62 matches
-
să redau mostre din acest vocabular al patipularului, câtă vreme „ avem” chiar niște „elite” scabrose, teziști ai „urii de sine la români” (Patapievici) - care, vai omului, s-au prăsit și la export, chiar mai sinistre ca arele cele mai sofisticate... Improprietate de termen absurdă, deoarece vocabula integrată SOFIA vine de la Sofianism, inteligență ubicuă în tot ce este viu. Corecta ar fi nu ura de sine, ci neputința ingernală de a iubi, de a se respecta măcar, nici pe sine nici pe
MÂRLĂNIA de EUGEN EVU în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 by http://confluente.ro/eugen_evu_1436572796.html [Corola-blog/BlogPost/377394_a_378723]
-
să ne raliem la opinia lui Șerban Cioculescu, conform căruia "Tudor Arghezi cumulează primatul poeziei și prozei române". Și cum am putea neglija observația, plină de bun simț, a lui G. Călinescu: "A vorbi de proza lui Arghezi este o improprietate, iar a întemeia judecăți literare pe această lărgire a vorbelor, un lucru injust. T. Arghezi nu este un prozator, ci un poet care coboară cu toate aripile lirice în cronică"? Să admitem totuși că adevărul se află undeva la mijloc
Pamfletul arghezian (I) by Gheorghe Grigurcu [Corola-website/Journalistic/14624_a_15949]
-
să redau mostre din acest vocabular al patipularului, câtă vreme „avem” chiar niște „elite” scabrose, teziști ai „urii de sine la români” ( Patapievici) - care, vai omului, s-au prăsit și la export, chiar mai sinistre că arele cele mai sofisticate... Improprietate de termen absurdă, deoarece vocabula integrată SOFIA vine de la Sofianism, inteligență ubicua în tot ce este viu. Corectă ar fi nu ură de sine, ci neputința ingernală de a iubi, de a se respectă măcar, nici pe șine nici pe
MIC DICTIONAR AL URII „DE SINE” (PATAPIEVICI) de EUGEN EVU în ediţia nr. 1635 din 23 iunie 2015 by http://confluente.ro/eugen_evu_1435068736.html [Corola-blog/BlogPost/353246_a_354575]
-
mai puțin adevărat că publicul român a aflat de la Gherea de noile orientări ale criticii europene. Să mai adăugăm că stilul autorului, aflat la antipozii celui maiorescian, n-a stîrnit nici el un entuziasm unanim: e dezlînat, prolix, plin de improprietăți lexicale și de reveniri, redactat într-o sintaxă neîngrijită; abordarea familiară a cititorului, dorința de a instala o falsă complicitate între autor și lector, nu plac tuturor. Dar prin aceste inovații plebee, Gherea a modificat sensul actului critic: din oficiu
De la Marx citire by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6907_a_8232]
-
Au întotdeauna un bun aparat, uneori chiar consistent intelectual, care le stă în apropiere și-i sprijină. Chiar dacă nu știe absolut nimic despre ceea ce trebuie să facă, învață. Unii învață foarte bine, alții se dovedesc inoportuni după trecerea timpului și improprietatea cu poziția iese repede la iveală. Altundeva sunt ceva probleme, în clipa în care apar în rândurile diplomaților de profesie oameni care au avut un trecut politic într-adevăr real, un trecut politic foarte consistent. Robert Turcescu: Pare că vorbim
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
îmi dictează conștiința, domnii Katz și Florian fac același lucru pe bani! E regretabil că o instituție de prestigiul lui Anti Defamation League din SUA se bazează pe indivizi a căror calități — umane și intelectuale — sunt atât de dubioase (despre improprietățile și greșelile de exprimare, atât în română, cât și în engleză, nici nu mai vorbesc: vezi doar rizibila formulă „alți membrii”, pentru care în clasa a patra primară ești lăsat repetent!). De-acum înainte, Vadim ne va ușor închide gura
Monitorizare sau defăimare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13275_a_14600]
-
