22 matches
-
este un schelet hâd cu coasa în spate, ci, într-o inedită reiterare a motivului eros-thanatos, este o femeie rezemată de spatele nopții, cu capotul dantelat cu fluturi. Fluturele apare cu obstinență printre versuri, devine vehicol al sufletului, simbol al inefabilității noului chip pe care ființa umană îl va împrumuta la trecerea Styxului. Fluturele este și simbol al transfigurării.Există oameni care văd partea neagră a morții și există prea puțini care să o vadă pe cea albă. Teodor Dume face
CĂLIN SĂMĂRGHIŢAN, REFERINŢE CRITICE LA CARTEA; MOARTEA, UN FLUTURE ALB, DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 by http://confluente.ro/teodor_dume_1438435995.html [Corola-blog/BlogPost/371900_a_373229]
-
este un schelet hâd cu coasa în spate, ci, într-o inedită reiterare a motivului eros-thanatos, este o femeie rezemată de spatele nopții, cu capotul dantelat cu fluturi. Fluturele apare cu obstinență printre versuri, devine vehicol al sufletului, simbol al inefabilității noului chip pe care ființa umană îl va împrumuta la trecerea Styxului. Fluturele este și simbol al transfigurării.Există oameni care văd partea neagră a morții și există prea puțini care să o vadă pe cea albă. Teodor Dume face
CĂLIN SĂMĂRGHITAN DESPRE CARTEA; MOARTEA, UN FLUTURE ALB, AUTOR TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 by http://confluente.ro/teodor_dume_1440952539.html [Corola-blog/BlogPost/372200_a_373529]
-
numea în perioada primei jumătăți a secolului XX emoția sau sentimentul. Transferul poetic obișnuit- realitate-a fost îndreptat spre opoziția realitate-text. Poetul de la începutul acestui secol a devenit acel “ de-scriptor“ care pune în text tot ce atinge, până și inefabilitatea. Acesta nu vizează Poezia, ci “textele “, problema lui nu mai constă în scrierea versurilor, ci de-scrierea mecanismelor acesteia- ocultând poemul-. Creându-și senzația că se află la interstițiul dintre realitate și text, așa cum Platon lăsa să se întrevadă ideile
STAREA POEZIEI ROMÂNEŞTI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 743 din 12 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Starea_poeziei_romanesti_la_inceputul_al_florin_tene_1358009707.html [Corola-blog/BlogPost/342349_a_343678]
-
numea în perioada primei jumătăți a secolului XX emoția sau sentimentul. Transferul poetic obișnuit- realitate-a fost îndreptat spre opoziția realitate-text. Poetul de la începutul acestui secol a devenit acel “ de-scriptor“ care pune în text tot ce atinge, până și inefabilitatea. Acesta nu vizează Poezia, ci “textele “, problema lui nu mai constă în scrierea versurilor, ci de-scrierea mecanismelor acesteia- ocultând poemul-. Creându-și senzația că se află la interstițiul dintre realitate și text, așa cum Platon lăsa să se întrevadă ideile
STAREA POEZIEI ROMÂNEŞTI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Al_florin_tene_starea_poezi_al_florin_tene_1359571277_zksy8.html [Corola-blog/BlogPost/359358_a_360687]
-
numea în perioada primei jumătăți a secolului XX emoția sau sentimentul. Transferul poetic obișnuit- realitate-a fost îndreptat spre opoziția realitate-text. Poetul de la începutul acestui secol a devenit acel “ de-scriptor“ care pune în text tot ce atinge, până și inefabilitatea. Acesta nu vizează Poezia, ci “textele “, problema lui nu mai constă în scrierea versurilor, ci de-scrierea mecanismelor acesteia- ocultând poemul-. Creându-și senzația că se află la interstițiul dintre realitate și text, așa cum Platon lăsa să se întrevadă ideile
STAREA POEZIEI ROMÂNEŞTI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 473 din 17 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Starea_poeziei_romanesti_la_inceputul_al_florin_tene_1334664025.html [Corola-blog/BlogPost/359163_a_360492]
