108 matches
-
Nocturnă - Este poetul care simte ! Simte profund și descoperă toate semnificațiile iubirii pe când alții, le-ar simți mai ușor. Poezia sa este dominată de dorință; dorința ordonată de un ritm asupra persoanei iubite care ea uneori își arată mirajele prin invarianță. ,, Sărută-mă sincer pe frunte Buzele să le facem mănunchi Înflorit pe-al fericirii munte Cules întâi de pe genunchi. ,, - Sărută-mă - Poetul Sebastian Golomoz, rămâne același ,, căutător sau cerșetor de dragoste,, ; peste timp, noaptea sau în lunile lui cuptor, previzibil
UN CUVÂNT, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 by http://confluente.ro/constanta_abalasei_donosa_1423484604.html [Corola-blog/BlogPost/375979_a_377308]
-
internațională, el militase pentru poliglotism, organizarea activităților de traducere, formarea și recompensarea adecvată a traducătorilor. Marino contestase istoricismul pozitivist, minimalizând rolul cronologiei literare, deoarece sincronismele, coincidențele, analogiile de structură, identitatea simbolurilor, demonstrau că literatura universală se bazează pe generalitate și invarianță. Invariantul este un fapt de recurență, de eternă reîntoarcere literară, de circularitate, elementul constitutiv, constant, permanent al literaturii universale. Realizând tipologia invarianților (antropologici, teoretico-ideologici, teoretico-literari și literari), Marino a demonstrat că literatura semnifică dimensiunea spațială și temporală a literarității, că
„UN CĂLĂTOR ÎN UNIVERSUL CĂRŢILOR – ADRIAN MARINO” de ELENA NEGOIȚĂ în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 by http://confluente.ro/elena_negoita_1462193865.html [Corola-blog/BlogPost/344074_a_345403]
-
Legile fizicii sunt SO(3)-invarianta în cazul în care nu se distinge diferite direcții în spațiu. Datorită teoremei lui Noether, simetrie de rotație a unui sistem fizic este echivalent cu legea conservării impulsului unghiular. A se vedea, de asemenea, invarianța de rotație. În fizică simetria are sensul general de invarianță față de o anumită transformare. O simetrie a unui sistem fizic este o caracteristică fizică sau matematică a sistemului (observată sau intrinsecă), care este conservată sau rămâne neschimbată sub acțiunea unei
Simetrie () [Corola-website/Science/325681_a_327010]
-
nu se distinge diferite direcții în spațiu. Datorită teoremei lui Noether, simetrie de rotație a unui sistem fizic este echivalent cu legea conservării impulsului unghiular. A se vedea, de asemenea, invarianța de rotație. În fizică simetria are sensul general de invarianță față de o anumită transformare. O simetrie a unui sistem fizic este o caracteristică fizică sau matematică a sistemului (observată sau intrinsecă), care este conservată sau rămâne neschimbată sub acțiunea unei anumite transformări O familie de transformări poate fi continuă (cum
Simetrie () [Corola-website/Science/325681_a_327010]
-
fi rotația unui cerc) sau discretă (de exemplu, rotirea unui poligon regulat). Transformările continue, respectiv cele discrete dau naștere unor tipuri de simetrii corespunzătoare. Simetriile continue pot fi descrise de grupuri Lie în timp ce simetriile discrete sunt descrise de către grupuri finite Invarianță este descrisă matematic prin transformări care lasă unele proprietăți (mărimi) nemodificate. Această idee se poate aplica la observații simple din lumea reală. De exemplu, temperatura poate fi aceeași în întreaga încăpere. Deoarece temperatura nu depinde de poziția unui observator în cadrul
Simetrie () [Corola-website/Science/325681_a_327010]
-
starea de mișcare a sursei de lumină. Ultima a fost cerută de ecuațiile lui Maxwell, care implică constanța vitezei luminii în vid. Forța teoriei relativității restrânse stă în faptul că este elaborată pe baza unor principii simple, elementare, printre care invarianța legilor fizicii la schimbarea sistemelor de referință inerțiale.
