83 matches
-
TIMPUL DEVENIRII NOASTRE Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 864 din 13 mai 2013 Toate Articolele Autorului Închid timpul în piramida lui Kheops în Domul din Köln în vitraliul privirii mele pentru a defini frumusețea printr-un singur cuvânt ... INCOMENSURABILITATE. Apoi desfac lumină din soare într-un strop din marea din mare să recunosc acel infinit până la care omul a biruit. Referință Bibliografica: Timpul devenirii noastre / Petru Jipa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 864, Anul III, 13 mai 2013
TIMPUL DEVENIRII NOASTRE de PETRU JIPA în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 by http://confluente.ro/Editura Timpul_devenirii_noastre_petru_jipa_1368469975.html [Corola-blog/BlogPost/350423_a_351752]
-
mâine!” d) Dizarmonia lăuntrică Neîndoios că printre alte nenumărate însușiri, armonia reprezintă acel atribut prin care omul potențat cu iubire și condimentat cu nițică știință, se apropie de Marele Arhitect și de tulburătoarea Sa creație - Universul în armonia, perfecțiunea și incomensurabilitatea lui. Dar omul modern, cu deosebire omul de azi, tot mai grăbit și mai ahtiat după efemer, se îndepărtează pe zi ce trece de ceea ce ar trebui să fie unul din țelurile supreme ale existenței sale, anume armonia lăuntrică, pentru ca
PREZENTUL de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 by http://confluente.ro/george_petrovai_1459416584.html [Corola-blog/BlogPost/369212_a_370541]
-
în repetarea lor (adică este neperiodic, și anume irațional). El a descoperit că Φ nu poate fi exprimat ca un raport între două numere întregi (de ex. 1/2, 3/4, 76/98, ... etc.). În legătură cu aceasta se definește și proprietatea incomensurabilității a două numere: În literatura matematică de specialitate secțiunea de aur mai are ca simbol și litera grecească τ (tau), luată de la cuvântul grecesc τομη, to-mi, care înseamnă "tăietură" sau "secțiune". Abia la începutul secolului XX matematicianul american Mark Barr
Secțiunea de aur () [Corola-website/Science/311883_a_313212]
-
neîndoielnic convinși că existența unor numere precum Φ era atât de înfricoșătoare încât ea trebuia să reprezinte un fel de eroare cosmică, o informație care ar trebui suprimată și ținută secret. Faptul că există numere iraționale a implicat și descoperirea incomensurabilității. În lucrarea sa "Despre viața lui Pitagora" (cca. 300 î.Hr.) filozoful și istoricul Iambilichos, descendent al unei familii de nobili sirieni, descrie reacția violentă cu privire la această descoperire: ""Ei spun că primul om care le-a dezvăluit natura incomensurabilității celor nedemni
Secțiunea de aur () [Corola-website/Science/311883_a_313212]
-
și descoperirea incomensurabilității. În lucrarea sa "Despre viața lui Pitagora" (cca. 300 î.Hr.) filozoful și istoricul Iambilichos, descendent al unei familii de nobili sirieni, descrie reacția violentă cu privire la această descoperire: ""Ei spun că primul om care le-a dezvăluit natura incomensurabilității celor nedemni de a o cunoaște a fost atât de detestat, încât nu numai că a fost exclus din asociația si modul de viață al pitagoreicilor, ci i s-a construit și mormântul, ca și cum fostul lor coleg ar fi plecat
Secțiunea de aur () [Corola-website/Science/311883_a_313212]
-
în care numai numerele întregi erau numere. Proporțiile erau realizate prin compararea multiplilor întregi a unei subunități comune. Conform unei legende, Hippasos din Metaponte ("ca." 470 î.Hr.) a fost înecat în mare pentru că a descoprit existența numerelor iraționale sau a incomensurabilității. Pentru orice număr complex valoarea absolută este dată de Așadar cele trei numere, "r", "x" și "y" sunt legate prin relația pitagoreică, Trebuie menționat faptul că "r" este definit ca fiind un număr pozitiv sau zero, dar "x" și "y
Teorema lui Pitagora () [Corola-website/Science/298476_a_299805]
-
