37 matches
-
de ce Dumnezeu nu păcătuiește, deși scrie o groază de poezii zilnice - unele din ele, chiar, deocheate rău de tot. RĂMÂI CU NOI Luca 24:29 Ne naștem în durere și extaz Nemernici, nevoiași, sărmani și goi, Sorbind al mamei zâmbet lăcrimat Dar primul strigat e „rămâi cu noi”. Când printre flori de dalbe primăveri Curtăm iubirea-n fragedul altoi, Beția vieții-o tragem cu nesaț Și uneori suflăm „rămâi cu noi” În vara vieții, apriga vâltoare Ne-aruncă diamante și gunoi
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/daniel_ionita_1479633128.html [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]
-
melodică a versului ieșit din măsura metrică statornicită de vremea marilor critici și, în același timp, fără să uite a sublinia puterea dragostei: "Se-amestecă seve de gând/ și frământările tale/ se contopesc cu frământările mele/ te privesc cu ochiul lăcrimat/ de fericirea de-a te avea/ și-ți ascult respirația.../ pe fruntea gândului/ îți mângâi trupul/ cu seve de dor/ și-ți dăruiesc/ dragostea mea.”/ De dragoste Iată, cititorule, vei asista, citind acest volum de versuri, la un veritabil concert
UN VERITABIL CONCERT DE MUZICI DIVINE! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Farame_de_azima_un_veritabil_concert_de_muzici_divine_.html [Corola-blog/BlogPost/350927_a_352256]
-
tot crezut atotputernic și tenace Precum stejarul ce fălnicește-n zare... Și fost-am chiar așa! Dar ce mai pot eu face Când, fără ține, sufletu-mi tot moare!... Adorm târziu, de mai adorm, în câte-o noapte; În ochii-mi lăcrimați se succed imagini... Stăruitoare vise se transformă-n șoapte Ca niște versuri triste ce-au murit în pagini! Mă-ntorc apoi în mine să văd ce-a mai rămas, De mai sunt șanse dorințele s-alerge, Când, luminându-mă de
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/virgil_ursu/canal [Corola-blog/BlogPost/380339_a_381668]
-
M-am tot crezut atotputernic și tenacePrecum stejarul ce fălnicește-n zare...Și fost-am chiar așa! Dar ce mai pot eu faceCând, fără ține, sufletu-mi tot moare!...Adorm târziu, de mai adorm, în câte-o noapte; În ochii-mi lăcrimați se succed imagini...Stăruitoare vise se transformă-n șoapteCa niște versuri triste ce-au murit în pagini!Mă-ntorc apoi în mine să văd ce-a mai rămas,De mai sunt șanse dorințele s-alerge,Când, luminându-mă de sus
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/virgil_ursu/canal [Corola-blog/BlogPost/380339_a_381668]
-
prăpăd, Vreme de durere peste România. Asculta copile, o poveste sfântă, De la gură sobei, cu cărbuni încinși, Oricât vor dușmanii, nu vom fi învinși, Doina românească și în ceruri cântă. Firule de iarbă, nu vești sfârșitul, Nu primi amarul nostru lăcrimat, Au curs multe lacrimi, dar am învățat Că suntem mai veșnici decât infinitul! Referință Bibliografica: Firule de iarbă / Emilia Amăriei : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2050, Anul VI, 11 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Emilia Amăriei : Toate
FIRULE DE IARBĂ de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 by http://confluente.ro/emilia_amariei_1470943989.html [Corola-blog/BlogPost/383879_a_385208]
-
în mine oful ce se întâmplă în țara mea viața-i care pe care un adevăr ca pâinea. Grădinile noastre plâng după rămurelele rupte de înfulecători noi, cărăm vreascurile că nu-i dă nimeni afară din pantaloni! În oglinzi, portrete lăcrimate oricât ne-am preface putem ignora clocotul? Răscoală-n suflet cine-și mai permite să se sacrifice pentru a face fericit pe cineva? Făgăduința se dezvoltă-ntru-na singura șansă de-a supraviețui rămâne protestul? - Ce trece vremea! În zadar trăim zile
CA O ARCADĂ A ... ARMONIEI! de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 by http://confluente.ro/dumitru_k_negoita_1462902650.html [Corola-blog/BlogPost/381708_a_383037]
-