Principiul relativității () [Corola-website/Science/310225_a_311554]
-
În fizică, se înțelege prin simetrie T (numită și simetrie temporală sau invarianță temporală) invarianța unei teorii sau unui model față de inversarea sensului timpului, numită "inversie temporală". În general, fenomenele macroscopice nu prezintă invarianță temporală; un exemplu tipic este schimbul de căldură, care are loc conform principiului al doilea al termodinamicii. La scară
Simetrie T () [Corola-website/Science/327048_a_328377]
-
În fizică, se înțelege prin simetrie T (numită și simetrie temporală sau invarianță temporală) invarianța unei teorii sau unui model față de inversarea sensului timpului, numită "inversie temporală". În general, fenomenele macroscopice nu prezintă invarianță temporală; un exemplu tipic este schimbul de căldură, care are loc conform principiului al doilea al termodinamicii. La scară microscopică, fenomenele
Simetrie T () [Corola-website/Science/327048_a_328377]
-
În fizică, se înțelege prin simetrie T (numită și simetrie temporală sau invarianță temporală) invarianța unei teorii sau unui model față de inversarea sensului timpului, numită "inversie temporală". În general, fenomenele macroscopice nu prezintă invarianță temporală; un exemplu tipic este schimbul de căldură, care are loc conform principiului al doilea al termodinamicii. La scară microscopică, fenomenele atomice descrise de mecanica cuantică sunt T-invariante, pe când interacțiile slabe (de exemplu dezintegrarea beta) nu sunt. Modelul standard
Simetrie T () [Corola-website/Science/327048_a_328377]
-
unui perpetuum mobile de speța întâia, adică posibilitatea construirii unui agregat care ar produce mai multă energie decât primește din exterior. Legea conservării energiei este o consecință a simetriei legilor fizicii la transformările liniare ale timpului, cu alte cuvinte, exprimă invarianța legilor odată cu trecera timpului. Primul principiu al termodinamicii reprezintă legea conservării energiei pentru sistemele termodinamice. De exemplu, atunci când folosim energie de orice fel și spunem într-un mod oarecum impropriu că o "consumăm", de fapt nu facem decât să asistam
Legea conservării energiei () [Corola-website/Science/317235_a_318564]
-
un principiu general al relativității mai restrictiv, anume cel ca legile fizicii să fie aceleași pentru toți observatorii (postulat de către Einstein în teoria relativității restrânse). Local, după cum se specifică în principiul de echivalență, spațiu-timpul este minkowskian, iar legile fizicii prezintă invarianță Lorentz locală. Conceptul de bază al construirii de modele general-relativiste este acela de soluție a ecuației lui Einstein. Date fiind ecuațiile lui Einstein și ecuațiile ce determină proprietățile materiei, o astfel de soluție constă dintr-o varietate semiriemanniană (de regulă
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
Această predicție, și altele în legătură cu ea, rezultă din faptul că lumina urmează ceea ce se numește geodezică luminoasă, sau geodezică nulă—o generalizare a liniilor drepte de-a lungul cărora se deplasează lumina în fizica clasică. Astfel de geodezice sunt generalizarea invarianței vitezei luminii în teoria relativității restrânse. Examinând modele corespunzătoare de spațiu-timp (fie soluția Schwarzschild exterioară sau, pentru mai multe mase, extinderea postnewtoniană), ies în evidență mai multe efecte ale gravitației asupra propagării luminii. Deși curbarea luminii poate fi obținută și
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
de noțiunea de . De exemplu, fiecare cameră a cochiliei unui nautilus este o copie aproximativă a următoarei, scalată cu un factor constant. Acest lucru dă naștere la o . cu privire la distribuția cifrei celei mai semnificative poate fi și ea explicată prin invarianța de scară. Logaritmii sunt legați și de conceptul de . De exemplu, logaritmi apar în analiza algoritmilor care rezolvă o problemă prin împărțirea în două probleme similare mai mici urmată de integrarea soluțiilor lor. Dimensiunile formelor geometrice autosimilare, adică a formelor
Logaritm () [Corola-website/Science/298774_a_300103]
-
scris în anii 1960 în singurătate, un sistem de filosofie prezentat într-un tratat de două volume numit "Recesivitatea ca structură a lumii". Inspirat de o analogie cu biologia genetică, Florian ajunge la concluzia că experiența este caracterizată de o invarianță, relația de recesivitate ce se păstrează între două concepte. Această relație nu este o relație de opoziție, precum contrarietatea, nici de concordanță, ca subordonarea. Este o relație specială ce prezintă trăsături ale ambelor tipuri de relație inter-noțională cunoscute de logică
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
dar care fie nu au efect asupra rezultatelor fizice, fie pot fi înlăturate prin adoptarea unor metode de calcul adecvate. Există o categorie de divergențe „serioase” care nu pot fi eliminate prin modificarea metodelor de calcul, pe baza postulatelor de invarianță relativistă și invarianță la etalonare. Dyson a arătat cum, din amplitudinile divergente calculate cu ajutorul diagramelor Feynman, se pot extrage, prin metode specifice, expresii finite în acord cu rezultatele experimentale. Eliminarea acestor divergențe se face în două etape. Întâi, ele trebuie
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
