258 matches
-
iluminării, printr-o „transfigurare” - coborâre înspre tainițele sinelui. Și merită a reține că acel „strigăt” al răzvrătirii - nici nu mântuie, nici nu nimicește. Pare-un avertisment-extaziere a clipei de taină, a contopirii (pentr-o clipă) dintre sufletul „creat” și cel „increat”. Cel de-aici, al concretului și cel de dincolo, al dulcelui vis; între yang - locul însorit, activ, al acestui prezent învolburat și yin - locul întunecos, pasiv, al „nepătrunsului ascuns”. Și-n această verticalitate, vocea lirică se simte în falnică (re
SEMNAL EDITORIAL: „NUNTA CUVINTELOR” de LIVIA CIUPERCĂ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 by http://confluente.ro/Livia_ciuperca_semnal_edito_livia_ciuperca_1375955141.html [Corola-blog/BlogPost/364315_a_365644]
-
Nu există existența pentru Neființă și nici nonexistența pentru Ființă" (Bhagavad Gita) În filosofia eminesciana se găsesc reunite mari teme și motive ale filosofiei universale,dar un prim motiv, original și profund în același timp, este acela al existenței în mijlocul increatului,al nimicului,sau al nașterii din adâncurile mortii.Visul neființei,conștientizat în "universul cel himeric" este perceput ca fiind însăși ființarea,cănd "în faptă lumea-i visul sufletului nostru".Astfel,eternul prezent existențial se concentrează într-o clipă suspendată;și
CLARISSA EMANUELA by http://confluente.ro/articole/clarissa_emanuela/canal [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
Nu există existența pentru Neființă și nici nonexistența pentru Ființă" (Bhagavad Gita)În filosofia eminesciana se găsesc reunite mari teme și motive ale filosofiei universale,dar un prim motiv, original și profund în același timp, este acela al existenței în mijlocul increatului,al nimicului,sau al nașterii din adâncurile mortii.Visul neființei,conștientizat în "universul cel himeric" este perceput ca fiind însăși ființarea,cănd "în faptă lumea-i visul sufletului nostru".Astfel,eternul prezent existențial se concentrează într-o clipă suspendată;și
CLARISSA EMANUELA by http://confluente.ro/articole/clarissa_emanuela/canal [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
sacrilegii ideologice ale evului abia început, anume chipul „Fecioarei roșii” pictat în conștiință și pe ziduri în locul Celei Sfinte... O dimensiune trivială și violentă, se înțelege, a contemporaneității aceste bazate pe greu cuantificabila maree de hulă adresată din rărunchi Dumnezeului Increat, dar și pe tipologia plină de eroare a fragmentarului, fixată de postmodernitate ca reper absolut al vremii în detrimentul celui aparținător unității compexe a corpului social. Structura atipică a momentului deconstructivist prezent implică o realitate lugubră, ce nu se lasă cucerită
NOUA CONJUGARE A VERBULUI „A FI” LA TIMPUL PREZENT AL ANTIVALORII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_noua_conjugar_magdalena_albu_1389785006.html [Corola-blog/BlogPost/380921_a_382250]
-
cosmic, care se dezmembrează creând lumea. „Oul dogmatic” al lui Ion Barbu prezintă oul ca ambivalent, "palat de nuntă și cavou", închide în substanța sa începutul și sfârșitul, viața și moartea, fiind sediu deopotrivă al creației și al distrugerii, al increatului, ce conservă in nuce dimensiunile temporale și spațiale ale lumii, și al nunții, care începe devenirea, dar și entropia soldată cu moarte, cu sfârșitul inevitabil. Pe tema ovoidului, în creația lui Brâncuși, se comentează că el avea să realizeze forma
CONSUELA STOICESCU SCRIE ŞI TRADUCE VERSURI PE MUZICĂ DE VIVALDI ŞI DEBUSSY de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Consuela_stoicescu_scrie_si_traduce_versuri_pe_muzica_de_vivaldi_si_debussy_.html [Corola-blog/BlogPost/355891_a_357220]
-
lăudat pe Dumnezeu astfel: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire!”. Așadar ierarhiile angelice l-au slăvit pe Dumnezeu pentru Nașterea Domnului și au slăvit această Naștere, care a unit Cerul cu pământul, Increatul și creatul, și a adus aduce pe pământ pacea, împăcarea cu Dumnezeu după alungarea din rai. Concluzionând, mai trebuie subliniat că Biserica Ortodoxă, slujind praznicul împărătesc al Crăciunului, prin care se bucură și slăvește Nașterea Domnului, este în acord cu
SĂRBĂTOAREA CRĂCIUNULUI SAU PRAZNICUL ÎMPĂRĂTESC AL NAŞTERII DOMNULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Sarbatoarea_craciunului_sau_praznicul_imparatesc_al_nasterii_domnului.html [Corola-blog/BlogPost/371102_a_372431]