fără a prezenta nici o repetiție sau regularitate a pricinuit o adevărată criză filozofică. Filozoful și istoricul Iambilichos, descendent al unei familii de nobili sirieni, descrie reacția violentă cu privire la această descoperire: „Ei spun că primul om care le-a dezvăluit natura incomensurabilității celor nedemni de a o cunoaște a fost atât de detestat, încât nu numai că a fost exclus din asociația și modul de viață al pitagoreicilor, ci i s-a construit și mormântul, ca și cum fostul lor coleg ar fi plecat
Hippasos () [Corola-website/Science/320518_a_321847]
-
că noile paradigme se întemeiază contra curentului dominant în cercetare la un moment dat, merge în contra principiilor paradigmei curente, negându-i chiar principiile, tehnicile, și metodele de cercetare. Un alt termen cheie în teoria lui este ceea ce el a numit "incomensurabilitatea teoriilor". Conform acestei sintagme, știința se dezvoltă independent de comunitățile științifice, fiecare comunitate științifică își dezvoltă o paradigmă proprie de cercetare, total diferită de celelalte paradigme dezvoltate de alte comunități științifice. Nu se poate face comparație între paradigme, între modelele
Thomas Kuhn () [Corola-website/Science/299470_a_300799]
-
urmat pe tron de fiul său minor Ladislau al III-lea. Regele minor a murit doar după un an, iar unchiul său, Andrei al II-lea. El avea să spună că „cea mai bună măsură a unei cesiuni regale este incomensurabilitatea sa” și s-a remarcat prin distribuirea unor proprietăți vaste susținătorilor să. Aceste modificări ale statutului proprietarului au amenințat statutul legal al soldaților garnizoanelor castelelor și al grupurilor de oameni liberi care până atunci fuseseră supuși direct ai regelui. Veniturile
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
Sanders Peirce Reprezentantul principal al relativismului științific este considerat a fi Paul Feyerabend. Deseori este inclus în aceeași categorie și Thomas S. Kuhn, deși el însuși a respins întotdeauna această afiliere. Un loc central în viziunea lui Kuhn îl ocupă incomensurabilitatea. Paradigmele științifice sunt incomensurabile, deci incomparabile. Prin urmare,nu putem vorbi despre adevăr decât referindu-ne la o anume paradigmă. Paul Feyerabend cu expresia sa "Anything Goes!" a lansat un apel anarhic împortiva constrângerii metodice (lucrarea sa "Against Method"). Atât
Filozofia științei () [Corola-website/Science/299477_a_300806]
-
știe despre tot ce ne înconjoară și tot ce suntem. În vastitatea înfricoșătoare a nemărginitului, reperele preluate de la antici, Perseu și Andromeda, Lebăda și Orionul, Câinii de vânătoare și Cloșca cu Pui, Carul Mare și cel Mic punctează spațiul, transformând incomensurabilitatea sa abstractă într-un câmp al miturilor, într-o hartă a terenurilor familiare”". Ea detectează existența unui sentiment al supraviețuirii în așteptarea unor noi „invazii barbare”: "„Acum supraviețuim. Viețuim într-o epocă în care suntem străini... Nu numai eu sunt
Mariana Șora () [Corola-website/Science/335666_a_336995]
-
același timp, faptul fundamental al realității umane și norma centrală a acestei realități. Studiul genezei teoriilor științifice susține această perspectivă, punând În lumină colaborarea deliberativă dintre protagoniști. Putem astfel să deducem că dialogul nu este nici imposibil, cum afirmă partizanii incomensurabilității teoriilor, și nici, cel mai adesea, superfluu, cum consideră partizanii universalității regulilor metodologice. Primatul relației interlocutive are consecințe importante. Locutorul și partenerul său dau naștere unei vorbiri comune: „Nu este vorba despre punerea În joc sau În scenă ș...ț
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
și deci cu respingerea eticii. După cum notează Jacques Bouveresse, aceasta Înseamnă să acreditezi „ideea că ceea ce ne interesează În primul rând de acum Înainte este mai curând diferendul nerezolvabil și nu dialogul, disensiunea, nu acordul, nehotărârea, nu decizia, singularitatea și incomensurabilitatea, nu existența sau căutarea unui punct comun” (Bouveresse, 1984, p. 128). Ar trebui deci să renunțăm la rezolvarea unor probleme sub pretextul că ele ar genera aporii sau paradoxuri. Aceste filosofii ale incomunicabilității se află la antipozii celor care caută
