22 matches
-
historique este o revistă franceză de istorie creată în 1876 de protestantul Gabriel Monod și catolicul Gustave Fagniez. Această revistă venea ca o reacție la " La Revue des Questions historiques" creată cu 10 ani în urmă care susținea ultramontanismul și legitimismul. "Revue historique" nu era afiliată vreunei religii, partid sau doctrină. Marea majoritate a colaboratorilor veneau din rândul protestanțilort sau a liber cugetătorilor. Fagniez a demisionat în 1881 pentru a protesta față de atacurile împotriva Bisericii Catolice. Charles Bémont s-a alăturat
Revue Historique () [Corola-website/Science/327633_a_328962]
-
avut loc ca răspuns la execuția unor bandiți lângă Rapolla de către aceiași călăreți. În toamna aceluiași an, Crocco împins de presiunea tot mai mare a directorului coaliției și de pierderea treptată a susținerii poporului, a avut o scurtă revenire la legitimism. A difuzat o invitație la revoltă, încercând să exploateze sentimentele religioase ale populației, în care părea să ofere o alianță cu forțele revoluționare antiregaliste: Între timp, generalul Fontana, căpitanii Borgognini și Corona au organizat negocieri cu hoții. În 8 septembrie
Carmine Crocco () [Corola-website/Science/330338_a_331667]
-
de la Viena a fost restabilirea vechilor regimuri absolutiste, și înlăturarea urmărilor ocupației franceze în Europa. Între preocupările majore ale congresului s-a numărat favorizarea autorităților tradiționale, adică a nobilimii conservatoare și clericale. Cuvintele cheie ale Congresului au fost „restaurație“ și „legitimism“. "Restaurația" consta în readucerea pe tron a dinastiilor care fuseseră îndepărtate în urma unor revoluții sau a altor evenimente cu rezonanță, iar "legitimismul" era o teorie monarhică ce considera drept principiu fundamental al statului dreptul la tron al dinastiilor legitime și
Congresul de la Viena () [Corola-website/Science/304902_a_306231]
-
numărat favorizarea autorităților tradiționale, adică a nobilimii conservatoare și clericale. Cuvintele cheie ale Congresului au fost „restaurație“ și „legitimism“. "Restaurația" consta în readucerea pe tron a dinastiilor care fuseseră îndepărtate în urma unor revoluții sau a altor evenimente cu rezonanță, iar "legitimismul" era o teorie monarhică ce considera drept principiu fundamental al statului dreptul la tron al dinastiilor legitime și puterea absolută a acestora. Ședințele oficiale au început la 1 noiembrie 1814, fiind purtate între cancelarul Klemens von Metternich al Imperiului Austriac
Congresul de la Viena () [Corola-website/Science/304902_a_306231]
-
Jos pîn' în Saona. Era strâmtorată și primejduită în grad suprem. în Suedia Casa introdusese intrigi împrotiva lui Gustav Adolf, spre a aduce pe tron linia catolică de Wasa, care domnea în Polonia, căci după ideile vremei aceleia, în care legitimismul era în floare, Gustav Adolf trecea de uzurpator. Spania făcuse planul de a pune mâna pe Marea Baltică, mama tuturor comerțielor, cum se numea pe atuncea, și a prinde rădăcina Olandei, c-un cuvânt painjinișul fin al ideilor religioase se prefăcuse
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
aceste se știe din relațiile medicului venețian că, cu toată gloria și lunga sa domnie, Ștefan a trebuit să asigure prin călău urmarea fiului său pe tron. Cu venirea lui Ștefan cel Tânăr pare a fi prins oarecare slabe rădăcini legitimismul luminatei roade de Mușatin. însă acesta moare otrăvit de chiar Doamna sa, înțeleasă cu boierii. După el vine Petru (linie neligitimă), acesta domnește în două rânduri și are multe rivalități de învins. Fiul său Ilie se turcește. Ștefan e ucis
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
vine Petru (linie neligitimă), acesta domnește în două rânduri și are multe rivalități de învins. Fiul său Ilie se turcește. Ștefan e ucis de boieri sub corturile de la Țuțora și din vița Mușăteștilor nu rămâne decât domnița Ruxanda. Urme de legitimism par a fi fost rămas și atunci, căci cel care ia mâna domniței o ia împreună cu tronul - Alexandru Lăpușneanu. De la stingerea progeniturei bărbătești a neamului domnesc, de la stingerea matcei în roiul Moldovei datează căderea Moldovei. Domnii pe care îi alege
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
