultimii ani în viața mea. Mă tem să nu mai cad și o
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1489694910.html [Corola-blog/BlogPost/374114_a_375443]
-
Ioan Es. Pop are o formulă existențială ușor perceptibilă și complexă. Eul-instanță ce se revelă în textul liric este o ființă dotată cu organe de percepție și cu capacitate de reflecție. „A fi înseamnă a avea ființă” ( „Orașul” - „Porcec”). Ființa implozivă a liricii lui Ioan Es. Pop este „ființa minimă” ( „tot timpul au avut ai mei grija ca eu să nu am timp” - „Ieudul fără ieșire”). Istoria este scrisă deja, lucru care se exprimă pe ton paradoxist în linia literară fundamentată
IOAN ES. POP: Fiinţa minimă şi implozia lirică, de Ştefan Vlăduţescu by http://revistaderecenzii.ro/ioan-es-pop-fiinta-minima-si-implozia-lirica-de-stefan-vladutescu-cv-2/ [Corola-blog/BlogPost/339531_a_340860]
-
eu să nu am timp” - „Ieudul fără ieșire”). Istoria este scrisă deja, lucru care se exprimă pe ton paradoxist în linia literară fundamentată de Florentin Smarandache: „mâine n-are cum fi nicicând mâine”, iar „viitorul aproape a trecut”. Între procesele implozive figurează: „marele plan al eșecului și micșorării” și „creșterea” „în descreștere”. Pentru punerea în curs a imploziei sunt necesare instrumente de murit, de visat, de dormit, de încetinit. Instanța lirică (sinteză a eurilor lirice personale și impersonale ce se manifestă
IOAN ES. POP: Fiinţa minimă şi implozia lirică, de Ştefan Vlăduţescu by http://revistaderecenzii.ro/ioan-es-pop-fiinta-minima-si-implozia-lirica-de-stefan-vladutescu-cv-2/ [Corola-blog/BlogPost/339531_a_340860]
-
une absence</em> un abîme </em> atroce</em> Vera Mantero sondează îndoiala și starea de gol existențial acolo unde discursul cotidian (de la reviste glossy la emisiunile de beauty) elogiază siguranța și „terorismul” trupului perfect. Corpul Verei Mantero, un corp profund imploziv, devine atroce pentru că poate să nu poată</em>. Pentru că spulberă discursul excesului de putere și echilibrului atotputernic. Pentru că are instabilitatea în picioare și toată neputința lumii deasupra capului. Vera Mantero întruchipează forța care țâșnește din lipsa forței. Analiza de
Vulnerabilitatea corpului de cursă lungă. La Ribot și Vera Mantero () [Corola-website/Science/296124_a_297453]
-
cu ”un număr mare de investigări lirice în imaginarul propriu adolescenței, străbătut cu ardoare și adorare ca un spațiu endemic, unde materia și-a pierdut concretețea subtilizându-se în densitatea unei umbre, cu ochii întorși spre universul acesta umbros și imploziv, solitar în reverie[...], eul liric trăiește la cei 19 și 22 de ani ai poetei - într-un regim de zbor planat, prielnic visării[...]”, dar in volumele de mai târziu” Poezia e practic redescoperită cu devoțiune și umilință, ca un pământ
Ioana Diaconescu () [Corola-website/Science/336353_a_337682]
-
DEDICATE LUI FLORENTIN Unele adevăruri sunt mai adevărate decât altele*Unele paradoxuri, sunt mai paradoxale ca altele.* Energia cosmică ubicuă - fosilă, a Fiindului este inteligența*Prefixul TELE este remanentul telepatiei, de dinaintea cuvântului?* Criza Ei atinge cote de avariei ciclice, este implozivă* Egoul este sâmburele, sămânța, ci nu forma* Genom al instinctului - programului codului vital* Totul depinde a teren: dacă e otrăvit,radiestezic, opera se va rata. Bine că e rău!!!!* Extremele se ating, adică interferează și se disting* Asta să faci
Editura Destine Literare by Eugen Evu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_210]
-
puțin adevărat că foametea a fost, în această perioadă, un fenomen excepțional (dacă va fi fost), iar frigiderele au continuat să fie mai tot timpul pline. Când comunismul s-a prăbușit, în decembrie 1989, fiecare a fost frapat de caracterul imploziv al fenomenului. Lucrurile s-au petrecut ca și cum, totalmente golită de substanță, carcasa sistemului s-ar fi făcut, dintr-o dată, țăndări. La drept vorbind, așa și a fost. Observația empirică se întâlnește aici cu explicația elaborată. Suprastructura regimului a dispărut subit
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
