104 matches
-
se întrepătrund, poetul încercând resacralizarea unor realități ontologice profane. A studiat foarte mult, a citit și mai mult, a descoperit, acum în declinul vieții, tremurul lăuntric, flacăra melancolică din meditații cu vibrații majore. Simplu, curgător, fără prejudecăți și țâfne academice. Literalitatea textului poartă o suită întreagă de trăsături omologate sub umbrela liricii moderne, o înnoire trecută prin instanțe poetice proprii, reinventând un limbaj poetic dens, de sfâșiere la nivel senzorial. Până și orașul are o atmosferă bacoviană, plumburie. Întâlnim și versuri
VOLUM DE POEZIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Frigul_insingurarii_volum_llelu_nicolae_valareanu_1381527977.html [Corola-blog/BlogPost/352433_a_353762]
-
data zilei prezentării. Dacă acceptarea nu este datată, posesorul, pentru a păstra dreptul de regres împotriva giranților și împotriva trăgătorului, trebuie să ceară să se constate această lipsă printr-un protest făcut în timp util." Pct. 166. - Pentru respectarea principiului literalității obligației cambiale, acceptarea trebuie să fie scrisă pe fața (recto) cambiei și să poarte semnătura trasului. ---------- Pct. 166 a fost modificat de pct. 20 al art. I din NORMA nr. 7 din 5 iunie 2008 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr.
EUR-Lex () [Corola-website/Law/125319_a_126648]
-
girul său și girurile, ulterioare unui gir în alb care se găsește în șirul acestora, pentru a lua el locul giratarului din girul în alb." 20. Punctul 166 se modifică și va avea următorul cuprins: "Pct. 166. - Pentru respectarea principiului literalității obligației cambiale, acceptarea trebuie să fie scrisă pe fața (recto) cambiei și să poarte semnătura trasului." 21. Punctul 167 se modifică și va avea următorul cuprins: "Pct. 167. - Acceptarea trebuie întotdeauna să se exprime prin cuvântul «acceptat» sau expresiile echivalente
EUR-Lex () [Corola-website/Law/200836_a_202165]
-
data zilei prezentării. Dacă acceptarea nu este datată, posesorul, pentru a păstra dreptul de regres împotriva giranților și împotriva trăgătorului, trebuie să ceară să se constate această lipsă printr-un protest făcut în timp util." Pct. 166. - Pentru respectarea principiului literalității obligației cambiale, acceptarea trebuie să fie scrisă pe fața (recto) cambiei și să poarte semnătura trasului. ---------- Pct. 166 a fost modificat de pct. 20 al art. I din NORMA nr. 7 din 5 iunie 2008 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr.
EUR-Lex () [Corola-website/Law/206868_a_208197]
-
data zilei prezentării. Dacă acceptarea nu este datată, posesorul, pentru a păstra dreptul de regres împotriva giranților și împotriva trăgătorului, trebuie să ceară să se constate această lipsă printr-un protest făcut în timp util." Pct. 166. - Pentru respectarea principiului literalității obligației cambiale, acceptarea trebuie să fie scrisă pe fața (recto) cambiei și să poarte semnătura trasului. ---------- Pct. 166 a fost modificat de pct. 20 al art. I din NORMA nr. 7 din 5 iunie 2008 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr.
EUR-Lex () [Corola-website/Law/201129_a_202458]
-
cât se poate de limpede, mesajele transmise de el sunt, prin însăși natura lor, fie greu de descifrat (e.g. "În fața legii"), fie transcend orice interpretare (e.g. Odradek în "Grijile tatălui de familie"). Theodor W. Adorno evidențiază astfel contrastul dintre « principiul literalității » și caracterul abscons al mesajului: De sub imperiul acestei rigidități lingvistice ies, bineînțeles, scrisorile intime și jurnalul, unde folosirea figurilor de stil nu contituie o raritate. După cum s-a văzut, Milena este asemuită unei flăcări sau unui cuțit care schingiuiește, iar
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
ființelor imaginare". Kafka nu folosește metafore în creațiile sale, ci mai degrabă reifică metafora, prin apelul la imagini concrete. Spre exemplu, Gregor Samsa nu se simte un gândac, ci devine unul, deci metafora este interpretată literalmente. Conform lui Adorno, principiul literalității amintește de exegeza iudaică a Torei. Walter Sokel consideră că în "Metamorfoza" se realizează de fapt o « contra-metamorfoză », pentru că metafora este deja o transfigurare a lumii prin intermediul gândului, iar Kafka preia această transfigurare și o aduce înapoi în realitatea palpabilă
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
ne onora antecesorii Istoricul literar Literary historian Nadeem Nuaime consideră rolul grupului în schimbarea criteriilor esterice ale literaturii arabe: Concentrându-se pe om mai degrabă decât pe limbă, pe umanitate mai degrabă decât regulă și pe spirit mai degrabă decât literalitate, școala mahgar (de emiranți arabi) este considerată a fi fost un catalizator ce a grăbit literatura arabă din clasicismul prelungit în era modernă. Are ca scop promovarea drepturilor imigranților, servicii sociale la nivel de comunitate, materiale educaționale care să reflecte
Comunități arabe din Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/331995_a_333324]
-