-
colinele pe care vom înnopta Până când se va crăpa iarăși ziuă. Tot așa și Phoenix, pasărea nemuritoare, Și-a făcut cuib în întunericul nopții Și așteaptă acolo până când O nouă dimineață va înflori Din lujerii de lumină lină Ai Logosului increat. Referință Bibliografică: PASĂREA PHOENIX / Marin Mihalache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2321, Anul VII, 09 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Marin Mihalache : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
PASĂREA PHOENIX de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 by http://confluente.ro/marin_mihalache_1494300326.html [Corola-blog/BlogPost/382898_a_384227]
-
sublimă, satanică. Viața mea? Excelentă! Între particule cfr-iste și mai multe conserve cu ochi...dincolo de ea...totu-i excelent!! De multe ori excelentul se înfoaie ca un păun, dorind a rupe lumescul... Mă simt flămândă de orizonturi lemnoase,de plugurile increatului...Sunt doar o particulă lichidă din mii de particule excelente, amorfice, un molfăitor, un miorlăitor , juisând perpetuu, excitat de rutină... Referință Bibliografică: Elogiu despre Excelent! / Mihaela Doina Dimitriu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2276, Anul VII, 25 martie 2017
ELOGIU DESPRE EXCELENT! de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 by http://confluente.ro/mihaela_doina_dimitriu_1490465448.html [Corola-blog/BlogPost/372388_a_373717]
-
încercări zănatice de a combina apa cu uleiul. Unul și același Tiberiu Soare apreciază fenomenalul cor „Madrigal”, unul și același Tiberiu Soare descrie prestația unei trupe rock... nu calcă un prag ca să sară peste altul, nu împarte actul artistic între increat și făcut, între har și zădărnicie, după genul muzical, respectă toate genurile, la treapta și categoria fiecăruia câtă vreme fiecare categorie are trepte, iar categoria nu este strictă treaptă de valoare. S-a născut la București, în 1977 și a
TIBERIU SOARE. NATURA MUZICII, ÎNTREGITĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1432101209.html [Corola-blog/BlogPost/367698_a_369027]
-
misteriosul apus... O LUME STRANIE Când galaxiile nasc spiralate-n legi, iar timpul, frângându-se-n cochilii, se strânge ca un melc; când curcubeiele se-ntorc târâși în stele și-un vifor de bolizi se înfășoară în curbele-unui gol de increat, ca fașele în jurul unui nou născut, la capătul materiei - o minune: o nouă lume de lumini umanoide, care-ți așteaptă-astronauții-n taină. (o lume răsărită din închipuire? Da sau nu?!...) O lume cam ilogică, precum am crede noi cu relativitatea logicii
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 by http://confluente.ro/cristian_petru_balan_1496113544.html [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
de vechii egipteni de început al creației universului. Legenda ni-l înfățișază pe Orfeu, care a răspândit în Grecia mitul egiptean al oului, ferindu-se să-l consume. Aici întâlnim cei doi factori: cel feminin -albușul, dormind pasiv în liniștea increatului și factorul masculin, bănuțul auriu, „ceasornicul fără minutar” al vieții. „Nevinovatul ou” e simbolul vieții dar și al morții , „palat de nuntă și cavou”. Tehnica din „Joc secund” derivă din experiența lui Mallarme prin încifrarea expresiei, dar la Barbu este
ION BARBU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1458286617.html [Corola-blog/BlogPost/368981_a_370310]
-
resemnat, asumat sentinței finale, în sens ortodox și moral, la confluența dintre real (conștient) și ireal (subconștient), îmi relevă un poem psiho-filozofic rafinat și cuprinzător. „a pus capăt începutului și a pus un început capătului scoțând drumul din neant din increat din abis scoțându-l curat nou pur neatins drumul în sfârșit drumul spre ceea ce numeam real ireal convențional nonconvențional probabil improbabil oniric” Circumferința existențială, cercul creator și reluarea din orice punct al unei predestinări, confirmă spre final ineluctabilul destin. “în
EUGEN DORCESCU- POETUL ÎNTRE CRITICA LITERARĂ ȘI NECUNOSCUT de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1449404798.html [Corola-blog/BlogPost/369205_a_370534]
-