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
viitor ale unei omeniri eliberate". (2, pp. 272-273) În termenii pe care îi vom regăsi și la alți filosofi, putem spune de pe acum că interacțiunea tradițiilor culturale cu reformele instituționale este normată de regula depășirii anomaliilor, de manifestarea riscului paradoxului incomensurabilității paradigmelor și a altor aporii. Reținem ca pe o idee general valabilă precizarea dată de Gadamer tradiției: faptul că ea este o componentă a experienței hermeneutice din sfera istoriei, și mai puțin a experiențelor estetice și lingvistice asupra cărora s-
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
de exemplu termenul central al construcției sale "paradigma"), psihosociologia (de exemplu, "consens", "divergența-convergența gândirii"), istoria (de exemplu "tradiție"), știința politicii (de exmplu "revoluție") etc. Alți termeni au fost preluați chiar din limbajul și cunoașterea comună: "știință normală" "știință extraordinară", "anomalie", "incomensurabilitate". Kuhn folosește adesea vechiul procedeu de corelare a termenilor și proceselor opuse, nesfiindu-se să releve și diversele legături dintre știință și artă. Eseul amintit, prin care Kuhn și-a schimbat statutul de fizician în cel de filosof al științei
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Kuhn era așezat alături de liberalul P. Feyerabend (1924-1994) pentru faptul de a fi susținut modele non-raționale ale științei. Bunăoară, pentru că au fost folosite presupoziții ce nu pot fi susținute numai cu mijloacele rațiunii. Dintre aceste presupoziții amintim pe cea a incomensurabilității teoriilor. Enunțul acesta cu iz de paradox poate fi înfruntat dacă se demonstrează că, în compararea teoriilor, noțiunile de "adevăr" și de "referință" sunt mai importante decât noțiunea de "semnificație". De asemenea, dacă se acceptă că știința face progrese spre
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
și ale sărăciei, ale bolilor generate de viruși, ale influenței factorilor fizici precum întunericul-lumina, radiațiile și zgomotul modifică stările psihico-sociale ale oamenilor. Revelatoare filosofic sunt și evoluțiile raporturilor dintre tehnologiile noi (de exemplu, cele din centralele nucleare), știință (discuția privind "incomensurabilitatea fizicii noi cu fizica clasică"), societate și omul "postmodern". Ca să se înțeleagă acordarea titlului de "inginer" economistului, apoi și lingvistului implicat în elaborarea limbajelor de programare sau de comunicări cifrate sau și ale celor care prepară imaginile, sunetele pe scene
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
ultimă instanță, colossos-ul nu era doar un simplu instrument al gândirii, reprezentarea vizuală a sacrului putând fi înțeleasă din această privință ca o încercare de stabilire a unei legături reale cu lumea de dincolo, de comunicare cu divinitatea, evidențiind totodată incomensurabilitatea acesteia din urmă231. Odată cu secolul al VIII-lea î.Hr., arta Greciei antice a cunoscut o înflorire fără precedent, din care nu aveau să lipsească reprezentările vizuale ale sacrului. Treptat, practica artistică a determinat însă o anumită îndepărtare de nivelul de
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
cu conștiința că suntem „purtătorii tuturor lumilor și ai tuturor timpurilor”. Dezechilibrul de forțe de la început se schimbă astfel într-un echilibru nou: dependența noastră de nemărginirea lumii se răstoarnă și devine dependența ei față de noi; în loc să fim nimiciți de incomensurabilitatea ei, cum ni se părea la început, suntem înălțați și devenim una cu ea. Deși vorbește de „cunoașterea pură” a sublimului. Schopenhauer adaugă că nu e vorba de o conștiință reflexivă în această trăire ci de o „conștiință simțită”(Artur
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