7 (1988), Freiburg/München, 1988, p. 173 194. ISSN: 0342-0299. ISBN 3-495-45047-5. 2. Eminescu und der “Bruch” des modernen europäischen Bewusstseins, în “Dacoromania. Jahrbuch für östliche Latinität”, nr. 8, 1991, Freiburg/München, p. 97 114. ISSN: 0342-0299. ISBN 3-495-45047-5. 3. Literalitate și creativitate lexicala în Parimiile lui Dosoftei, în “Dacoromania. Jahrbuch für östliche Latinität”, nr. 10 (1993), Freiburg/München, p. 85 96. ISSN: 0342-0299. ISBN 3-495-45047-5. 4. Die rumänische Lexikalisierung von griechischen suneidesis, în vol. “Septième Congrès Internațional d’Etudes du
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]
-
de astă dată ecuația care se impune este „poezie = gen liric”. Din toate aceste definiții „canonice” ale conceptului discutat, transpare cu claritate faptul că, fără excepție, limbajul poetic a fost asimilat în mod restrictiv cu un spațiu al motivării, al literalității, lirismului și antiprozei, al conotației și obscurității semantice; în aceste condiții, modelul propus de Gheorghe Crăciun este cu atât mai util cu cât lărgește sfera conceptului și înlătură frontiere artificial create și impuse. Ipoteza de la care pornesc considerațiile sale este
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
a vorbit, în legătură cu modelul poetic propus de el în Le parti pris des choses (De partea lucrurilor, cum inspirat s-a tradus), despre un veritabil „realism poetic” (Picon). Însă ceea ce devine mai semnificativ, până la urmă, este tocmai modul în care „literalitatea” se convertește treptat în opusul său: în „fabulă” și în „ficțiune”. Vom încerca să explicăm pe larg în cele ce urmează modul de funcționare al acestui mecanism în doi timpi (de altfel tentative în acest sens au mai existat, și
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
această „poezie a obiectului” nu urmărește să spună mai mult decât ceea ce spune, ea își dezvăluie resursele halucinatorii, spectrale. Mai mult decât atât, elementul care favorizează evaziunea în ficțiune și stârnește verva imaginativă pare a fi tocmai această asumată (jucată?) literalitate. Pe scurt, tocmai onestitatea descriptivă cu care este înfățișat obiectul îl situează, în ultimă instanță, la granița dintre două teritorii: lumea scrisă și lumea nescrisă. Din această cauză, despre portocala din fragmentul abia citat putem spune, împrumutând o formulare foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
p. 58) Se știe că un text există ca atare în măsura în care e citit. Actuala eră tehnologică a produs schimbări esențiale în receptarea textului (literar sau nu) și, implicit, în elaborarea lui. Efectul pervers este următorul: cititorul se trezește prizonier al literalității textului (ce e scris e scris!). Presa nu numai că încurajează acest fenomen, dar îl și trăiește la modul cel mai concret, reglându-și dinamica și procedeele în funcție de publicul-țintă. 1.3. Ambalajul informației 1.3.1. Stil și subiectivitate Să
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
lagărelor și închisorilor secolului recent încheiat, Todorov (1995) reliefează două forme de amintire. Într-o primă formă, evenimentul poate fi păstrat literal, astfel că un segment tragic al trecutului individului sau al grupului din care face parte este păstrat în literalitatea sa. Este, desigur, o sarcină doliul, însă cel care nu reușește să scape de comemorarea obsedantă a unui trecut dureros refuză trăirea prezentului. În acest caz, adevărul rămâne un fapt intranzitiv care nu duce dincolo de el însuși. Într-o a
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
raportat nu există decât prin discursul care citează, care construiește, așa cum îl înțelege, un simulacru de discurs citat. Printr-o punere deosebită în context, prin intonație, decupaj... se poate deturna complet sensul unui text, care, din punct de vedere al literalității, nu se îndepărtează totuși de original. Provincialii lui Pascal sunt ilustrarea perfectă a acestui fapt. În discursul direct, citatul presupune ca raportorul să disocieze cele două situații de enunțare, cea din care citează și cea citată. Citatul face să coexiste
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
224-226; până la nota următoare citatele sunt extrase din acest articol. 308 Idem, "Neamul românesc și Facla jidovească", în Scrieri 23, p. 110. 309 Angenot observă că "transpunerea metaforică are, în general, ca efect, introducerea unei asocieri polemice care se adaugă literalității textului, ca o argumentare indirectă". Autorul insistă asupra dublei funcții a metaforei: expresivă și ideologică, semnalând că "alegerea câmpului metaforic departe de a fi determinat doar de legile analogiei poate apărea ca o simptomă ideologică și, la limită, ca un
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
alta, chiar și când eșuează, devenind monstruoase. Atunci când poezia e doar formă, cuvânt ce din coadă o să sune, biruitor e "cadavrul". Dar, cum spunea Francis Ponge, poezia trebuie să fie rage de l'expression, adică, în limbajul gramatologiei lui Derrida, literalitate. Imaginea literalității ființei ca tăcere o găsim în insula lui Euthanasius, unde îndrăgostiții ajung "dezbrăcați", într-o lume devenită lumen, transparentă. Mircea Eliade a sesizat ambivalența insulei eminesciene, deopotrivă "cea mai desăvârșită viziune paradiziacă din literatura românească", împlinire a clipei