-
nu-mi dădea pace. „Cine erau acele ciudate persoane care păreau ieșite dintr-un film de epocă, sau chiar dintro „notă muzicală?”. Stând pe scările de marmură ale Filarmonicii, lângă mine au reapărut, parcă venite din pământ, mai degrabă din inefabilitatea văzduhului, sau poate chiar din notele muzicale pe care le fredona nepoțica. - Au cântat bine interpreții. Însă pianistul trebuia să lovească mai puternic clapele, mi se adresa persoană cu capul olimpian. - Totuși, îmi dăduseră lacrimile ascultând oratoriul „Christos pe Muntele
VARIAŢIUNI PENTRU PIAN, VIOARĂ ŞI VIOLONCE PE O TEMĂ ORIGINALĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Variatiuni_pentru_pian_vioara_si_violonce_pe_o_tema_originala.html [Corola-blog/BlogPost/357030_a_358359]
-
se numea în perioada primei jumătăți a secolului XX emoția sau sentimentul. Transferul poetic obișnuit - realitate - a fost îndreptat spre opoziția realitate-text. Poetul de la începutul acestui secol a devenit acel „descriptor” care pune în text tot ce atinge, până și inefabilitatea. Acesta nu vizează Poezia, ci „textele”, problema lui nu mai constă în scrierea versurilor, ci descrierea mecanismelor acesteia - ocultând poemul. Creându-și senzația că se află la interstițiul dintre realitate și text, așa cum Platon lăsa să se întrevadă ideile în
Starea poeziei româneşti la începutul secolului XXI by http://uzp.org.ro/starea-poeziei-romanesti-la-inceputul-secolului-xxi/ [Corola-blog/BlogPost/93283_a_94575]
-
este un schelet hâd cu coasa în spate, ci, într-o inedită reiterare a motivului eros-thanatos, este o femeie rezemată de spatele nopții, cu capotul dantelat cu fluturi. Fluturele apare cu obstinență printre versuri, devine vehicol al sufletului, simbol al inefabilității noului chip pe care ființa umană îl va împrumuta la trecerea Styxului. Fluturele este și simbol al transfigurării.Există oameni care văd partea neagră a morții și există prea puțini care să o vadă pe cea albă. Teodor Dume face
MOARTEA, UN FLUTURE ALB de TEODOR DUME în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 by http://confluente.ro/teodor_dume_1437490154.html [Corola-blog/BlogPost/374892_a_376221]
-
nu-mi dădea pace. „Cine erau acele ciudate persoane care păreau ieșite dintr-un film de epocă, sau chiar dintro „notă muzicală?”. Stând pe scările de marmură ale Filarmonicii, lângă mine au reapărut, parcă venite din pământ, mai degrabă din inefabilitatea văzduhului, sau poate chiar din notele muzicale pe care le fredona nepoțica. - Au cântat bine interpreții. Însă pianistul trebuia să lovească mai puternic clapele, mi se adresa persoană cu capul olimpian. - Totuși, îmi dăduseră lacrimile ascultând oratoriul „Christos pe Muntele
VARIAŢIUNI PENTRU PIAN, VIOARĂ ŞI VIOLONCEL PE O TEMĂ ORIGINALĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 727 din 27 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Variatiuni_pentru_pian_vioara_si_vio_al_florin_tene_1356598114.html [Corola-blog/BlogPost/341539_a_342868]
-
întrebări fundamentale, așa cum sunt cele care privesc interogația filosofică. Cu toate acestea, chiar și rămânerea în întrebare constituie, într-un fel, un răspuns, deoarece această atitudine comportă cunoașterea, fie ea chiar și pe cale negativă, a unui aspect caracteristic realității interogate: inefabilitatea și deconectarea sa de la posibilitățile noastre logice. Apoi, când cel care interoghează este omul Greciei antice, pătruns de fervoarea inițială a descoperirii realității și a puterii gândirii, sau omul epocii moderne admirat pentru structurile cunoașterii științifice, sau romanticul cufundat în
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