instituții de drept. - Congresul de la Viena (1815), a hotărât, după înfrângerea Franței de Napoleon, noua structură a Europei, modificarea hărții ei și a coloniilor în favoarea învingătorilor. Semnate de Austria, Anglia, Franța, Portugalia, Prusia, Rusia și Suedia, documentele Congresului stabileau principiul legitimismului, invocat ca suport juridic al restaurării și menținerii monarhiilor absolute, și, printr-un tratat între Prusia, Rusia și Austria (26 septembrie 1815) se puneau bazele Sfintei Alianțe, al cărei scop era suprimarea mișcărilor revoluționare și menținerea hotărârilor Congresului. Se inaugura
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
pe fluviile internaționale, interzicerea comerțului cu sclavi, recunoașterea neutralității permanente a Elveției. - Congresul de la Paris (1856) la care au luat parte Franța, Anglia, Austria, Rusia, Turcia, ca și reprezentanții Sardiniei și ai Prusiei, a pecetluit sfârșitul Sfintei Alianțe și a legitimismului și înlocuirea lor cu „Concertul european", în care regula era cea a consensului marilor puteri. S-a adoptat o declarație care reprezintă prima codificare a normelor juridice privind războiul maritim; S-a stabilit regimul Dunării ca fluviu internațional, favorizând marile
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
învățământul liceal, a îmbrățișat cariera publicistică. A lucrat pentru foaia catolică Élet ("Viața"), apoi, împreună cu Milotay István, a înființat foaia Magyarság (Ungurimea), care a fost unul din cotidianele de vehementă critică a regimului - situat în dreapta orientării politice, respectiv de partea legitimismului monarhic. În 1934, excelentul publicist Milotay, din păcate de un caracter îndoielnic, a părăsit ziarul împreună cu o parte dintre colegi și a înființat foaia Új Magyarság ("Noua Ungurime") care îl sprijinea pe Gömbös și guvernul acestuia. Milotay a devenit deputat
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
partid, în 1885, a eșuat brusc, anii 1890 au fost, în schimb, marcați de primele încercări reale de a organiza o mișcare creștin-democrată. La bază se aflau "preoții democrați": Trochu, Calippe, Lemire, Naudet, Pastoret, Gayraud, Garnier, Dehon, Six. Descendenți ai legitimismului intransigent și social, ultramontani, mulți dintre ei trecuți prin Acțiunea Cercurilor, acești preoți tineri, născuți după 1850, s-au detașat treptat de cauza monarhiei. Cîțiva au intrat în Parlament, cum ar fi abatele Lemire, deputat de Hazebrouk între 1893-1928, sau
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
poetul află un climat românesc "cum nu mai exista la vreo altă universitate din lume", aceasta fiind o instituție care "propunea o înțelegere a Răsăritului și împingea atitudinea intelectuală în această direcție". Aici descifrează în continuare Cornel Ungureanu "Eminescu descoperea legitimismul gândirii sale răsăritene". Care trebuie pus în relație cu faimoasa religiune asiatică la care ajunge prin Schopenhauer și prin Maiorescu ("A treia prelecțiune ținută de d. Maiorescu a avut ca temă budhismul" se consemnează în nr. 1 al Convorbirilor, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
pe măsura unui om nou, omul socialist al secolului XX. Cei care nu înțeleg, din obtuzitate sau din interese de alt ordin, vorbesc în pustiu.“ (Scînteia, 7 octombrie 1971) „Problema guvernării în țara noastră a fost rezolvată pe calea unui legitimism absolut. România este statul socialist al oamenilor muncii, poporul este cel care conduce. Pentru prima oară în istorie a fost consfințită unitatea deplină între guvernanți și guvernați. Nu există nici o deosebire, conducătorii partidului și statului sunt indestructibil legați de interesele
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
aceste se știe din relațiile medicului venețian că, cu toată gloria și lunga sa domnie, Ștefan a trebuit să asigure prin călău urmarea fiului său pe tron. Cu venirea lui Ștefan cel Tânăr pare a fi prins oarecare slabe rădăcini legitimismul luminatei roade de Mușatin. Însă acesta moare otrăvit de chiar Doamna sa, înțeleasă cu boierii."19 Discordia dintre boieri a produs necurmate lupte pentru tron, meteahnă care va fi moștenită în pseudodemocrația din secolul al XIX-lea și din cele
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
