179 matches
-
Ambele modele sunt avantajoase. Permit reliefarea, după intenția purtătoarei, a întregii game de atracții: picior complet ori doar o parte, fese apetisante și unduitoare pe scheletul purtător ori lătărețe, care să umple patul cum se vrea în lumea arabă, mijlocel lăbărțat sau tras ca prin inel și unduitor, buric ornat cu metale prețioase din materiale de tot felul, chiar sintetice, cu sau fără curea la cingătoare, cu nasturi sau cu fermoare... Fusta se poate crăpa până peste limita obișnuita, în funcție de cât
VĂ RECOMAND MATERIALUL REZISTENT! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Va_recomand_materialul_rezistent_.html [Corola-blog/BlogPost/375129_a_376458]
-
și vor să te simți bine. Sharon îmi corectează latura umilă a tonului politicos: • - “Lo omrim caha ba aretz! Nu se vorbește așa în Tara. • - Yalla tishal ata! Cadima! Hai, dă-I înainte, comanda tu, îi spun. Sharon întinde picioarele lăbărțate se lăsă ușor pe spate și ridică o mână în direcția ospătarului: - Tavili harif vaksha. Hei, Adu-mi condimente! Secretul constă în a spune repede la limita dintre autoritar și familiaritate iar ultimul cuvânt desemnează prin mutilarea lui “bevakasha” o
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/sa-vezi-mirosul-unei-pasari/ [Corola-blog/BlogPost/93372_a_94664]
-
și cum, probabil, era cea al cărui nume îl purta cu semeție, regina egiptenilor. Îmbrăcată elegant, coafată la marele fix, cu manichiură impecabilă, mereu asortată la pantofi, curea și poșetă, dând clasă tuturor gâsculițelor ca mine, îndrăgostite de blugi, tricouri lăbărțate și pantofi sport. - Este imposibil să te simți feminină în pantaloni, dragă, îmi arunca peste blatul lucios al biroului ei mărginit de două ghivece cu orhidee mereu în floare. Gândește-te numai câte posibilități ai avea la ciorapi: cu dungă
O ADEVĂRATĂ LADY de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1490273408.html [Corola-blog/BlogPost/378693_a_380022]
-
mireasmă. Prin jurul meu e colb amar și trudă, În creștet nici-un înger nu coboară Cu bozi în păr nu văd o paparudă Și chiar regina vântului e chioară. Căsoaie mari, cu pântece bălțate Sudalme sure bucură peisajul, Poemele sunt frânte, lăbărțate, Pe vârfuri e actor cabotinajul. Și nimeni nu visează o minune. Un boloboc de logică e traiul, Pe-aici e mort și timpul în tăciune Și luna nu-și mai vântură mălaiul. Ci tu ești doar un pumn de sărăcie
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 by http://confluente.ro/ion_pena_1487583813.html [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
bancă. Curând începură să apară și călătorii. Așteptau cu toții în picioare. Bura. În colțul străzii, un afiș cât silueta unui om aținea calea trecătorilor. Cu un zâmbet salvator întins pe tot obrazul, eligibilul îi încuraja îndemnându-i cu un sloganul lăbărțat, să fie mândri. Iritat, Platon îl contemplă un timp, apoi se întoarse cu spatele. Minutele se scurgeau fără grabă. Începea să se însereze și norii deveneau tot mai întunecați. În sfârșit un microbuz opri în fața hotelului și șoferul îi anunță
CEAȚA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1471579881.html [Corola-blog/BlogPost/342751_a_344080]
-
dar n-o înregistră"), altele, ca o ghilotină: „Femeia avea părul cărunt, tuns băr¬bătește, ochelari cu rama neagră de baga, un nas mare, borcănat și buzele nerujate. Picioarele groase ca niște butuci îi erau încălțate cu papuci de casă lăbărțați". De altfel, arta portretului și farme¬cul povestirii fac din Casa Diamant, Vanessa Beri și Chipul, romane, în fond, impecabile. Mai mult, în romanul din 2010, Magdalena Brătes¬cu dezvoltă un discurs critic prin intermediul unor personaje-raisonneuri; Alex Diamant e unul
POPULAŢIA FLĂMÂNDĂ, ZIARISTUL ŞI ACTRIŢA de ION HOLBAN în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_holban_1411388099.html [Corola-blog/BlogPost/375147_a_376476]