prezenta sub forma indiferent cărei maladii, așa încât te poți pierde în labirintul patologiei isterice. Ralph Lewis a estimat că există patru stări ce permit să se determine dacă cineva a trăit o experiență cu adevărat mistică. Aceste patru stări sunt: inefabilitatea 660, calitatea intelectuală 661, natura pasageră 662 și pasivitatea 663. O experiență mistică veritabilă se poate aprecia observând sentimentul de unitate, cu dispariția dualității, caracterul inefabil al experienței, sentimentul de caracter real al experienței, transcendența spațiului și timpului, sentimentul sacrului
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Mircea Ivănescu această formă "perfectă" e voit imperfectă, ironic imperfectă (cu excesiv de multe enjambements care transgresează normele poeticii parnasiano-simboliste, cu versuri inegale, cu ritmuri rupte, cu revărsări de prozaisme în care rima se îneacă), deși efectul final e unul de inefabilitate, de cristalinitate cu fine fisuri, ca nervurile dintr-o frunză înghețată"8. Relaționând observația lui Matei Călinescu despre forma ironic imperfectă cu cele spuse de noi mai sus, înțelegem că se poate deduce din această voință de discreție, la prima
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
terminat la București la sfârșitul Războiului și în care referirile la lagăre sunt numeroase. Acest poem îndemna într-adevăr la speranță, afirma că poezia este în măsură să reconstruiască umanitatea după dezastru, opunându-se astfel tezelor care susțineau incomunicabilitatea și inefabilitatea nimicirii 25. Toate discursurile despre inefabilitate și imposibilitatea reprezentării după Auschwitz contribuie la mitizarea acestuia. În teologia evreiască tradițională, căile lui Dumnezeu erau de nepătruns. La fel devin și căile Auschwitz-ului. Supraviețuitorii și descendenții lor suferă, dar nu li se
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
și în care referirile la lagăre sunt numeroase. Acest poem îndemna într-adevăr la speranță, afirma că poezia este în măsură să reconstruiască umanitatea după dezastru, opunându-se astfel tezelor care susțineau incomunicabilitatea și inefabilitatea nimicirii 25. Toate discursurile despre inefabilitate și imposibilitatea reprezentării după Auschwitz contribuie la mitizarea acestuia. În teologia evreiască tradițională, căile lui Dumnezeu erau de nepătruns. La fel devin și căile Auschwitz-ului. Supraviețuitorii și descendenții lor suferă, dar nu li se permite să înțeleagă. Genocidul se transformă
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
nedeterminare și ca o aspirație spre absolut, întrucât, numai absolutul inform, general și infinit poate fi singura ipotez ontologic în care nici o epuizare, nici o moarte și nici o surpriz s nu o amenințe. Patru sunt caracterele nedeterminrii existențiale: transcendența, atemporalitatea, identitatea, inefabilitatea. Iar dac absolutul este înțeles ca scop, credința devine mijloc. Formele de relativism care trebuie depșite sunt scepticismul, pesimismul și individualismul, adevrate stigmate ale determinrii relativiste, cum le numește Ralea. Criticismul, socotit o varietate de scepticism, se afl la antipodul
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
este Dumnezeu în esența Lui, ci mai curând se bazează pe activitățile lui Dumnezeu, astfel Îl cunoaștem pe Dumnezeu ca Tatăl, Creatorul, Domnul etc. Identificăm la Sfântul Iustin două concepte cheie ale teologiei negative, comprimate, Și anume, lipsa numelui Și inefabilitatea lui Dumnezeu. Clement din Alexandria (cca. 155-220) - citat deja de noi - asociază transcendența lui Dumnezeu cu Întruparea. Avansează o prezentare mai sistematică decât a Sfântului Iustin. D. Carabine exprimă astfel acest concept: „Putem Ști ce Dumnezeu nu este (nu ce este
Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
ca obiect de configurat, corespondent nivelului psihic/sufletesc de fapt artistic - muzical, am trecut termenul sintagmatic de melo-modosonie, pe considerentul că melosul este aspectul arhetipal al oricărui obiect muzical. Argumentăm aceasta prin accepțiunile substanței sufletești, caracterizate de mișcare (anima) și inefabilitate (fără masă/corp), ca energie vibrațională. Ori, mișcarea a ceva imaterial (inconturnabil - fără chip sau formă) și totuși reperabil lăuntric (din-interiorul ființei ce sunt/suntem) este un propriu al (sau chiar fiindul) sufletului, aflat într-o necontenită stare de vibrație
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
pe pieptul Domnului, Sfântul Ioan își pune inima, ca pe un burete, pe pieptul lui Hristos. Cum se odihnește el, în tăcere „este umplut cu o transmitere inefabilă a tainelor ascunse adânc în inima Domnului”<footnote Ibidem, 41.7-10. Limbajul inefabilității (ἄρρητον) și al ascunderii (ἐγχείμενον) subliniază sensul apofatic al textului. footnote>. Totuși, în loc de a se odihni în continuare la pieptul Domnului, Preaiubitul Discipol ia sânul Cuvântului pe care se odihnise și ne oferă lucrurile bune pe care le-a primit
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
muzicile tradiționale (populare sau cultice) referentul este „(co)notat” exclusiv oral, în memoria colectivă. Dorim să spunem că, ab initio, autorul nu pornește de la un pre-format sonor. Dimpotrivă, el se inspiră din atmosfera unei viziuni propagate pe un fond de inefabilitate, ca nimic material sau chiar neant. În instantaneitatea sa, respectiva viziune a autorului nu este un „cum” al sonorității ci o idee. Abia după această incidență autorul se orientează terestru, către concretitudinea sonoră din a cărei vastitate va alege. De
Aspecte ale rela?iei timp ? oper? by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
acel unic nume cu care va fi desemnat sentimentul particular decurgând din această joncțiune, este o sarcină care a fost de multe ori întreprinsă și abandonată în trecut, ca un orizont care se deplasează tot timpul, neajungând nici măcar pe pragul inefabilităților care așteaptă să nu mai fie. Expresia vocabulară umană nu știe încă, și probabil nu va ști niciodată, să cunoască, să recunoască și să comunice tot ce e uman experimentabil și sensibil. Sunt unii care afirmă că pricina acestei foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
un mod elegant de a simplifica lucrurile pe care lumea l a acceptat ca fiind real. Eroarea a devenit regulă în afara modelului explicativ și mai ales în afara modelului matematic reducționist, abstract, nonantropic. Cheia erorii constă în expulzarea din raționamente a inefabilității și a failibilității naturii umane, imprevizibile și impredictibile. Limitarea la condiția umană din universul materialist al unui homo œconomicus (singurul adaptat la raționalitatea și omogenitatea abstractă a microeconomiei), cu așteptări eminamente raționale și comportament linear, a creat iluzia de știință
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
ca abordare teoretică nu are ce căuta în științele sociale. Principalele argumente folosite au fost: a spune că identitatea e ceva predominant afectiv și că e generată de emoții preexistente, nederivate și neanalizabile este nesociologic 32; și a vorbi despre inefabilitatea legăturii este neștiințific. Cu alte cuvinte, dimensiunea afectivă a identității, așa cum e văzută de primordialiști, este dacă nu imposibil, cel puțin foarte greu de studiat conform rigorilor științelor sociale. Primordialismul, spun cei doi, "sugerează că aceste legături emoționale, afective nu
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]