mare coeficient de certitudine, iar de partea cealaltă stimularea căutării răspunsurilor prin intenția de a arăta în loc de a elucida. Asta nu înseamnă că partiturile argumentative pot fi mai explicite în timp ce partiturile indicative pot fi mai cuprinzătoare. Ambele implică totuși o improprietate funciară de natură să excludă uneori comentariul unilateral și să încurajeze instalarea subtextelor și a conotațiilor. Ceea ce face ca într-o partitură argumentativă, pe măsură ce te apropii de adevăr, notația să devină tot mai aproximativă, și invers, într-o partitură
Partitura ?ntre conspirare ?i deconspirare by Liviu D?NCEANU [Corola-journal/Journalistic/83951_a_85276]
-
ci abia acum la scrierea acestor memorii, adică la aproape patru decenii de atunci, când toți am devenit înțelepți, când timpul a trecut, mai trece încă. Ce-a fost rămâne «trecut» sau poate deveni prezent - cum să spun? - printr-o improprietate a verbelor întrebuințate, născută din obsesia tinereții răpite, care-și cere dreptul la viață acum, abia acum, în spațiul tardiv al narațiunii” Îl văd ridicându-se: - „Când am ajuns acolo, am fost «poftit» (acesta e cuvântul), ca un musafir, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
intereselor comune (Zafiu 1999). Poate fi speculat nu gradul de transparență, ci tocmai gradul de ambiguitate al construcției. În anumite situații, elipsa este folosită ușor abuziv. Stilul beletristic și cel jurnalistic permit, în numele unei expresivități aparte, o anumită notă de improprietate a termenilor 24. Astfel se justifică apariția ghilimelelor, pentru a marca forma redusă: Nicolae Dică și-a adus "parabolica" în Italia (EZ, 2007) [antena parabolică] Microbul a intrat și în cei doi copii care s-au apucat fiecare de colecționat
[Corola-publishinghouse/Science/85031_a_85817]
-
a imaginilor axate pe ochi/privire. Prima plachetă de versuri a lui F.-R., Maria Magdalena, tipărită în 1937, este, în principal, o manifestare de fervoare religioasă, centrată pe ideea jertfei pentru mântuire, dar conceptele și preceptele creștine sunt nebuloase, improprietățile de limbaj și incoerența compromițând mesajul și expresivitatea textelor. În volumul de sonete Valuri împietrite (1941) predomină tema identității eului liric, nedumerit de propria existență, dezorientat, aflat pe o traiectorie descendentă, pășind, împovărat de dureri și neîmpliniri, pe „cărări pierdute
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287027_a_288356]
-
aduc o notorietate specială printre confrați și critici, care, ușor amuzați, ușor intrigați, i-au apreciat prestația. Primele apariții editoriale - Flori de nufăr, Culise cernite (1904), Comedia adolescenții (1922) - conțin secvențe descriptive sau meditative, de un lirism desuet, a căror improprietate stilistică și abundență de figuri forțate generează texte bizare, care vor să ilustreze ideea „filosofică” din prefața la Comedia adolescenții: „Deci, vis și viață, egal halucinațiune”. Cam de aceeași factură sunt și nuvelele din volumul Trilogia dragostei (1933), oricum mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289502_a_290831]
-
Hahn (Contesa falsă, 1873), Friedrich Gerstäcker (Plutașul, 1874), Wilhelm Hauff (Othelo, 1875). Din franceză a transpus romanul lui F. Le Prince, Mâna de mort (I-IV, 1869), urmare la Contele de Monte-Cristo de Al. Dumas. Cu rare excepții, când apar improprietăți lexicale și construcții sintactice greșite, limba în care V. și-a făcut traducerile este cursivă și câteodată chiar elegantă. Traduceri: F. Le Prince, Mâna de mort, I-IV, București, 1869; [Autor neidentificat], Misterele unui harem. Istorie criminală turcească, București, 1873
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290495_a_291824]
-