În 46Thomas Kuhn, Structura revoluțiilor științifice, București, Editura Humanitas, 1999. George-Ștefan COMAN 59 contra principiilor paradigmei curente, negându-i chiar principiile, tehnicile, și metodele de cercetare. Un alt termen cheie În teoria lui Thomas Kuhn este ceea ce el a numit incomensurabilitatea teoriilor. Conform acestei sintagme, știința se dezvoltă independent de comunitățile științifice, fiecare comunitate științifică Își dezvoltă o paradigmă proprie de cercetare total diferită de celelalte paradigme dezvoltate de alte comunități științifice. Comparația Între paradigme, Între modelele de cercetare nu se
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
În spre o cât mai completă realizare a ceea ce omul George-Ștefan COMAN 59 contra principiilor paradigmei curente, negându-i chiar principiile, tehnicile, și metodele de cercetare. Un alt termen cheie În teoria lui Thomas Kuhn este ceea ce el a numit incomensurabilitatea teoriilor. Conform acestei sintagme, știința se dezvoltă independent de comunitățile științifice, fiecare comunitate științifică Își dezvoltă o paradigmă proprie de cercetare total diferită de celelalte paradigme dezvoltate de alte comunități științifice. Comparația Între paradigme, Între modelele de cercetare nu se
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
al pluralității jocurilor lingvistice, acesta a observat și declarat caracterul pozitiv al pluralității formelor de cunoaștere, al posibilităților acțiunii, al sensurilor lumii vitale, subliniind în acest sens nu posibilitatea compactării și uniformizării, ci potențialul fragmentării, al conflictului și chiar al incomensurabilității. Așa au apărut teoretizarea unor operațiuni, atitudini și practici culturale de ruptură, precum "fragmentarea" și "regionalizarea" formelor de cunoaștere, "decanonizarea", sau abandonul "canoanelor" tradiționale și "hibridizarea" sau contaminarea genurilor 240. Toate acestea au fost afirmate revendicând o predispoziție nihilistă. Dacă
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
etica tradițională este invalidată și că etica mediului reprezintă o schimbare de paradigmă. Și în etica mediului folosim aceleași concepte și principii teoretice ale eticii tradiționale, ceea ce nu înseamnă că ne-am afla în vreun fel într-o situație de incomensurabilitate teoretică. Altfel spus, în opinia mea, din perspectiva eticii mediului nu se contestă valabilitatea eticii tradiționale pentru domeniul reprezentat de comunitatea umană, ci se susține că sfera moralității trebuie extinsă și în afara comunității umane. Voi analiza mai pe larg acest
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
relevă progresiv conținutul lumii, propunând în schimb "teoria revoluționară" a științei, potrivit căreia trecerea de la o paradigmă științifică la alta se realizează prin salturi de imaginație, iar nu printr-un progres al cunoașterii raționale 153. Mai mult decât atât, teza incomensurabilității paradigmelor scoate din joc, prin relativizare, însuși conceptul de adevăr științific, astfel încât devine foarte greu de apreciat, cu criteriile propuse de concepția obiectivistă, în ce măsură o teorie este științifică și nu ideologică. În viziunea lui Kuhn, "activitatea științifică este performată într-
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
observat că renunțarea la idealul obiectivității științifice, fundamentată pe ideea existenței unui adevăr unic, pentru a susține progresul non-epistemologic al științei, aduce în atenție "determinările" ideologice contextuale ale teoriilor proprii științelor naturii, lucru evidențiat mai cu seamă prin conceptul de "incomensurabilitate" a paradigmelor. O astfel de viziune se înscrie, în mod evident, în linia relativismului criticat în concepția raționalistă a lui Karl Popper. De altfel, dezbaterea epistemologică dintre Kuhn și Popper este binecunoscută în cea de-a doua jumătate a secolului
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]