7 matches
-
ajunge la conștiința de sine. „Poetul simbolist - constată Guy Michaud - «știe ce face», e conștient de arta sa”. Pentru el actul poetic nu e extaz sau delir, ca în viziunea lui Platon, ci elaborare lucidă, „facere”. Cu un cuvânt arghezian - „iscusire”. Prin s., largo sensu, poezia și-a descoperit propria esență. Asumându-și-o explicit, ea și-a impus - prin disociere de „reportaj”, fabulație, anecdotică, expunere didactică, confidență, orație, predică - să nu mai fie nimic altceva decât poezie. Intuit, desigur, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
e un arbore”, pentru un „arbore” specific românesc trebuie să dăm seamă lumii, și astfel unui anume cuvânt, care nu se găsește în alte limbi, îi este consacrată Introducerea la dor. De aici pornind, se continuă cu „ispitire”, prelungit în „iscusire”, către „iscusirile ființei românești” și „iscusirile verbului românesc”. Din verb, N. ajunge la Brâncuși și apoi la Eminescu; trece prin lamură, făptură, lucru și lucrare, săvârșire și desăvârșire, pune în lumină neutralitatea lui „spre”, care dă depărtările, și apropierea (și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
arbore”, pentru un „arbore” specific românesc trebuie să dăm seamă lumii, și astfel unui anume cuvânt, care nu se găsește în alte limbi, îi este consacrată Introducerea la dor. De aici pornind, se continuă cu „ispitire”, prelungit în „iscusire”, către „iscusirile ființei românești” și „iscusirile verbului românesc”. Din verb, N. ajunge la Brâncuși și apoi la Eminescu; trece prin lamură, făptură, lucru și lucrare, săvârșire și desăvârșire, pune în lumină neutralitatea lui „spre”, care dă depărtările, și apropierea (și aproprierea) lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
specific românesc trebuie să dăm seamă lumii, și astfel unui anume cuvânt, care nu se găsește în alte limbi, îi este consacrată Introducerea la dor. De aici pornind, se continuă cu „ispitire”, prelungit în „iscusire”, către „iscusirile ființei românești” și „iscusirile verbului românesc”. Din verb, N. ajunge la Brâncuși și apoi la Eminescu; trece prin lamură, făptură, lucru și lucrare, săvârșire și desăvârșire, pune în lumină neutralitatea lui „spre”, care dă depărtările, și apropierea (și aproprierea) lui „către”, pentru a reveni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
și asupra vetrelor de romanitate de pe cele două maluri ale Dunării. A. are o argumentație strânsă, însuflețită, cu izbucniri polemice, retorice, cu expresii metaforice nu lipsite de plasticitate. În prefață (Cătră cetitoriu), preocupat de idealul „luminării nației”, de „polirea și iscusirea” ei, și, mai ales, de redeșteptarea conștiinței originii ei nobile, autorul se oprește și asupra unor probleme de limbă. Limba, susținea el, ar trebui purificată de cuvinte nelatine, tot așa cum slovele trebuie îndepărtate neîntârziat. A., discipol al lui P. Maior
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285138_a_286467]
-
plastice date vreodată actului de creație: „Sunt trei trepte ale cugetului, parcă. În orice caz, sunt trei trepte ale creației, căci orice creație Începe de la ispită, trece printr-o iscodire a lucrului, pe toate fețele, și se Împlinește Într-o iscusire. Cine nu face trecerea de la ispitire la iscodire și apoi la iscusire dovedește că nu are «ispita răbdării», cum spunea Dosoftei. și dacă nu face așa, el nu capătă nici iscusenie, adică Înțelegere și pătrundere, de o parte, faptă măiestrită
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
În orice caz, sunt trei trepte ale creației, căci orice creație Începe de la ispită, trece printr-o iscodire a lucrului, pe toate fețele, și se Împlinește Într-o iscusire. Cine nu face trecerea de la ispitire la iscodire și apoi la iscusire dovedește că nu are «ispita răbdării», cum spunea Dosoftei. și dacă nu face așa, el nu capătă nici iscusenie, adică Înțelegere și pătrundere, de o parte, faptă măiestrită, de alta” (Creație și frumos În rostirea românească, 1973). Μ Țin la
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]