că l-a descoperit. Este cu mult dotat și încântat, de nervul optic anal. Invenția la brevetat, îndeamnă în lumea lui, a celora frustrați. - Vă îndem să încercați, zice frustratul în lumea lui,convins de-a lui descoperire, chiar o sa lăcrimați. Acesta este un pamflet orice asemănare cu persoane sau subiecte este pur întâmplătoare. Notă explicativa numai pentru frustrați ce folosesc termenul cur în alte scopuri, nu poți face totul cu curul . CUR, cururi, s.n. (Pop.) Șezut, popou. - Lat. culus. Sursa
FRUSTRAREA GENERALULUI (CONTINUARE) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 by http://confluente.ro/Frustrarea_generalului_continuare_gheorghe_serbanescu_1345512414.html [Corola-blog/BlogPost/355118_a_356447]
-
URMA’’ - 2009; ’PODUL’’ - 2010; ’’CUIBARUL CU VISE’’ - 2011; ’’ÎNSFINȚEASCĂ - MII ȚĂRÂNA’’ - 2011; ÎNDULCITELE IUBIRI’’ - 2012; ’’SATULE BURIC DE LUME’’ - 2012; ÎNSFINȚITUL LEMN AL CRUCII’’ - 2013,’’ÎN CUMPĂNA VREMILOR’’,’’ PICURI DE LACRIMĂ’’.-2015 Cărți gata pregătite pentru tipar ’’ICOANELE NEAMULUI ROMÂNESC’’ ’’LĂCRIMAȚII MEI PĂRINȚI’’ ‚’’MODELE DE URMAT’’ Cărți în pregătire:’’COCORII SUFLETULUI’’,’’PE ALTARUL CLIPEI’’ Proză și poezii apărute în revistele: ,,Dor de Dor’’, ,,Dacia Nemuritoare’’, ,,Dacia Magazin’’, ,,Vitralii’’, ,,Astra Blăjeană’’, ,,Agora’’, ,,Apărarea Mureșeană’’, ,,Claviaturi’’, ,, Tezaur’’, ,,Clipa’’ (S.U.A.), Agero (Germania),etc și
MIRCEA DORIN ISTRATE de MIRCEA DORIN ISTRATE în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 by http://confluente.ro/Redactia--Autori/Mircea_Dorin_Istrate.html [Corola-blog/BlogPost/343965_a_345294]
-
Autor: Paulian Buicescu Publicat în: Ediția nr. 2297 din 15 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului La Intrarea Triumfală, L-au primit cu Osanale Așezând inimi și haine la picioare-n a Sa Cale ! După ce-a intrat în Templu, Mântuitoru-a lăcrimat Știind firea omenească predispusă la trădat... EL ce gândurile știe, celor ce-I aduc Slăvirea Știa că aceeași oameni, ÎI vor cere : "Răstignirea !" Acuzat fiind de hulă, față de TATĂL Ceresc I-au dat coroana spinoasă și veșmântul cel "Regesc..." "Treișnouă
CHRISTOS A ÎNVIAT ! de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 2297 din 15 aprilie 2017 by http://confluente.ro/paulian_buicescu_1492283994.html [Corola-blog/BlogPost/354231_a_355560]
-
în mine oful ce se întâmplă în țara mea viața-i care pe care un adevăr ca pâinea. Grădinile noastre plâng după rămurelele rupte de înfulecători noi, cărăm vreascurile că nu-i dă nimeni afară din pantaloni! În oglinzi, portrete lăcrimate oricât ne-am preface putem ignora clocotul? Răscoală-n suflet cine-și mai permite să se sacrifice pentru a face fericit pe cineva? Făgăduința se dezvoltă-ntru-na singura șansă de-a supraviețui rămâne protestul? - Ce trece vremea! În zadar trăim zile
DUMITRU K NEGOIŢĂ by http://confluente.ro/articole/dumitru_k_negoi%C5%A3%C4%83/canal [Corola-blog/BlogPost/381716_a_383045]
-
tot crezut atotputernic și tenace Precum stejarul ce fălnicește-n zare... Și fost-am chiar așa! Dar ce mai pot eu face Când, fără tine, sufletu-mi tot moare!... Adorm târziu, de mai adorm, în câte-o noapte; În ochii-mi lăcrimați se succed imagini... Stăruitoare vise se transformă-n șoapte Ca niște versuri triste ce-au murit în pagini! Mă-ntorc apoi în mine să văd ce-a mai rămas, De mai sunt șanse dorințele s-alerge, Când, luminându-mă de
FĂRĂ TINE de VIRGIL URSU în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 by http://confluente.ro/virgil_ursu_1491249029.html [Corola-blog/BlogPost/380337_a_381666]
-
joacă strâmb iară noi nu ne-am deprins Și hrănește lung nevroza unui spirit ancestral. Vuiet amorțit în vis cu tăceri de gând ascuns Este vorba lui rămasă-n viitor ca și-n trecut. Voi turna făptura lui într-un lăcrimat răspuns Și voi sparge forma veche a statuilor de lut. 17.12.12 Referință Bibliografică: ETERNUL PĂUNESCU / Stelian Platon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 718, Anul II, 18 decembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Stelian Platon : Toate Drepturile
