13 matches
-
uriașă făptuită de Project Events! Cea mai mare parte a spectacolelor organizate de Project Events, prin faptul că nu irizează doar o scurtă undă de emoție ce ține până a doua zi, e dovedit că se încadrează într-o perspectivă istorizantă. Este, fără îndoială, numai și numai adevăr în aceste spuse, un prinos de adevăr, câtă vreme vorbim despre spectacole ce adeveresc, dacă nu chiar și suplinesc, prin ele însele, prin forța, splendoarea, vastitatea actului artistic de galantă amplitudine, cronica. De
AL BANO ŞI ROMINA POWER DIN NOU ÎMPREUNĂ, LA SALA PALATULUI, PE 5 NOIEMBRIE 2014 de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1414909486.html [Corola-blog/BlogPost/371549_a_372878]
-
cu stema orașului Brașov și a Transilvaniei, respectiv anul finalizării bisericii. În medalioanele pictate pe suprafața bolților apar scene biblice, care au fost pictate cu ocazia unei renovări de la începutul secolului XX. În capelele laterale sunt amplasate altare și confesionale istorizante, iar sub cele două baldachine amplasate simetric pe arcul de triumf stă amvonul (la sud, opera lui János Kupcsay) și singura piesă a mobilierului baroc, o pictură a Mariei Protectoare de Passau (la nord). Corul este o construcție gotizantă, având
Biserica Romano-Catolică Sf. Petru și Pavel din Brașov () [Corola-website/Science/333628_a_334957]
-
a sistemului educațional, a reglementărilor administrative etc. Metodele de construcție a identității naționale erau inspirate de experiența politicilor coloniale prin care se urmărea uniformizarea prin aculturare a populațiilor autohtone. De altfel, noile state au reluat adesea clasificările, cartografiile și povestirile istorizante elaborate de sistemul colonial: în definitiv, imaginarul colonial (care era o aplicare în colonii a unor reprezentări apărute în locurile de baștină ale coloniștilor occidentali sau datorate pragmatismului colonialismului dominator) s-a păstrat și după obținerea independenței de către fiecare colonie
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
Opțiunea lui Mihail Diaconescu pentru romanul istoric vine din tradiționalismul său programatic, pe de o parte, iar pe de alta din viziunea fenomenologică a autorului, îndatorată nu atât celei moderne a lui Husserl și Heidegger, cât mai degrabă celei monumental istorizante a lui Hegel". Opera romanescă a lui Mihail Diaconescu nu ar fi, totuși, nici în felul acesta mulțumită; o recunoaște chiar monografistul. El scrie: "Direcționarea către roman vine, paradoxal, dintr-o inaptitudine pentru miniatural, pentru simpla metodă reducționistă a fenomenologiei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
una din stelele conducătoare pe firmamentul culturii europene. Dacă orientarea gândirii lui Blaga se opune în unele din opțiunile ei fundamentale orientării gândirii lui Kant aceasta se datorează, fără îndoială, ancorării ei profunde în tradiția romantismului și neoromantismului individualizant și istorizant. Această ancorare capătă o expresie pe deplin convingătoare în idei și motive care constituie pietre de temelie și axe directoare ale gândirii sale filosofice. Am în vedere distincția dintre două orizonturi ale existenței umane. Formularea ei cea mai clară o
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
să reintroducă pe novum, pe care postmodernismul îl respinge, cu singura lui excepție. Doar această reîntoarcere garantează ceva nou. E o garantare, însă, ce nu funcționează la nivelul diacronic, ci doar la cel sincronic, fără periodizări, care ar fi invenții istorizante ale modernilor. Remai sugerează că orice rescriere este și o revoluție, însă orice revoluție nu este nimic altceva decât o repetiție: "Marxiștii au crezut că lucrează la dezalienarea umanității, însă alienarea omului s-a repetat, de-abia modificată"125. Repetăm
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
rânduială nescrisă, aparținând naturii locurilor înseși. O veritabilă etnografie a neamului românesc poate fi descifrată în nenumăratele detalii, necolecționate anume de prozator, dar ivindu-se la tot pasul, firesc, pe parcursul narațiunii. Și natura lui - observă Mihai Ralea - „e o natură istorizantă, natura care a văzut, a auzit, a înghițit multe suflete”. Se găsește aici „un cimitir de veleități și frământări stinse”, iar „strigoii neosteniți închiși în ea îi dau o mișcare și un suflet. Șoaptele lor se aud câteodată toamna, ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