-
membrilor ei, în loc să răspundă politicos și laconic „fine, thanks” sau, simplu, „Gut”. „Ce treabă ai matale să știi cum e ziua mea?”se pare că i-ar fi ripostat un german morocănos unui român perplex, ca răspuns la un „Bună ziua!” lăbărțat. Concluzia mea, cel puțin în ce privește limba vorbită, este că românii sunt mai sprinteni decât mai toate celelalte „popoare migratoare”. E o dovadă de istețime că ne place să comunicăm, chiar dacă uneori ne mai ia gura pe dinainte. Din păcate, în
POLIGLOŢIA ROMÂNESCĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 704 din 04 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Gabriela_calutiu_sonnenberg_poliglo_gabriela_calutiu_sonnenberg_1354605235.html [Corola-blog/BlogPost/351670_a_352999]
-
continuare prin termenul vechi și expresiv de jidani, care este tot așa de puțin ofensator ca englezescul Jews sau franțuzescul Juifs. N.B.Țiganii din România postdecembristă, sătui până peste cap de vechiul etnonim (aproximativ același în toate limbile europene pentru lăbărțatul neam gitănesc), au pretins că sunt romi și că așa este normal să li se spună în acte și în adresarea cu schepsis. De unde grava confuzie cu termenul român în ediție prescurtată, precum și lăturile pe care (intenționat sau din neștiință
RASISMUL, SAU MULT ZGOMOT PENTRU NIMIC de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 by http://confluente.ro/george_petrovai_1463413960.html [Corola-blog/BlogPost/381013_a_382342]
-
că soră-mea era sperioasă sau poate că mama făcea exces de grijă față de noi. Eu însă știu bine că nu mă speriam deloc, cînd mă trezeam noaptea. Mă uitam în sus. La luminița micii lămpi abia zăream ba umbra lăbărțată a unei mobile, ba un fel de piele de oaie atîrnînd într-un cuier, ba lustra ca un hultan cenușiu prăpăstuit către fereastra difuză. Și mai ales pereții erau minunați. Nu li se vedeau muchiile, colțurile, așa că nu mai eram
NIŞTE AMINTIRI de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Niste_amintiri.html [Corola-blog/BlogPost/348220_a_349549]
-
fruntea listelor electorale postdecembriste și aleși, paradoxal, de multe ori, în unanimitate, expresie atât de la modă în iepoca de aur. Și se mai și miră, bietul popor mioritic, fascinat sine die de chipul comunistului cu față umană și cu surâs lăbărțat, că nimic nu mai merge în țara asta! Cu siguranță că despre acest prozator, cu nerv de povestitor înnăscut și cu vână de eseist temerar nu mai puțin viguros și documentat, se va mai vorbi. Ion Ifrim a pășit cu
ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 534 din 17 iunie 2012 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni_ion_ifrim_ioana_voicila_dobre_1339966707.html [Corola-blog/BlogPost/358243_a_359572]
-
să citească ce am subliniat eu! Am înțeles toa’șu colonel! i-a răspuns Bestia. A pregătit dosarul întocmai celor solicitate de către superiorul său și mi l-a băgat sub nas: ‒ Citește, mocofane! Pe hârtie fusese așternut un scris ușor lăbărțat, aproape neîngrijit, aplecat către stânga. Scris de trădător, de om al dracului, schimbător, după cum spuneau unii grafologi. Și am citit ce scria; ia te uită-aicișea: ‒„Subiectul are o atitudine dușmănoasă și subversivă față de ordinea de stat și, ori de câte ori are ocazia
„REVOLUȚIA” MEA- (UN ROMAN MAI ALTFEL, MAI PUȚIN ROMANȚAT) de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 by http://confluente.ro/nicolaie_dinca_1471276141.html [Corola-blog/BlogPost/368515_a_369844]
-
fraze. Culmea: te strădui acușica s-o potolești, să-i împingi stăviliarea-n vîrtej, să asuprești belșugul îndelung rugat să te potopească. Muncești să împlinești o formă gustoasă, plăcută cititorului, fratelui tău gea- măn și călău. Construiești baraje joviale. Altfel devii lăbărțat, te-ntinzi ca rîia, pecetluiești pecingini, proclami invazii de lăcuste vorace...