ETERNUL PĂUNESCU de STELIAN PLATON în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Eternul_paunescu_stelian_platon_1355847743.html [Corola-blog/BlogPost/341426_a_342755]
-
melodică a versului ieșit din măsura metrică statornicită de vremea marilor critici și, în același timp, fără să uite a sublinia puterea dragostei: „Se-amestecă seve de gând/ și frământările tale/ se contopesc cu frământările mele/ te privesc cu ochiul lăcrimat/ de fericirea de-a te avea/ și-ți ascult respirația.../ pe fruntea gândului/ îți mângâi trupul/ cu seve de dor/ și-ți dăruiesc/ dragostea mea./” (De dragoste). Iată, cititorule, vei asista, citind acest volum de versuri, la un veritabil concert
ECOURI LA O CARTE DE... DESCĂTUŞĂRI LIRICE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/George_roca_prezinta_ecouri_la_o_carte_de_descatusari_li_george_roca_1327650208.html [Corola-blog/BlogPost/362454_a_363783]
-
ai prins doar flori desfășate, Dar ochii, iubito, sunt plini de dorinți! Ploaia îți pune în păr nestemate Și rugi se aprind pe sub gene fierbinți, Cerul își culcă tăceri întomnate Pe umerii tăi dezgoliți și cuminți. Alei ascund sub culori lăcrimate Fiori și aventuri din basme cu prinți, Iar peste norii ca niște palate Și ale mele rugăciuni către sfinți, Cerul își culcă tăceri întomnate. Referință Bibliografică: Toamna din inima mea / Costică Nechita : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2149, Anul
TOAMNA DIN INIMA MEA de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/costica_nechita_1479492061.html [Corola-blog/BlogPost/384274_a_385603]
-
cald al mării pline, Din neincercatul țel rămas. Prin ochii mei o vezi pe ea Necugetata împlinire a veșniciei îndurări... CONTINUĂ AȘTEPTARE Mă liniștesc așteptându-mi clipa, de a fi renegată, mișcându-mi un simț ascuns, în roșu-mi sânge lăcrimat, prin glasul omului, ce m-a strigat. Deși nu l-am atenționat, că nu îl pot auzi. Repetă tulburat, prin agitația atracției cerului că sunt o vinovată. Pe-un pește, acel moment îl macină. A sa apă îl îneacă. De-
UNIVERS INVERS (POEME) de ANNE MARIE FIERARU în ediţia nr. 772 din 10 februarie 2013 by http://confluente.ro/Anne_marie_fieraru_univers_i_anne_marie_fieraru_1360481674.html [Corola-blog/BlogPost/364874_a_366203]
-
Ciuperca este extrem de periculoasă pentru că conține muscarină în mare cantități care pricinuește adesea oară decesul, această formă de intoxicație numindu-se Sindromul colinergic (sudoral). Simptomele, în termen de 30 de minute la două ore de la ingestie, sunt salivație, transpirație și lăcrimații cu hipotensiune și puls lent. La o intoxicare mai slabă, semnele de intoxicație dispar după câteva ore. Cu doze mai mari, aceste prime simptome sunt urmate de dureri abdominale, greață severă, diaree, constricție pupilară cu vedere încețoșată și dificultăți respiratorii
Pâlnioară de fildeș () [Corola-website/Science/336145_a_337474]
-
după capră și după cucoș. Bine, am să vâr. Ș-am să viu să dau samă. Când se întoarce Ovreiul a treia oară începu să se bată cu pumnii în cap și în piept. Se văia cu glas înalt și lăcrimat: Cu ce-am greșit eu, învățătorule, înaintea lui Dumnezeu, de-am ajuns la asemenea pedeapsă? Acuma nu mai am de ce trăi! Trebuie să mă pun jos și să mor. Altceva nu-mi mai rămâne de făcut așa de ticălos, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Crucea o ducea, Milă de la ei n-avea, Cu călâii pe drum mergea, îl băteau și-L junghiau Când El Crucea o purta. Cu Maică-Sa se întâlnea Iară ea când îl văzu La picioare îi căzu Și cu glasul lăcrimat, Suspinând a cuvântat: „O, Preadulce Fiul meu, Cât Te chinuiești de greu, Tu pe oameni îi iubești, La ei milă nu găsești, Pentru ei pătimești foarte, Iară ei Te duc la moarte.” Și cum stă și cuvânta Și la Iisus
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