nu au efect asupra rezultatelor fizice, fie pot fi înlăturate prin adoptarea unor metode de calcul adecvate. Există o categorie de divergențe „serioase” care nu pot fi eliminate prin modificarea metodelor de calcul, pe baza postulatelor de invarianță relativistă și invarianță la etalonare. Dyson a arătat cum, din amplitudinile divergente calculate cu ajutorul diagramelor Feynman, se pot extrage, prin metode specifice, expresii finite în acord cu rezultatele experimentale. Eliminarea acestor divergențe se face în două etape. Întâi, ele trebuie identificate în expresiile
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
zero, dar pentru ca toate integrările asupra stărilor intermediare să fie bine condiționate, limita formula 187, trebuie luată doar după calculul starii finale. Propagatorul este de fapt amplitudinea necesară pentru atingerea punctului x la timpul t, când se pornește din origine. Datorită invarianței translației, amplitudinea de a ajunge într-un punct x când se porneste din punctul y este aceeași funcție, doar translatată: Când t este mic, propagatorul converge către o funcție delta: dar numai în sensul distribuțiilor. Integrala acestei cantități multiplicată cu
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
ca difuziunea să fie exprimată ca o integrală de drum. Propagatorul este exponențiala unui operator H: care este operatorul de difuziune infinitezimal: O matrice are doi indici care în spațiul continuu este funcție de x și x’. În acest caz, datorită invarianței translației, elementele matricii K depind numai de diferența de poziție, iar un abuz convenabil de notație este să se refere la operator (elementele matricei) și la diferența de funcție prin același nume: Invarianța translației înseamnă că multiplicarea matricii continue: este
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
x și x’. În acest caz, datorită invarianței translației, elementele matricii K depind numai de diferența de poziție, iar un abuz convenabil de notație este să se refere la operator (elementele matricei) și la diferența de funcție prin același nume: Invarianța translației înseamnă că multiplicarea matricii continue: este într-adevăr o convoluție: Exponențiala poate fi definită într-un interval de timp t, care include valori complexe, atâta timp cât integrala asupra nucleului de propagare rămâne convergentă. Atâta timp cât partea reală a lui z este
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
care depinde numai de pozițiile relative ale particulelor, putem folosi această soluție pentru a genera impulsul soluție: Pentru problema de undă staționară, mișcarea centrului de masă doar adaugă o fază generală. Când este rezolvată pentru nivelul energetic al sistemului multiparticule, invarianța galileană permite ca mișcarea centrului de masă să fie ignorată.
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
și, analog, alte spații topologice cum ar fi numerele complexe sau numerele "p"-adice. Toate aceste grupuri sunt local compacte, și deci au măsură Haar și pot fi studiate prin analiză armonică. Primele oferă un formalism abstract de integrale invariante. Invarianța înseamnă, în cazul numerelor reale de exemplu: pentru orice "c" constant. Grupurile matriceale peste aceste grupuri cad sub incidența acestui regim, ca și inelele adelice și grupurile algebrice adelice, structuri importante pentru teoria numerelor. Grupurile Galois de extensii de grupuri
Grup (matematică) () [Corola-website/Science/302726_a_304055]
-
La t=0, când comprimarea începe, radiația este izotropă și deci amplitudinea "A" depinde numai de √("m"+"n"+"p"). Deci "I"("m,n,p") este și el izotrop. Dar "k"("m,n,p") rămâne prin definiție izotrop în timpul comprimării iar invarianța lui "I" garantează că "A"("m,n,p") își păstrează caracterul izotrop de la momentul inițial
Legile de deplasare ale lui Wien () [Corola-website/Science/314157_a_315486]
-
un sistem de referință inerțial. În decursul unui interval de timp infinit de mic "dt", ceasul parcurge distanța "√(dx + dy + dz). Față de sistemul de coordonate legat de ceasul mobil, acest ceas este în repaus, adică "dx` = dy` = dz` = 0". Datorită invarianței intervalului "ds", se poate scrie "dx + dy + dz - cdt = -cdt`", de unde rezultă: Timpul "dt`" se numește "timp propriu". Folosind timpul propriu se poate defini "cvadriviteza" prin relația:
Spațiu-timp () [Corola-website/Science/302652_a_303981]
-
III (7 aprilie 1795) și din 7 germinal anul XI (27 martie 1803), care instituiau: Coexistența celor două etaloane monetare, aurul și argintul, a creat o sursă potențială de instabilitate. Sistemul francului germinal se sprijinea pe un pariu riscat de invarianță a prețului aurului și argintului și presupunea că volumele și condițiile de producție ale celor două metale rămâneau stabile. O criză putea surveni astfel oricând. Adoptarea parțială sau completă a sistemului francului germinal în exteriorul frontierelor franceze crease un embrion
Uniunea Monetară Latină () [Corola-website/Science/323184_a_324513]
-
mod firesc rezultă egalitatea: formula 18 Pe baza acestor considerente se poate enunța "legea conservării impulsului punctului" material: Relația formula 19 reprezintă o integrală primă vectorială a mișcării, echivalentă cu trei integrale prime scalare: formula 20. Masa punctului material fiind constantă, rezultă că invarianța impulsului înseamnă, în fapt, constanța vectorului viteză. Acestă lege este în acord cu principiul întâi al mecanicii care afirmă că în absența acțiunii unei forțe, punctul material își păstrează starea de repaus relativ sau de mișcare rectilinie și uniformă în raport cu
Teoreme generale ale mecanicii () [Corola-website/Science/319681_a_321010]