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
și când eșuează, devenind monstruoase. Atunci când poezia e doar formă, cuvânt ce din coadă o să sune, biruitor e "cadavrul". Dar, cum spunea Francis Ponge, poezia trebuie să fie rage de l'expression, adică, în limbajul gramatologiei lui Derrida, literalitate. Imaginea literalității ființei ca tăcere o găsim în insula lui Euthanasius, unde îndrăgostiții ajung "dezbrăcați", într-o lume devenită lumen, transparentă. Mircea Eliade a sesizat ambivalența insulei eminesciene, deopotrivă "cea mai desăvârșită viziune paradiziacă din literatura românească", împlinire a clipei de iubire
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
decodate... “textul modern, scriptibil, acel text-producție a cărui generare continuă În actul lecturii, prezent perpetuu asupra căruia nu se poate așeza În nici un caz definitivul, este textul care se transformă În propriul sau referent, care se povestește pe sine, invocîndu-și literalitatea sau chiar generarea” (Cristina Hăulică) Iată un astfel de text-generator „și apa unde-au fost căzut / În cercuri se rotește/ Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. și din adînc necunoscut / un mîndru tînar crește” Știm de la romantici: clarul apei povestește ceva
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
picior de plai pe-o gură de rai", care a fost adesea invocată în istoria transferurilor noastre culturale ca etalon al intraductibilității, e aici translată fără probleme 50, cu convingerea că simpla transpunere "cuvânt cu cuvânt și de o extremă literalitate"51 va fi suficientă ca să asigure transmiterea tuturor sensurilor. Ca și cum o literatură națională abia inventată, scrisă într-o limbă obscură, s-ar putea comunica fără rezistențe și fără rest, într-un proces de transfer aproape imperceptibil. Trebuie însă să definim
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
6, dar și obiectivul organizației, acela de a înlesni accesul membrilor la "cercetarea științifică, în vederea discutării unor răspunsuri reale la anumite întrebări"7. Sensul acestor stipulări, apreciază Griffin, nu trebuie înțeles, la acel moment "timpuriu" al începutului noului domeniu, în literalitatea sa, ci ca "preocupare pentru (obținerea - adăugirea mea) respectabilității în context academic, mai degrabă decât ca pe un imbold de a descoperi legile eficacității în oratorie"8. Cursurile de oratorie constituiau simple "ghiduri practice" pentru cei interesați în a influența
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
și cuprinzând lucrările tipărite ale numitului poet: și așa și pentru toți ceilalți"278. Trimiterea la carte înțeleasă ca obiect propriu-zis delimitează fără drept de apel sfera discuției. Jocul pe care-l putem practica astăzi, îndreptățiți de text să considerăm literalitatea obiectuală a volumelor drept o premisă a literarității lor, nu este gratuit. Cum vom vedea ulterior, referirile la conținutul volumelor vor dezvolta ideea ca pe un bun câștigat. O dată cu Jonathan Swift își pierde din soliditate, chiar în rândurile scriitorilor practicanți
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de sugestie și expresivitate, adresânduse imaginației și sensibilității lectorului; atributele definitorii sunt: - ficționalitatea - trăsătură esențială a textului artistic, care nu desemnează referenți reali, ci își creează propriul referent imaginat, în raport mimetic sau nonmimetic cu lumea fizică, cu universul uman; - literalitatea - caracteristică indusă prin funcția predominant poetică a comunicării artistice, prin finalitățile estetice - constă în degrevarea limbajului de scopurile pragmatice și constituirea nivelurilor multiple de semnificare; se manifestă ca reunire a nivelului expresiei cu cel al semnificațiilor, generând un sistem de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Ea este organizată ca structură textuală complexă, cu straturi multiple de semnificare. Sintagma opera literară denumește și totalitatea creațiilor artistice ale unui scriitor. Caracteristicile operei literare Funcția definitorie a textului literar este funcția poetică/funcția stilistică. Aceasta conferă textului atributul literalității, constând în capacitatea limbajului artistic de a sem nifica altceva decât limbajul comun, uzual. Ficționalitatea este o altă caracteristică esențială a creației artistice. Astfel, textul literar nu desemnează referenți reali, ci își creează propriul referent imaginat. Acesta poate imita realitatea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
ci, mai degrabă, o reformulare care păstrează sensul general; aceasta ar explica absența ghilimelelor. Același lucru se întîmplă în cazul fragmentului care urmează ("Ba nu, îi dă replica"), despre care putem presupune că restituie conținutul vorbelor lui Kailash și nu literalitatea lor. Textul stabilește, astfel, o distincție clară între acest tip foarte particular de discurs direct, fără marcă tipografică, care redă substanța vorbelor citate, și "adevăratul" discurs direct, cu italice și între ghilimele de la sfîrșitul textului: acesta din urmă pretinde restituirea
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]