-se caracterizarea de stil rococo. Un studiu fundamental este acela despre Mihail Sadoveanu, situat, prin puternica sa originalitate, alături de Eminescu și Caragiale. Efectuând o analiză etnopsihologică, R. îl definește pe marele scriitor un „spirit pandur”, iar natura zugrăvită de el, istorizantă. Examinează și de astă dată opera din punctul de vedere al specificului național, literatura lui Sadoveanu reprezentând „formația progresivă a sufletului nostru, procesul genetic al sufletului românesc”. Totodată, observă că numeroase dintre povestirile și romanele lui Sadoveanu reflectă amurgul feudalismului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289120_a_290449]
-
Zafiu Pentru o discuție serioasă despre politizarea dicționarelor românești în timpul regimului comunist e nevoie de o analiză atentă a unei mari diversități de situații: urmărind cuvintele absente, definițiile ideologice - de condamnare, prin epitete exprimînd judecăți negative - , suprimările parțiale, parantezele explicative istorizante ("în trecut", "în regimul burghezo-moșieresc"), dar și - semn consolator al onestității profesionale - numeroasele explicații corecte, neutre, pur descriptive, chiar ale unor cuvinte "cu probleme". Cazurile cele mai periculoase mi se par acum cele ale definițiilor unor termeni neaparținînd direct lexicului
Cazuistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16099_a_17424]
-
marcat de voința individualizării și a originalității, renunță la iconoclastie în favoarea iconografiei. Cu același fantezism rafinat, autorul se va întoarce după război „lîngă pămînt”. Etapei fauve îi va lua locul un neobizantinism expresionist, cultivînd stilizarea temelor tradiționale, „htonice”, folclorice și istorizante. Prozele din volumul Din paharul cu otravă sau piesele de teatru (Meșterul, Cumințenia pămîntului) confirmă această tendință care-l va propulsa în postura de membru corespondent al Academiei Române. Dacă frondeurul „fauve” Adrian Maniu n-a făcut pasul decisiv către nonfigurativismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
figura lui N. Bălcescu: "Bălcescu pare/ că e chiar răscoala neîndurătoare". În "Fluxul memoriei", ciclul intitulat "Ștefan și oamenii măriei sale", A. E. Baconski ancorează în istorie. Ștefan și oamenii se desprind din istorie și se contopesc cu peisajul, și el istorizant. Configurația materială e sumară și ceea ce atrage este memoria concepută prin digresiunile și raportările spirituale într-o lume de fantastic discret. Iarba este plină de șoapte, pădurile se întorc în iarnă, pădurile sunt negre, oamenii cântă și doboară copacii. Figura
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cade din nord: "răscolind pământul și aprinzând zăpada/ și umplând de vuiet casele noastre." Toată viziunea cotropirii neamului se realizează în imagini picturale, subiective, cu tendință impresionistă: "Și nu mai ajung în sud niciodată/ Nu mai ajung niciodată". Natura este istorizantă, primitivă. Poetul se întoarce spre lumea lui Ovidiu. "Vin sarmații cu blănuri de urși", sau evocă dimensiunea naturii, care este demnă de figura voievodului ("Stejarii lui Ștefan cel Mare"). Aurel Rău ne dă poate cea mai realizată poezie patriotică dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
studiilor comparatiste est-vest: The Universal in Literature (Neohelicon, X, 1/1983). Iar acesta demonstrează deopotrivă existența varietății în mijlocul uniformității, dar și a uniformității sau unității în mijlocul varietății. 4. De unde ultima concluzie foarte îndepărtată, este adevărat, de preocupările comparatismului factologic și istorizant tradițional privitoare la posibilitatea unei poetici sau teorii literare comune, elaborată pe baza experienței tuturor literaturilor. problemă complicată și controversată, care duce într-o formă sau alta la recunoașterea existenței invariantelor sau constantelor literare. A conceptelor și universalelor literare. Este
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]