târziu, nimeni de la Ipotești n-a ajuns la înmormântare. În sufletul poetului se produce o primă fisură și amintirea lui Ilie se reflectă în Copii eram noi amândoi. Durerea îi va fi însă dublă și se roagă, întorcându-și ochii lăcrimați spre cea care încă mai trăia: O, nu-mi muri, o, nu-mi muri, iubită,/ C-atunci în veci prin noapte-aș rătăci / Mi-aș sfărma viața-n jalea cea cumplită,/ Și de durere n-aș putea muri/ [...]/ Oh, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Crucea o ducea Milă de la ei n-avea Cu călăii pe drum mergea Îl băteau și-l Înjunghiau Când El Crucea o purta Cu Maică-sa se Întâlnea Iar ea când Îl văzu La picioare Îi căzu Și cu glasul lăcrimat Suspinând a cuvântat O, Preadulce Fiul meu, Cât te chinuiești de greu Tu pe oameni Îi iubești La ei milă nu găsești Pentru ei pătimești foarte Iar ei Te duc la moarte. Și cum sta și cuvânta Și la Iisus
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
nemărginirea pustie. Cuprins de neliniști, într-un octombrie umbros, potrivindu-mi pașii Cu vedenii și gânduri, sub cobilițe-nclinat ori după butoiul cu braga, Coboram pe Vitan, bănuind nu departe sub zidiri Călărașii, Când apăru ca din zariște numele lui lăcrimat, Lucian Blaga. Nu, nu eram deloc în suferința unor impresii confuze, Ajuns aici dintre dealuri în necuprinderi de șesuri. La numele lui opreau, în așteptări și ocoliri, autobuze, Iar bulevardul deschidea spre Unirii semețele lui înțelesuri. Pot răsfoi sfintele cărți
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
Panaghia), cu forme de piramidă sau cupolă, ce oferă largi perspective asupra munților din jur; relief ruiniform, reprezentat de coloane și turnuri cu înfățișări variate, de unde și multitudinea de legende (Căciula Dorobanțului, Pietrele lui Baciu, Piatra Lată, Turnu Sihăstria, Piatra Lăcrimată, Ana, Clăia lui Miron, Dochia); stațiune climaterică Durău ș.a.. Lacul Izvorul Muntelui, cu amenajări turistice pentru cazare și agrement (schi nautic, plimbări cu vaporașul); mânăstirile de pe Valea Bistriței, aval de Bicaz, precum: Bistrița (ctitorie al lui Alexandru cel Bun), Bisericani
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
și apoi deodată glasul lui Cervenko, tânguitor ca o mustrare tîrzie: ― Suferință ne trebuie, multă, imensă... Numai în suferință crește și rodește iubirea cea mare, cea adevărată și biruitoare. Iubirea, oameni dragi, iubirea! Apostol Bologa se uită în ochii ruteanului, lăcrimați și totuși strălucitori într-o lumină ademenitoare. Privindu-i însă mai adânc, Bologa se spăimântă și tresări, ca și când și-ar fi aruncat căutătura în adâncimea prăpastiei de care se ferise toată seara. Vru să zică ceva și se pomeni murmurând
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
prin vreun om de încredere, pe urmă, când se va ivi ocazia... Fața preotului se umflase de groază, și câteva clipe nici nu putu vorbi, mozolindu-și doar buzele neputincioase. Apoi deodată, ca după o sforțare crâncenă, răbufni cu glas lăcrimat, ridicând brațul drept într-o protestare fricoasă: ― De ce vrei să mă nenorocești, Apostole?... Eu... abia azi-dimineață am sosit acasă din internare... știi bine, doar ți-am spus în tren... Am fost nevinovat, și totuși am ispășit... Cum să ascult acuma
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
neliniștea și bolborosi: ― Ilona... la revedere!... N-ai nici o grijă... Spune-i și tatălui tău... Adică... da... el e chiar în Făget, da... Am să-i spun eu... Fii liniștită, micuțo... liniștită!... ― Ia seama pe acolo! murmură Ilona cu obrajii lăcrimați, rugătoare și înfricoșată. Dumnezeu să-ți ajute! ― Amin! murmură Apostol, închinîndu-se. Pe urmă o strânse în brațe și o sărută, șoptindu-i în ureche, ca o mărturisire de dragoste: ― Liniștită... N-ai grijă... Mireasa mea... Plutonierul stătea în mijlocul ogrăzii, rezemat
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]