Nu există existența pentru Neființă și nici nonexistența pentru Ființă" (Bhagavad Gita) În filosofia eminesciana se găsesc reunite mari teme și motive ale filosofiei universale,dar un prim motiv, original și profund în același timp, este acela al existenței în mijlocul increatului,al nimicului,sau al nașterii din adâncurile mortii.Visul neființei,conștientizat în "universul cel himeric" este perceput ca fiind însăși ființarea,cănd "în faptă lumea-i visul sufletului nostru".Astfel,eternul prezent existențial se concentrează într-o clipă suspendată;și
FIINTAREA INTRU NEFIINTA (FILOSOFIA EMINESCIANA) de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Fiintarea_intru_nefiinta_filo_clarissa_emanuela_1389780218.html [Corola-blog/BlogPost/359872_a_361201]
-
veșnice șiruri metempsihotice:viata-moarte,moarte-viata,căci "toți se nasc spre a muri/și mor spre a se naște"."Nimic nu este durabil în această lume;nimic nu rămâne,totul se schimbă;totul este schimbător și imprevizibil".(Budha) Luând ființă din increat și fiind damnata greșelii primordiale-ratiunii,lumea "n-are alt scop,alta soarte",caci"legea schimbării acționează neîntrerupt pe pământ,făcând ființele să intre din nou în roată transformărilor". (Budha) " Moartea este izvorul vieții","viata-i cuibul morții","vis al mortii-eterne
FIINTAREA INTRU NEFIINTA (FILOSOFIA EMINESCIANA) de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Fiintarea_intru_nefiinta_filo_clarissa_emanuela_1389780218.html [Corola-blog/BlogPost/359872_a_361201]
-
zeii, testare a limitelor insului în încleștarea cu forțele stihinice ale naturii, pace, solidaritate, curmare a războaielor, omenie, comunicare, dragoste, singurătatea și tristețea omului într-un univers cel mai adesea ostil și alienant, confruntare a binelui cu răul, evadare din increat și întoarcere în el după un periplu existențial misterios, dureros și spectaculos și, cu precădere, o meditație asupra timpului care nu iartă. Poemul e scris alert, implicarea lirică fiind vizibilă și de bun augur: Punând capăt la poveste,/ Gândul, fremătând
RESCRIEREA – O FORMĂ DE INTERTEXTUALITATE de ION ROŞIORU în ediţia nr. 942 din 30 iulie 2013 by http://confluente.ro/Ion_rosioru_rescrierea_ion_rosioru_1375165509.html [Corola-blog/BlogPost/364215_a_365544]
-
o „radiografie “a lirismului stănescian dintre 1960 și 1980 (deci și la 11 elegii), Ștefan Augustin Doinaș sublinia că «setea de concret și viu, de mișcare infinit generatoare, a poetului se va satisface numai prin postularea și trăirea adecvată a increatului, cu tema esențială a lui Nichita Stănescu, aceea care pune, desfășoară și rezolvă dialectica real-imaginar» (DL, 197). Tema increatului apare în 11 elegii «complex și obsesiv»; «descrierea increatului debutează mitologic, personificat», în Elegia întâi, închinată lui Dedal/dedalizilor-artiști; «ceea ce ni
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1387449705.html [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
setea de concret și viu, de mișcare infinit generatoare, a poetului se va satisface numai prin postularea și trăirea adecvată a increatului, cu tema esențială a lui Nichita Stănescu, aceea care pune, desfășoară și rezolvă dialectica real-imaginar» (DL, 197). Tema increatului apare în 11 elegii «complex și obsesiv»; «descrierea increatului debutează mitologic, personificat», în Elegia întâi, închinată lui Dedal/dedalizilor-artiști; «ceea ce ni se oferă e doar o cascadă de atribute, care configurează un comportament mitic, care sunt nu numai o dată contradictorii
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1387449705.html [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
a poetului se va satisface numai prin postularea și trăirea adecvată a increatului, cu tema esențială a lui Nichita Stănescu, aceea care pune, desfășoară și rezolvă dialectica real-imaginar» (DL, 197). Tema increatului apare în 11 elegii «complex și obsesiv»; «descrierea increatului debutează mitologic, personificat», în Elegia întâi, închinată lui Dedal/dedalizilor-artiști; «ceea ce ni se oferă e doar o cascadă de atribute, care configurează un comportament mitic, care sunt nu numai o dată contradictorii, definind o realitate antinomică (El este înlăuntrul - desăvârșit, /și
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1387449705.html [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