complex organizat preponderant ternar (o mare parte dintre dentale și palatale sînt aranjate în trei serii corelative). - numeroase consoane care se articulează în zona posterioara a aparatului fonator (în gît). - existența unui ansamblu de consoane numite emfatice (glotale, faringale sau implozive), realizate printr-un suflu expirator mărit. - sînt limbi flexionare 264. - cea mai cunoscută trăsătură a limbilor afro-asiatice este triliteralitatea (radicalul cuvîntului este format din trei consoane, singurele care se notează în scriere), diversele categorii gramaticale fiind exprimate prin alternante vocalice
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
86, 87, 120, 137, 139, 168, 177, 178, 195, 200, 201, 204, 213, 214, 215, 220, 224, 239, 267, 275, 293, 295, 299, 307, 309, 311, 314, ~-clic 247, 267, ~ ejectivă 314, ~ emfatica 168, ~ faringala 309, ~ finală 188, ~ geminata 178, ~ imploziva 314, ~ inițială 87, ~ lichidă 275, ~ oclusiva 137, ~ palatalizata 120, ~ prenazalizată 213, ~ scurtă 87 consonantic 56, 86, 168, 177, 178, 192, 209, 222, 224, 237, 243, 259, 292, alternanta ~a 88, 89, 139, 178, 201, clic ~ 267, 314, grup ~ 188, 195
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
față de actul poetic, de la modernismul recuperator, prin care s-a impus generația ’60, și până la postmodernismul textualist al optzeciștilor. Într-o emisie domoală, discursivă cu discreție, poetul cultivă, încă din Astru natal, un lirism al patosului trăirii. E un patos imploziv, coborât în surdină, care-i va rămâne definitoriu sub toate variațiile de scriitură. Trăirea e, cel mai adesea, fremătătoare meditație ontologică: firavă, vulnerabilă, făptura este un microcosm efemer și peren, cu, deopotrivă, spaima trecerii și seninătatea eternei statornicii a Totului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286503_a_287832]
-
lui 1941, părăsind pentru totdeauna România "atât de precipitat, după cum povestea adesea, încât nu avusese timp să-și cumpere nici macar șireturi pentru pantofii pe care-i avea în picioare"21. Au fost câteva date istorice care au făcut ca nucleele implozive ale Generației 27 să devină explozive după 1935. Deceniul patru a însemnat Hitler, Stalin, dar și eșecul atât al dreptei, cât și al stângii. La mijloc s-au situat intelectualii. Generația 27 s-a urcat pe eșafodul istoriei într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
un comentariu asupra formelor, convențiilor și mitologiilor standardizate ale televiziunii: "exemplu prototipic de pastișă care combină genurile literare cu cinematica tradițională, folclorul, și referințe la fondul narativ urban contemporan și la evenimente politice, pe care le amestecă într-o mixtură implozivă de coduri generice clasice, material dintr-un tărâm divers al culturii mediatice, și a contemporaneității jurnalistice, având ca rezultat o îmbinare postmodernă a filoanelor tradiționale și contemporane".504 Fig. 2 Coperta primului număr al Action Comics, punctul de plecare al
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
tratamentul stresului posttraumatic dezvoltat în urma evenimentelor extreme apărute în viața cotidiană (cum ar fi violul). Terapia comportamentală prin expunere reprezintă o categorie de tehnici care include: desensibilizarea progresivă (in vivo sau în imaginar), flooding-ul (in vivo sau în imaginar), terapia implozivă, desensibilizarea prin autocontrol, modelarea participativă și alte tehnici asemănătoare. Scopul utilizării acestor tehnici pentru tratamentul stresului posttraumatic este acela de a accesa emoțiile asociate evenimentului traumatic și de a susține procesarea emoțională, văzută de unii ca fiind elementul-cheie în tratarea
[Corola-publishinghouse/Science/2125_a_3450]
-
are, de asemenea, mobiluri politice. Cu ajutorul lor, „pedagogia este însărcinată să mobilizeze conștiința socială a studenților pentru identificarea și eradicarea diavolilor din vremurile noastre” - scria el132. Pentru D.G. Smith, hermeneutica nu este o tehnică de comprehensiune, ci doar un „discurs imploziv” (imploding discourse) despre sine, în mijlocul unui întreg univers de alte asemenea discursuri confesive, introspective, egolatre. Mult mai profund a înțeles importanța pentru pedagogie și știința curriculumului a hermeneuticii, în varianta ei fenomenologică, Elaine Atkins (1988). Articolul ei din Journal of