Fără noroc (1914), Flămânzii (1925), care au cunoscut mai multe ediții antume. Cele mai numeroase secvențe sunt descrieri lirice ale unor aspecte din viața rurală sau din natură, portrete de copii și animale, scăldate într-o duioșie care, în pofida unor improprietăți stilistice, poate sensibiliza prin sinceritatea trăirii. O altă categorie o constituie micile scene în care este ilustrat traiul greu, la limita umanului, al unor familii de țărani, în imagini pline de amănunte mișcătoare. Câteva povestiri (Pentru simbrie, Din dragoste, Inimă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286251_a_287580]
-
nu e plătit ca scriitor, nu acționează într-un cadru specializat în producția de literatură și scrie pe furate, atunci când circumstanțele i-o permit. Poezia se naște în existența lui intermitent, după o logică a accidentului: ocazia marchează improvizația și improprietatea unei vieți care nu era destinată literaturii. Putem vedea însă aici, în această subliniere obsedantă a oportunității, un sens al interogațiilor și căutărilor într-o cultură literară care se face din "nimic". Figura ocaziei ilustrează sentimentul unei realități care, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
sintactică se pot explica fie prin greșeli de gândire (de logică), de pilda dezacordul dintre subiect și predicat, fie prin intervenția unor factori afectivi, în aceasta categorie intrând toate construcțiile care denota incoerență, lipsă de consecvența sau de continuitate (anacoluturi), improprietate a unor construcții și confuzie de planuri (de exemplu, între vorbirea directă și cea indirectă)84. Un profesor de Limba română trebuie să pretindă mereu elevilor săi respectarea calităților unei exprimări corecte din punct de vedere gramatical, care se traduc
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
vă asigur, literatura română din Basarabia nu există la ora actuală. Nu există în ciuda mormanului de „Scrieri alese” și a numeroaselor titluri cu care au fost distinși scriitorii noștri - Maestru emerit al scrisului (!), Scriitor al poporului (!) etc. - titluri conferite - uriașă improprietate din punctul meu de vedere - de către Președintele republicii. Oare chiar nimeni din lustruitorii de imagine a țării nu sesizează ridicolul acestei situații? Când i-am spus unui coleg german că literatura din Basarabia e un neîntrerupt zornăit de ordine și
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
luminos al desăvârșitei urbanități. Unul din cei mai talentați critici români contemporani - l-am numit pe Lucian Raicu 2 - a scris rânduri deosebit de pătrunzătoare despre autorul Paginilor de critică literară. În viziunea sa, Vladimir Streinu este un criticartist: „Dezgustul de improprietate, refuzul beției de cuvinte, al hazardului frazeologic și al dezordinii intelectuale, meticuloasa, înverșunata căutare a preciziunii, caracteristice criticii lui Pompiliu Constantinescu, Șerban Cioculescu și Vladimir Streinu, se întâlnesc și se confruntă la acesta din urmă cu o evidentă preocupare de
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
sintactică se pot explica fie prin greșeli de gândire (de logică), de pilda dezacordul dintre subiect și predicat, fie prin intervenția unor factori afectivi, în aceasta categorie intrând toate construcțiile care denota incoerență, lipsă de consecvența sau de continuitate (anacoluturi), improprietate a unor construcții și confuzie de planuri (de exemplu, între vorbirea directă și cea indirectă)84. Un profesor de Limba română trebuie să pretindă mereu elevilor săi respectarea calităților unei exprimări corecte din punct de vedere gramatical, care se traduc
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
Botta, Radu Stanca. Deși consideră romantismul o permanență, Z. nu atribuie caracter romantic inerent simbolismului, expresionismului și suprarealismului. În general, studiul frizează superficialitatea, pe de altă parte irită prin prețiozitate. Neajunsuri de felul acesta, cărora li se adaugă formulări confuze, improprietăți terminologice etc., afectează și analiza consacrată naturalismului, intitulată Sub semnul realului (1974). Debutând cu geneza curentului și manifestarea sa în Franța, studiul descrie și forme proprii altor literaturi (germană, italiană, spaniolă, anglo-irlandeză, norvegiană, daneză, suedeză, rusă, polonă, maghiară, română etc.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290690_a_292019]