e doar o cascadă de atribute, care configurează un comportament mitic, care sunt nu numai o dată contradictorii, definind o realitate antinomică (El este înlăuntrul - desăvârșit, /și, /deși fără margini, e profund/limitat. Dar de văzut nu se vede.); în fond increatul e potențialitate plină, deoarece - Ființă aproape demonică - el își sparge propriile-i determinări» (ibid.). În Elegia a doua, Getica, dedicată lui Vasile Pârvan, increatul se relevă la obârșiile mitologiilor/mitosofiilor, «sugerat - în spațiul nostru istoric - prin zona legendară a lumii
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1387449705.html [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
desăvârșit, /și, /deși fără margini, e profund/limitat. Dar de văzut nu se vede.); în fond increatul e potențialitate plină, deoarece - Ființă aproape demonică - el își sparge propriile-i determinări» (ibid.). În Elegia a doua, Getica, dedicată lui Vasile Pârvan, increatul se relevă la obârșiile mitologiilor/mitosofiilor, «sugerat - în spațiul nostru istoric - prin zona legendară a lumii thraco- getice» (ibid.). În A treia elegie, increatul pendulează între „contemplarea I “, a golirii de sine prin ochi, între criza de timp, cea a
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1387449705.html [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
el își sparge propriile-i determinări» (ibid.). În Elegia a doua, Getica, dedicată lui Vasile Pârvan, increatul se relevă la obârșiile mitologiilor/mitosofiilor, «sugerat - în spațiul nostru istoric - prin zona legendară a lumii thraco- getice» (ibid.). În A treia elegie, increatul pendulează între „contemplarea I “, a golirii de sine prin ochi, între criza de timp, cea a reificării (mă amestec cu obiectele până la sânge) până la „sferă de vid “(unde centru este eroul liric), și „contemplarea secundă “, a corpului cosmic, având coloană
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1387449705.html [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
cosmic, având coloană vertebrală «păsări înfipte una-ntr-alta» (în „a doua criză de timp “), în care suge din noi cât poate, /părând a ne-arăta/îngerii copacilor și ai/celorlalte priveliști; în partea a V-a a acestei elegii, increatul (eroul liric) „intră “din „văzul copacilor “(ca și cum s-ar sparge o frunză/și-ar curge din ea/o gârlă de ochi verzi), în cea de-a treia și „ultima “contemplare, a recăderii în „starea de om “(a dării trupului: îmi
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1387449705.html [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
el...). A patra elegie are ca erou liric - peste Evul Mediu - Increatul participant la „durerea ruperii-n două a lumii “, la „lupta dintre visceral și real “. În A cincea elegie, (sub pecetea nunții din real, în „tentația realului “), se condamnă increatul la o perpetuă așteptare, /la o încordare a înțelesurilor în ele însele/până iau forma merelor...; «urmează tragicul opțiunii (A șasea elegie), apoi opțiunea pentru real (A șaptea elegie), cântec al identificării cu ciclurile naturii, apoi aspirația spre un tărâm
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1387449705.html [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
elegie), apoi opțiunea pentru real (A șaptea elegie), cântec al identificării cu ciclurile naturii, apoi aspirația spre un tărâm imaginar de puritate rece și zbor absolut (A opta elegie, hiperboreeana); toate acestea constituie o suită în dialectică interioară a trăirii increatului, care culminează cu expresia lui cea mai explicită - Elegia oului, a nouă » (DL, 199). În această elegie, increatul se antrenează între tragicele limite orizontice: Ouă concentrice, negre, sparte/fiecare pe rând și în parte. / Pui de pasăre respins de zbor
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1387449705.html [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
tărâm imaginar de puritate rece și zbor absolut (A opta elegie, hiperboreeana); toate acestea constituie o suită în dialectică interioară a trăirii increatului, care culminează cu expresia lui cea mai explicită - Elegia oului, a nouă » (DL, 199). În această elegie, increatul se antrenează între tragicele limite orizontice: Ouă concentrice, negre, sparte/fiecare pe rând și în parte. / Pui de pasăre respins de zbor, /străbătând ou după ou, /din miezul pământului pân' la Alcor, /într-un ritmic, dilatat ecou, / „sinele “încearcă din
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1387449705.html [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]