Zice-se că te-ai uzat: pa și pusi, dom'le (1) by Emil Brumaru [Corola-website/Imaginative/15067_a_16392]
-
Gellu Dorian Ea nu ostenește Stă lăbărțată în mine ca într-o cofetărie în care o fată linge înghețată după înghețată, nu se topește, rămîne pînă cînd ies înclinat ca o umbră chiar dintre picioarele ei, nu ar dori să mă ridice, ci să mă culce în
Pustia by Gellu Dorian [Corola-website/Imaginative/4366_a_5691]
-
și cum, probabil, era cea al cărui nume îl purta cu semeție, regina egiptenilor. Îmbrăcată elegant, coafată la marele fix, cu manichiură impecabilă, mereu asortată la pantofi, curea și poșetă, dând clasă tuturor gâsculițelor ca mine, îndrăgostite de blugi, tricouri lăbărțate și pantofi sport. - Este imposibil să te simți feminină în pantaloni, dragă, îmi arunca peste blatul lucios al biroului ei mărginit de două ghivece cu orhidee mereu în floare. Gândește-te numai câte posibilități ai avea la ciorapi: cu dungă
MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU by http://confluente.ro/articole/mihaela_alexandra_ra%C5%9Fcu/canal [Corola-blog/BlogPost/381564_a_382893]
-
și cum, probabil, era cea al cărui nume îl purta cu semeție, regina egiptenilor. Îmbrăcată elegant, coafată la marele fix, cu manichiură impecabilă, mereu asortată la pantofi, curea și poșetă, dând clasă tuturor gâsculițelor ca mine, îndrăgostite de blugi, tricouri lăbărțate și pantofi sport.- Este imposibil să te simți feminină în pantaloni, dragă, îmi arunca peste blatul lucios al biroului ei mărginit de două ghivece cu orhidee mereu în floare. Gândește-te numai câte posibilități ai avea la ciorapi: cu dungă
MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU by http://confluente.ro/articole/mihaela_alexandra_ra%C5%9Fcu/canal [Corola-blog/BlogPost/381564_a_382893]
-
ne mânjește egalitarismul dictatorial; ele se exprimă în contextul contrastelor pe care corupția ni le evidențiază și nu prin firimiturile cu care vor ei să ne scoată ochii cârpind bugetul pe care tot de la noi îl storc prin cel mai lăbărțat și mai abuziv regim de taxe din istoria noastră. Birocrația, total răuvoitoare populației și progresului economic, a ajuns atât de acerbă încât, atunci când amintim de Guvernul României, nu poate fi vorba în nici un caz de o gestionare a bunului comun
CINE E CÂŞTIGĂTORUL? de CORNELIU LEU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 by http://confluente.ro/corneliu_leu_1417599425.html [Corola-blog/BlogPost/362401_a_363730]
-
petec de hârtie de dictando - o adresă de medic și un telefon pe manșeta de sus - sunt așezate cu mână tremurândă ultimele licăriri de gând, rânduri înghesuite, șterse, suprapuse și reluate pentru a le închega coerent, o caligrafie căznită și lăbărțată de care trebuia să se „țină aproape”, fără să facă rabat condamnabil. Iată-le: „Înainte gândeam, când eram tânăr și în putere, că pământul mă umbrește pe mine. Acum, cu resemnare, îmi plec capul. Fac degeba umbră pământului!”... „Cum consider
ION DOREL ENACHE-ANDREIAŞI, ULTIMILE EMAIL-URI!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 by http://confluente.ro/Ion_dorel_enache_andreiasi_ultimile_email_uri_.html [Corola-blog/BlogPost/370930_a_372259]
-
nu-și mai aducea aminte când fusese acolo ultima dată, nu mai mâncase nimic demult, nici apă nu mai pusese în gură, așa că nu-l deranja frântura de constatare ce se pierdu în fadul înconjurător. În mod ciudat însă, oglinda, lăbărțată acum în peisajul pauper, își păstrase poziția. Abia după ceva timp realizase că se micșora grozav spațiul. Își impuse un dram de vigoare și cercetă pipăind pereții. Acolo unde o amintire incertă îi spunea ceva de o fereastră acoperită cu
VOLUNTARUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1476602181.html [Corola-blog/BlogPost/376996_a_378325]
-