-
mode ori vreunui curent literar contemporan. Se pot recunoaște elemente optzeciste ori nouăzeciste (procedee, metode, tipuri de limbaj, registre stilistice etc., chiar un „aer de familie”), s-a vorbit chiar de o depășire prin „asimilare” a optzecismului (Alex. Ștefănescu), de improprietatea ambelor etichete (Ion Pop), dar modul de a „asimila” al lui P. este atât de diferit structural, spre pildă, de cel al lui Mircea Cărtărescu, care sintetizează și el o întreagă experiență optzecistă, încât se poate afirma că poetul maramureșean
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288886_a_290215]
-
foarte mare asupra criticii occidenttale 3. În special critica americană în domeniu, care s-a dezvoltat urmând ideile lui Spitzer, va defini exphrasis ca pe descrierea unei opere de artă4. Totuși, unii filologi moderni, cum ar fi Bernard Vouilloux, relevă improprietatea acestei definiții moderne, care își păstrează numele din greacă, pretențios de altfel, și observă că în greacă de ekphrasis semnifică doar descriere și nu neapărat descriere a unei opere de artă. Vouilloux propune să renunțăm la a-l folosi în favoarea
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
text redactat "cu multă grijă în grai strein, arhaizant și prețios", cu multe "propozițiuni (care) n-au alt sens decât să etaleze bravuri gramaticale" dar având o "natură retorică de neîngăduit", mișunând de "autoironii de tot felul" și smălțuit cu improprietăți semantice și erori de "ghilimetizare". Totul anunța "vreun San Antonio al eseului dintre Nistru și Tisa", trădând printr-un "act ratat ("aurais-vous" pentru "auriez-vous") o dorință de apropiere. Până aici totul e clar. Putem deduce că destinatarul era un fost
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
riguroasă și mai puțin pură: dar ceea ce a pierdut din perfecțiune a câștigat în naturalețe. Pentru a supraviețui, pentru a dura, avea ne voie să-și rupă frâiele și să se corupă, să se îmbogățească prin noi incorectitudini și noi improprietăți, să iasă în sfârșit din salon în stradă. Și, prin aceasta, sfera sa de in fluență și de răspândire a scăzut: n-a putut să fie limba Europei cultivate decât într-o vreme în care, extrem de sără cită, își atinsese
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
creării unui limbaj poetic în sine, ermetic, sibilinic, dar și de demonstrațiile suprarealiste, care acordau prioritate întâmplărilor de la nivelul subconștientului și al visului, D. a elaborat numeroase texte situate la granița dintre originalitate și ermetism, pe de o parte, și improprietate și neclaritate, pe de alta. Din jocuri de cuvinte, sugestii, frânturi de imagini și de alegorii se nasc mici secvențe de fulgurări necontrolate. De altfel, poetul însuși recunoaște că are „imagini și cuvinte cu forme de nori”, schimbătoare, în combinații
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286764_a_288093]
-
spațiul luminos al desăvârșitei urbanități. Unul din cei mai talentați critici români contemporani - l-am numit pe Lucian Raicu - a scris rânduri deosebit de pătrunzătoare despre autorul Paginilor de critică literară. În viziunea sa, Vladimir Streinu este un criticartist: "Dezgustul de improprietate, refuzul beției de cuvinte, al hazardului frazeologic și al dezordinii intelectuale, meticuloasa, înverșunata căutare a preciziunii, caracteristice criticii lui Pompiliu Constantinescu, Șerban Cioculescu și Vladimir Streinu, se întâlnesc și se confruntă la acesta din urmă cu o evidentă preocupare de
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]