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cred că esențial a fost un alt moment din istoria gândirii filosofice asupra timpului și l-aș numi pe Gaston Bachelard, care vede un timp întrerupt de noduri, unde există goluri în timp. Aceste goluri pot deveni, uneori explozive, alteori implozive, ca niște găuri negre. Muzica mea e legată tocmai de situații morfogenetice, adică acolo unde structurile se rup, și nu acolo unde se creează un continuum... D.P.: ... e o combinație de gol-plin, care vă apropie mult de René Thom și
Aurel STROE: "George Enescu a fost un model de echilibru pentru generația mea" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/11390_a_12715]
-
cu o insistență de multe ori halucinantă, Ciubotaru a trecut la structuri plastice pure; ovoidul, elipsoidul, care constituie un fel de nucleu generativ și care inițiază un discurs de semne în care coexistă două tipuri de tensiuni: o tensiune introspectivă, implozivă, și una manifestă, explozivă, ambalate într-o retorică nonfigurativă, dar foarte ușor de urmărit pe traseul acesta al imaginii. A.M. - Au fost expozițiile de la Rotondă Etaj 3/4 și cea de la Dalles în care Ciubotaru era, într-un sens, cosmogonic
Aurelia Mocanu și Pavel Șușară în dialog despre Florin Ciubotaru by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12634_a_13959]
-
felul ei, Monica își organizează nenumărate trăiri pe care, chiar dacă nu le dezvăluie explicit, le transmite imponderabil prin fixitatea privirilor, prin freamătul nărilor, prin suspendarea respirației pînă la limita conservării funcțiilor vitale și, mai ales, prin țipetele mute, prin experiența implozivă a momentelor paroxistice. Așa cum Tina Turner avea, după propriile-i mărturisiri, cel puțin vreo trei-patru orgasme la fiecare concert, este evident că și Monica traversează clipe de înaltă jubilație în fața spectacolului, pe jumătate sălbatic, pe jumătate masochist, al celor care
Între Venus din Willendorf și Fata babei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12586_a_13911]
-
care întreaga critică ce s-a exprimat despre poezia sa i-a remarcat-o), el uzează de o anumită "scenografie" ușor prețioasă, detașată emoțional (pentru poet, cartea e o lume a legii - în Boema sacră), dar nicidecum rece (ba, poate, implozivă), ca de o mască mai complicată, pusă, din pudoare, pe un fond, adesea autobiografic, de emoții intense, adânci. Pentru cine știe citi printre cuvinte (și dacă admitem că poezia nu este egală cu suma cuvintelor prin care își semnalizează prezența
Noblețea discursului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7346_a_8671]
-
o castitate mult mai/ subtilă, bunica vomita. lacurile se strîngeau în jurul peștilor, cerul în jurul buricului ei,. într-un astfel de registru poeta mizează pe o frenezie a materializării, pe un imaginar inflamat, sieși suficient. Nimic nu iese în afara acestei sfere implozive, a acestei magme ce se autoconsumă. Solemnitatea decade-n absurd, dar, printr-o mișcare circulară, absurdul se solemnizează. Transcendența e implicită ca-n orice damnare. Spre-a sugera o organicitate, Angela Furtună își recapitulează momentele-cheie ale biografiei prin prisma informului
Dansul demonizat al materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10739_a_12064]
-
personajele pregnant. Le investește cu adevăr și semnificație. Indiferent că sunt tragice sau comice, bune sau rele, că ascund sau dezvăluie sunt totdeauna expresia unor acumulări interioare îndelungi. Îl bănui pe Victor Rebengiuc că e în permanență încărcat de energii implozive, strunite probabil cu greu, premeditat, pentru a le folosi cu o dezlănțuire miraculoasă când e provocat. Am auzit uneori spunându-se că e un ins dificil, complicat, morăcănos, înclinat să pună bețe în roate, să iște conflicte. O gogomănie. E
Lordul by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8822_a_10147]