ei, căci doar sîntem „geantă” latină). Pe alte meleaguri șpaga există, dar mai pipernicită și, în orice caz, mai pitită, mai pe șestache, mai în surdină. La noi e pe față, cu poalele sumese, cu șlițul desfăcut. Și este astfel, lăbărțată, unde vrei și unde nu vrei: cînd o dăm poștașului, care ne aduce pensia, cînd popa nu ne taie chitanță la molifta prostului (pardon, postului), cînd vin muncitorii de la firmă să ne instaleze termopane, cînd o dăm șoferului, deși avem
ŞPAGARIADA, EPOPEEA NAŢIONALĂ de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 370 din 05 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Spagariada_epopeea_nationala.html [Corola-blog/BlogPost/348215_a_349544]
-
care Lam este bine cunoscut, alătură aspecte ale fințelor umane, animalelor și plantelor, creând creaturi hibride și monstruoase. Compoziția densă, creează un simțământ de claustrofobie, în timp ce formele rămân dificil de diferențiat. Membrele personajelor sunt alungite și nedefinite, în timp ce pe picioarele lăbărțate sunt mult accentuate, fesele sunt sferice iar fețele sunt inspirate din măștile africane. În plus, calitatea iradiantă a compoziției sporește simțământul de ambianță tropicală sugerat de pictură. Cu toate acestae, "Jungla" nu dorește să descrie un primitivism al Cubei. Mai
Wifredo Lam () [Corola-website/Science/311293_a_312622]
-
ne târam mai departe. Am ajuns iarăși În salon și m-am repezit la WC. Acolo, mizerie cruntă și Întuneric beznă. Puțea Îngrozitor! Chinuită de Împrejurări, mi-am dat totuși drumul. La ieșire, am șters Încălțările, un fel de ghetuțe lăbărțate, pentru a nu mirosi cumva. Am avut noroc. Nu urcaseră toți copiii, iar supraveghetorul fuma Încă În curte. Pe toți ceilalți, pe care i-a surprins că și-au făcut nevoile fără voia sa, i-a bătut cu nuiaua la
Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
comedie”, conform autobiografiei lui Chaplin. „N-am avut idee ce machiaj să îmi fac. Nu mi-a plăcut cel de reporter (în „Making a Living”). Cu toate acestea, în drum spre dulap, m-am gândit să îmi pun niște pantaloni lăbărțați, pantofi mari, un baston și un melon. Am vrut ca totul să fie contadictoriu: pantalonii foarte largi, haina strâmtă, pălăria mică, iar pantofii mari. Nu eram decis dacă să arăt tânăr sau bătrân, dar mi-am amintit că Sennett se
Charlie Chaplin () [Corola-website/Science/302485_a_303814]
-
apropie și el și îi trase cu sete un șut în fundul lui trivial (și în clipa aceea avui un surâs de destindere, căci era uimitor cum piciorul scundului Vintilă ajunse atât de sus și se înfipse adânc în acel fund lăbărțat și obscen și îi despică bucile). ",Belitule, îi spuse, pune mâna și omoară-i, muncește, f... pe mă-ta de puturos, cîștigă-ți pâinea, lașule! găinarule!" Asta se înfurie brusc și năvăli cu pumnii asupra lui Vintilă, care se feri și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
exmatriculeze, ei și? O să văd eu ce-o să fac. Nu-i spusei nimic mamei, aveam timp s-o fac atunci când exmatricularea se va produce, n-avea nici un rost să-i dau și ei un aconto. Vinerea următoare afișul reapăru la fel de lăbărțat și obraznic și scena cu molia se repetă: "Intri, declari sau nu, ticăloaso, că tatăl tău e criminal de război? Apoi doi: spui sau nu spui unde se ascunde?" Și cu aceeași lampă pusă în ochi. Iar eu îi dădui
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cozonaci: întâi aprindeai aragazul, lăsai cuptorul la încălzit, apoi opreai flacăra. Abia la sfârșit strecurai capul înăuntru, cu grijă să nu curgă tiparul. „Se-aprobă!“, am admis. Maria s-a apropiat de ecran și-a bătut cu degetul în literele lăbărțate. „Simplu ca bună-ziua. Cotroceni e Muzeul Cotroceni, tocmai s-a deschis o expoziție de pictură acolo, acum două zile.“ „Ce fel de expoziție?“, am insistat. „De flori. Cea mai mare expoziție de tablouri cu flori din colecțiile particulare românești. Vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]