de Mușatin. Însă acesta moare otrăvit de chiar Doamna sa, înțeleasă cu boierii."19 Discordia dintre boieri a produs necurmate lupte pentru tron, meteahnă care va fi moștenită în pseudodemocrația din secolul al XIX-lea și din cele următoare. Lipsind legitimismul domnesc în stare să mențină echilibrul între antitezele din sânul aristocrației, discordia a produs un gol etnic pe care s-au grăbit totdeauna să-l umple străinii. Boieri ambițioși veneau să cucerească tronul cu ajutor străin, meteahnă exploatată magistral de
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
în fine, multe Cronici s-au dovedit cît se poate de utile în dezideologizarea criticii noastre literare. Venite din partea lui Călinescu, observații care astăzi pot să pară banale, au avut importanța lor în acea vreme. A afirma, de exemplu, că legitimismul lui Balzac ori misticismul lui Tolstoi nu i-a împiedicat să-și zugrăvească obiectiv epoca reprezenta o întoarcere a judecății critice la adevărul ei esențial. Limba de lemn era fisurată de modul tot mai liber în care Călinescu reîncepea să
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
nici între comerțul cinstit și speculă. Cât despre literatură, faptul că Marx aflase de la Balzac mai multe despre economie decât de la toți economiștii luați la un loc, mi se părea că e cu atât mai bine pentru Balzac, al cărui legitimism desigur că nu-i plăcuse lui Marx sau Engels, după cum nici lui Lenin nu-i plăcuse în Tostoi "moșierul scrântit întru Cristos". Dar era Lev Nikolaevici o "oglindă a revoluției ruse"? Era! Perfect! \ Surâdeam în sinea mea. Știam că aceste
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
convinși, dar se deosebea de aceștia prin vederi politice de perspectivă și larg orizont. În principiu - spune A. V. Fadeev - el era partizanul menținerii „sistemului vienez”, pe care însă nu-l privea dogmatic, asemenea ideologilor aristocrației feudale aflată pe poziția legitimismului. Canning era unul din puținii conservatori care au înțeles condamnarea istorică a unor state constituite în Evul Mediu, cum erau Spania, Austria și Turcia. Pentru el era clar că pe ruinele vechilor imperii vor apare noi state, care vor avea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
autonomi. Să facă dreptate actorilor, acesta este crezul tuturor acestor sociologi care doresc să restaureze partea de voință, de intenție, de proiect și de conștiință, împotriva unei viziuni "deterministe": Hennion (1993, 2001), Boltanski (1990), Heinich (2001), Menger (1997), Boudon (1995). Legitimism • Legitimism și mizerabilism Potrivit criticii aduse de Jean-Claude Passeron și Claude Grignon (1989), foști coechipieri ai lui Bourdieu, acesta din urmă adoptă un punct de vedere "legitimist", supraestimând efectele capitalului cultural în jocul social și negându-le culturilor "dominate" orice
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Să facă dreptate actorilor, acesta este crezul tuturor acestor sociologi care doresc să restaureze partea de voință, de intenție, de proiect și de conștiință, împotriva unei viziuni "deterministe": Hennion (1993, 2001), Boltanski (1990), Heinich (2001), Menger (1997), Boudon (1995). Legitimism • Legitimism și mizerabilism Potrivit criticii aduse de Jean-Claude Passeron și Claude Grignon (1989), foști coechipieri ai lui Bourdieu, acesta din urmă adoptă un punct de vedere "legitimist", supraestimând efectele capitalului cultural în jocul social și negându-le culturilor "dominate" orice autonomie
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
inevitabil un punct de vedere de sus, cel mai global care poate exista, având cea mai ridicată pretenție de universalitate. Sociologul este prin asta determinat să supraestimeze ceea ce ține de propria sa cultură, ajungând chiar să alunece uneori într-un legitimism flagrant și să facă (fără voia lui) jocul dominanților. Cultura este, fără îndoială, supraevaluată în ceea ce privește forma ei școlară și influența ei reformatoare (atât pentru societate, cât și pentru individ). Sociologul poate, la rigoare, să joace un rol de "stricător de
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
217. Lege, 20, 30, 32, 35, 53, 56, 66, 101, 179, 190, 192, 196, 205-206, 208, 218-219, 228-230, 236, 241, 249, 256. Legitimare, 43, 54, 80, 129, 149, 193, 207, 212, 215, 219, 253-254, 258, 265, 274, 279, 283, 294. Legitimism, 287, 311. Legitimitate, 9, 13, 48, 70, 118, 131, 177, 181-182, 203, 205, 207, 212, 219, 227, 278, 283. Limbă, 10, 17-20, 24, 28-29, 79, 131, 151, 205, 228. Literatură, 7, 33-34, 52, 76, 118, 150-151, 164, 171, 254, 278
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]